3,170 matches
-
Niciodată bătrânul nu mai intrase atât de adânc în măruntaiele pământului, dar grija pentru flăcăul lui îi dădu curajul și puterea de a-l urma. Ajuns într-o zonă cu tavanul mai înalt, care semăna foarte mult cu o încăpere, flăcăul se opri, își smulse un fir de păr și îl aprinse de la flacăra felinarului. Imediat se stârni o vârtej de aer rece și în încăpere apăru ca o nălucă o fată atât de frumoasă că bătrânul miner își acoperi o
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
rece și în încăpere apăru ca o nălucă o fată atât de frumoasă că bătrânul miner își acoperi o clipă ochii de teama de a nu orbi. Părul lung, de culoarea celui mai curat aur, strălucea risipind întunericul, așa încât tatăl flăcăului se retrase în galeria prin care veniseră pentru a nu fi descoperit. - Iubitul meu, susură glasul cristalin al fetei, ai venit! Îl mângâie și îl iubi cât pofti, după care îi umplu punga cu aur, șoptindu-i tainic: - Nu uita
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
după care îi umplu punga cu aur, șoptindu-i tainic: - Nu uita, să nu spui nimănui despre mine! Dacă ai să faci asta, nu vom putea să mai fim împreună niciodată. De parcă ar fi putut spune cuiva această grozăvie, râse flăcăul. Cine l-ar crede? Și ce ar fi putut să spună? Nu știa numele iubitei lui, cu toate că simțea să aceasta nu era făptură omenească obișnuită. Fata îl sărută de rămas bun pe ochi, ca de obicei, iar fiul minerului plecă
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
frumos era acesta, Măriuța se îndrăgosti pe loc, dar nu așa, cu o dragoste care poate trece cu timpul, ci cu o dragoste fierbinte, care poate muta munții din loc, poate seca lacurile și poate deschide porțile cerului. Ei, dar flăcăul nu avea ochi pentru ea. Plecă la treburile lui ca și cum fata nu ar fi fost nimic mai mult decât o mătură uitată după ușă. Mare lucru și acesta, pentru că Măriuța era o mândrețe de fată, cu cosițe arămii groase cât
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
nimic mai mult decât o mătură uitată după ușă. Mare lucru și acesta, pentru că Măriuța era o mândrețe de fată, cu cosițe arămii groase cât pumnul și ochi verzi, pătrunzători, care îți puteau fura sufletul pe loc dacă erai un flăcău ca oricare altul. Săndruțu însă nu era un flăcău ca oricare altul, dar cine să știe că Vâlva Băii pusese stăpânire pe inima lui și avusese grijă să nu aibă ochi pentru nici o altă fată? Ei, dar nici Măriuța nu
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
Mare lucru și acesta, pentru că Măriuța era o mândrețe de fată, cu cosițe arămii groase cât pumnul și ochi verzi, pătrunzători, care îți puteau fura sufletul pe loc dacă erai un flăcău ca oricare altul. Săndruțu însă nu era un flăcău ca oricare altul, dar cine să știe că Vâlva Băii pusese stăpânire pe inima lui și avusese grijă să nu aibă ochi pentru nici o altă fată? Ei, dar nici Măriuța nu era chiar orice fată! Făcu ce făcu, prinse o
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
ea altceva decât o jucărie? - Și cum ai să o convingi tu o vâlvă să își lase jucăria din mână? Cum, nu prea știa Măriuța. Tot ce știa era că își dorea să îl vadă pe Săndruțu ca pe orice flăcău, liber să își aleagă fata care îi plăcea și de avea să fie chiar ea aceea, Măriuța avea să fie cea mai fericită fată de pe pământ. Neștiind că pentru el își făceau griji minerul și Măriuța, Săndruțu continua să se
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
că pentru el își făceau griji minerul și Măriuța, Săndruțu continua să se întâlnească cu Vâlva Băii, orb și surd la toate . Într-o seară, cum se întorcea el prin pădure cu punga plină de aur, se întâlni cu doi flăcăi cunoscuți, dintr-un dat vecin. Bucuroși de întâlnire, aceștia îl invitară la un pahar de tărie. Dintr-una în alta și dintr-un pahar în altul, ajunseră cu vorba la fete. - Mie, spuse unul dintre flăcăi, tare-mi place Florica
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
se întâlni cu doi flăcăi cunoscuți, dintr-un dat vecin. Bucuroși de întâlnire, aceștia îl invitară la un pahar de tărie. Dintr-una în alta și dintr-un pahar în altul, ajunseră cu vorba la fete. - Mie, spuse unul dintre flăcăi, tare-mi place Florica, fata morarului. Are pielea albă ca făina, părul de culoarea pâinii coapte, ochii ca mierea și e iute ca vântul prin lanul de grâu. Chiar la primăvară am să o cer de nevastă. - Mie, spuse celălalt
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
tare-mi place Florica, fata morarului. Are pielea albă ca făina, părul de culoarea pâinii coapte, ochii ca mierea și e iute ca vântul prin lanul de grâu. Chiar la primăvară am să o cer de nevastă. - Mie, spuse celălalt flăcău mi-a căzut dragă Viorica, fata fierarului. Are părul roși ca focul, ochii ca viorelele și niște pistrui mărunți ca niște grăunțe de aur pe toată pielea. Deja ne-am înțeles să ne cununăm la vară. Cum veni și rândul
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
acesta suspină: - Eu nu am nevoie de nici o fătucă, fie ea Florică sau Viorică, pe mine mă iubește o fată cum nu e alta, păr de aur, ochi de diamante, atingere de zână, pungă plină. Auzind cuvintele Săndruțului, ceilalți doi flăcăi își dădură coate. Bag seama că puseseră cuvintele fiului de miner pe seama tăriei băute împreună, care, multă-puțină, câtă fusese, se pare că-i luase acestuia cu totul mințile. Acest lucru îl repetară și în următoarea zi când îl întâlniră pe
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
până la cer. Când totul se liniști și praful se așeză peste dărâmături, Măriuța îi zări pe miner și pe fiul său teferi și nevătămați, privind-o din locul în care, nu demult se ridicase baia părăsită. Fata îi zâmbi fericită flăcăului, iar acesta își dărui ei de bunăvoie sufletul, descoperind că niște cosițe arămii și niște ochi verzi iscoditori aveau mult mai mult farmec decât părul de aur și ochii de diamant. Înainte de a încăleca pe-o șa, v-aș mai
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
arămii și niște ochi verzi iscoditori aveau mult mai mult farmec decât părul de aur și ochii de diamant. Înainte de a încăleca pe-o șa, v-aș mai spune ceva. Când se întâlni din nou Săndruțu Oiții cu cei doi flăcăi din satul învecinat și prinseră a goli pahare unul după altul, el fu primul care aduse vorba despre fete: - Mie, mi-a căzut peste măsură de dragă o fată curajoasă, frumoasă, isteață, cuminte, gospodină și nu am mai stat pe
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
azi. Dar, deși mireasa zâmbea fericită, mirele era din ce în ce mai posomorât. Băgând de seamă acest lucru, Voichița îl luă de-o parte: - Ce te neliniștește, dragul meu bărbățel? Mâncarea nu-ți e pe plac? Muzica nu-ți e pe plac? Atunci, flăcăul o privi în ochi și se puse într-un genunchi în fața ei. - Mi-ești mai scumpă ca orice pe acest pământ, dar nu vreau să te mint! - Cu ce să mă minți? Întrebă fata pierită. - Eu sunt zmeul cel cu
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
încuraja. - Este ultima încercare, apoi vei putea să îți iei locul de prințesă fără să mai poată spune cineva ceva. Și atunci, poate... Prințesa Violeta, care se ținea după prinț ca scaiul după coada câinelui, îl luă de braț pe flăcău, aruncând spre Cora doar câteva cuvinte: - Ce mai pierzi vremea prin sala de bal? Du-te și caută Inelul Vieții unde vezi cu ochii, căci nimeni n-a mai auzit de el de multă vreme. Vrăjitoarea noastră care dorea aprig
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Vezi bine că nu! Nici nu am spus că aș fi. - Dar încercările... Orice fată poate fi prințesă dar nu orice fată poate fi vrăjitoare! Pleacă acum! Urmează drumul pietruit și vei ieși imediat din ținutul vrăjitoarelor. Nu apucă bine flăcăul să se facă nevăzut printre copaci că Baba-Cloanța apăru trăgând după ea un buștean găunos. Privi în jur și ochii prinseră a-i arde în flăcări de mânie. - Ce-ai făcut nesocotito? - N-am putut să văd asta bunicuțo! - Tinerețea
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Acasa > Literatura > Copii > PRIMĂVARA-I TRECĂTOARE Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA-I TRECĂTOARE Toporaș și Ghiocel, Doi flăcăi cu „vino-ncoa” S-au îndrăgostit nițel De gingașa Viorea. Ei se-ntrec, care de care Serenade-ai dedica Și îi jură fiecare Luna de pe cer să-i dea! Dar, sfioasa Viorică N-are ochi pentru niciunul, Ochii umezi și
PRIMĂVARA-I TRECĂTOARE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375619_a_376948]
-
top de bătaie garnisit cu sudălmi. Nu-i păsa. Râdea iar și dispărea spre alte nefăcute... Ai lui îl duseseră la preot să-i citească, ba chiar și la doctori. Dar, nimic! Nu se zviduise de meteahnă. Era de-acum flăcău în toată puterea cuvântului. Îi mijise mustața. Înalt ca un brad, se purta curat și la muncă, și la horă. Nu avea însă nici un tovarăș, nici un apropiat. Umbla doar singur cu povara lui. Într-o duminică după amiază, pe când tăia
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
nu uite ce visează. Adormind cu sete mare, dorește ca-n vis să vină însuși “Făt-Frumos” călare; cu-n pahar de apă-n mână. Dar visu-i dezamăgire, când june nu a apărut, fetei să-i aducă știre despre destin necunoscut. Flăcăii chipeși, curioși, doar își pun grâu în pahare. Celor ce vor fi norocoși, grâul le va crește mare. Crenguță de măr se pune lângă fereastră, în apă. Înflorind de Sfânt' Vasile recoltă va fi bogată. Vârcolaci, strigoi, fantome, pe la răscruci
RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371985_a_373314]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > FLĂCĂUL CEL VITEAZ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului FLĂCĂUL CEL VITEAZ O poveste veche spune Cum că ar fi fost odată - Cine anii să-i adune? - Doi bătrâni ce-aveau o
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > FLĂCĂUL CEL VITEAZ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului FLĂCĂUL CEL VITEAZ O poveste veche spune Cum că ar fi fost odată - Cine anii să-i adune? - Doi bătrâni ce-aveau o fată. Satul lor, jos, în câmpie, Ca în scorburi putregaiul, Își ducea în sărăcie, De pe-o zi
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
să-mi fii soție! Doar atât zmeul îi spune, Trage ușa sub zăvoare. Ea rămâne să adune Timpu-n lacrimile-amare. Toți din sat, cuprinși de jale, Au umblat să o găsească Deal cu deal, vale cu vale, Și prin ploaia mocănească. Flăcăul s-a dus prin țară, Și în lung, și-n lat călare, A bătut la porți să ceară Un răspuns la o-ntrebare: - N-ați văzut trecând, o fată Mai frumoasă decât luna? - Nu! Îi răspundeau de-ndată. Uite-așa
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
frumoasă decât luna? - Nu! Îi răspundeau de-ndată. Uite-așa-ntreba întruna. Apoi s-a întors la stână, Pregătiri din nou să facă; Căutarea și-o amână Lasă-ntâi iarna să treacă. „Nimeni nu i-a dat de urmă” Stă flăcăul și gândește. Fluieră câinii la turmă, Iar în suflet o bocește. Și cum sta, în supărare, De ea alinându-și dorul, Lângă el, jos, pe cărare, Un corb își oprește zborul: - Îți mai amintești de mine? Mi-ai salvat viața
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
Mergi înspre Apus de Soare, În castel îți stă iubita, Și-are lanțuri la picioare. Zmeul s-a gândit s-o țină Prizonieră pe vecie; Iată singura ei vină: Nu vrea să-i fie soție! Sare-n șa pe loc flăcăul, Ceru-n nori se înnegrește Și, grăbit să-ndrepte răul, Către zmeu calul zorește. Când sub soare, când sub lună, Trec prin țări necunoscute, Și prin ploi, și prin furtună, Prin zăpezi proaspăt căzute. Ei tot merg, nimic nu poate
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
aruncând pe ramuri. Și în iarna grea, geroasă, Peste munții de zăpadă O voce-ncepu, sfioasă, Cântec dulce de baladă. Ca un plâns bate ninsoarea, Iar castelu-ntreg răsună; Norii luminează zarea Și se face vreme bună. E vocea iubitei sale! Flăcăul o recunoaște, Ecoul plutește-n vale Și-un nou dor în el se naște. Deodată-un zgomot mare Tulbură pădurea toată: Zmeul vine din plimbare, Prin zăpadă parcă-noată. Ciorile îi fug din cale, Valvârtej vine acasă; Trupu-i îmbrăcat în
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]