13,762 matches
-
i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide, spectatoarea fidelă, topită în beznă, cina în trei, poveștile deocheate, somnul din zorii zilei, senzația de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar și aici era riscant, puteau să o prindă și să înfunde și ea pușcăria, era într-o țară străină, a venit cu ce a apucat pe ea, cu foarte puțini bani, a alergat spre nenorocirea copilului cu creierul în flăcări, sta de cinci zile la porțile închisorii fără să-l vadă, tot mai spera să fie o confuzie, la capătul puterilor i-a telefonat lui Alex, i-a spus în trei cuvinte prin ce trece, peste doar o oră și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încărunțită, își presa cu degetul arătător îndestul tutun în pipa sa mare, după care cerea unui nepoțel un bețigaș înflorat de un ochi de jăratic din vatra, în care focul era ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și puradei alergau să-i aducă stăpânului șatrei un bețigaș care avea în vârf un ochi de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
meșterindu-l în podoabe prețioase, face ca arama să împrumute culoarea lunii în nopțile de mai. Fără țigani, pământul ar fi foarte sărac, pentru că ar lipsi cântecul. Noi dăruim oamenilor, o dată cu toate acestea, o parte din sufletul nostru încălzit la flacăra mereu vie a înzestrărilor cu care Bunul-Bunilor ne-a dăruit. Ceea ce vă spun eu vouă acum nu e o poveste; e viața celor care au fost demult, tare demult. Moșii noștri au străbătut pământul, din îndepărtata și marea Indie, flămânzi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Dumnezeu. Doar un vânt ușor înfiora firele de iarbă ca pe un alint în pragul începutului de nouă zi. Corturile înșirate ca mărgelele pe o ață se întindeau de-a lungul luncii; în fața lor se aflau vetre de foc cu flăcări vesele. La apariția avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
strălucitor, încercați între dinții albi de sidef ai socrului mic, intrau în chimirul acestuia, fiind bucuros că avusese norocul să-și negocieze fata neprihănită la prețul cerut. Într-o seară, când focul întocmit în fața cortului dădea semne că, o dată cu topirea flăcărilor, își sfârșea poveștile, întreaga familie fiind adunată ciucure în jurul vetrei atât de dragă lor, tatăl lui Vișinel, Lisandru, strică o vorbă: - Mo, tu ai împlinit deja unsprezece ani și ai pornit pe doisprezece; știi că băieții din șatra noastră încep
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nici nu concepea că fiul ei nu-i altul decât Vișinel, când întâlni ochii lui Mihăiță, se întâmplă un miracol; simți cum în întreaga ei ființă sângele începuse să-i clocotească, de parcă ar fi stat deasupra unui foc, ale cărei flăcări îi cuprinsese întregul trup. Dintr-o pornire, care se afla dincolo de ea, făcu câțiva pași prin încăpere întinzând mâinile amândouă către acesta, gata-gata să-l îmbrățișeze. Voia să-l ia sub aripa ei, să audă din gura lui cuvântul mamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu el prin iarba deasă a luncii purtate de pașii săi deveniți grei, ca de plumb. Tăia în noapte o cărare simțind tot mai viu focul ce mocnea înlăuntrul ființei sale, de parcă acesta ar fi vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile în copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în sufletul lui de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
repede șișul. Ina nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu diferite prilejuri, mai ales când soțul ei era puțin aburit de un pahar cu tărie, să-l îmblânzească cu vorbe căutate îndelung și bine meșteșugite. La
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
strecura ușor pe ușa din spatele casei, chiar în miez de noapte, și alerga să-i vadă pe Rafira și pe Lisandru, dar mai ales pe Voica. Întâlnirile cu ea erau o adevărată sursă de bucurie și el se încălzea la flacăra ochilor ei duioși ce mărturiseau o dragoste adevărată. Vișinel se încărca în acest fel de optimism. Reîntors acasă el ducea mai departe prin vis întâlnirea cu Voica, cu iubita lui care părea, și de această dată, o zână din cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nici nu ar fi acceptat o asemenea propunere. A doua zi, imediat după ce părinții plecau la treburile lor, Vișinel o lua de la capăt, mai înverșunat, mai hotărât să izbândească. Dar nici în zilele ce urmară ușile nu i se deschiseră; flacăra speranței, ce sălășluia în sufletul său, începuse să-și topească lumina precum o lumânare de ceară ajunsă aproape de punctul terminus. Cum epuizase aproape toate locurile pasibile de a avea oferte de muncă, fiind și sâmbătă după amiază, se înscrise pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Pe prosoapele de borangic, ce păreau a fi țesute din raze de soare, fură așezate fel de fel de mâncăruri, servite de chelneri din oraș, însoțiți de țigănci tinere, frumoase, cu ochi scăpărători împrumutați de la mamele lor, și ele niște flăcări vii în care nu se stinsese sângele ce fierbea, gata mereu de a da în clocot. Alex și Ina se arătară a fi mai mult decât impresionați de tot ce li se oferea privirilor, dar mai ales de faptul că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dictatura voia să ne transforme în temători, umiliți și docili făuritori ai societății socialiste multilateral dezvoltate. Acribia lui Sorin Cotlarciuc face să găsim îin nuce, evident!) în volumul său o adevărată istorie a muzicii progresiste, a muzicii care ținea aprinsă flacăra speranței în sufletul unei generații pe care comunismul o condamnase la anchilozare sufletească, îndoctrinare roșie, gulag național. Pentru fiecare formație, autorul realizează o fișă în care notează „anul nașterii”, componența, albumele cele mai importante și titlul cîtorva hituri lansate. Sunt
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de mioare, Ce tuturora ne sunt dragi, Zâmbesc la razele de soare Când se strecoară printre fagi. La stână totu-i pregătit, Privesc, îmi lasă gura apă, Sunt invitat, și-apoi servit Cu urdă, caș, dar și cu ceapă. Prin flacăra de lumânări, La mănăstiri enoriașii, Veniți din cele patru zări Își pomenesc înaintașii. Se poate afirma curat Că Bucovina-i un tezaur, Iar drept răsplată i s-a dat Mult prearâvnitul Măr de aur. Mărul de aur reprezintă Premiul oferit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dinamovist înfocat, ca și mine, de altfel. În vizitele mele scurte, de adolescent nonconformist, la București, pentru „shopping”, ca sămi completez garderoba cu blugi, malete, geci și mocasini sau adidași, căci făceam parte, după exprimarea poetului Adrian Păunescu, mentorul cenaclului „Flacăra”, din „generația în blugi și-n adidași”, am cunoscut-o destul de bine pe mătușa Rela. După ce a fost titularizată pe post de directoare, la liceul „Dimitrie Cantemir”, era tot o gazdă primitoare și discretă. Regretabil e faptul că a plecat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sau de încălțat. Tanti Jeni, în fiecare an de Paște, îmi cumpăra pantofi, pantaloni și o pălărie verde de brigadier silvic, căreia îi agățam o pană de păun. În vinerea mare, când se dau foc grămezilor adunate de gunoaie și flăcările se ridică la patru-cinci metri, e un obicei la noi să sari îmbrăcat în straiele noi peste pălălaie, ca să-ți poarte noroc. Într-un an nu mi-au ieșit pașii la săritură și am căzut în mijlocul vâlvătăilor, pierzând pălăria de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o oarecare duritate: “Auzi, tu de ce mai porți hainele astea atât de ponosite? Scapă de ele cât mai curând - te pun Într-o lumină rea!...” Am simțit un sfredel În inimă și un cutremur puternic sub tălpi. Cu obrajii În flăcări, am părăsit ca din praștie mica noastră cancelarie (mi se părea, dintr-o dată, că toată lumea se uită la mine). M-am dus Întins acasă, deși urma să țin o cuvântare (era ianuarie). De-atunci, le țin Închise În șifonier, pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o prindeau din zbor, o așezau cu grijă în geanta doldora de cărți și mergeau mai departe. Inima le-ar fi dat ghes să discute cu acești tineri care, de bună seamă, aveau a le spune multe lucruri încălzite la flacăra tinereții, dar prin comportament, ele arătau a fi asemenea unor ființe sălbatice, abia sosite din jungla tropicală. Văzând că aceste fete trăiesc pe alte paralele și meridiane, tinerii în cauză le tratau cu o discreție simulată, lăsându-le să-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu o văzuse până atunci!? Cum de nu o cunoscuse? Ce minuni poate face dragostea, gândi ea, ce minuni! * În zilele ce urmară, se întâlniră cu diverse prilejuri, dar nu luară în discuție problema ce ardea ca un foc fără flacără, mocnit, marcat doar de prezenta unei sfori subțire de fum, părelnică precum o idee în drumul ei spre limanuri nelămurite. Dacă și unui elev din clasele primare îi trebuie un timp să rezolve o problemă, oricât de simplă ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vanilie? Ne-am întors capul spre ușă, dar n-am știut ce să răspundem. Ne gândeam la ambele variante și nu eram în stare să alegem. Ne gândeam și la unchiul Traian și tot nu puteam alege. Apoi am văzut flacăra gălbuie din vârful chibritului pe care îl scăpărase Cristi. O mână cu degete scurte și groase scutură repede chibritul până se stinse și îl trase instinctiv pe Cristi de urechi până când acesta începu să se smiorcăie. Dar eu vreau la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
entuziast al ideii de justiție. Dar această idee a constituit În trecut tocmai temeiul dezvoltării noastre politice și naționale și tot pe ea ne bizuim În vremurile noastre de astăzi”. Conștiința drepturilor noastre este un izvor de acțiune hotărâtă, o flacără sfântă care ne luminează viața; ea s-ar nărui Însă dacă nu ar fi mereu susținută și Întărită de noi printr-o activitate spirituală. Dovada teoretică prin care ni se arată că nu este o vorbă rară ci prezintă cea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
transferase în aceeași secție cu Ina se întâlnea cu aceasta de zeci de ori pe zi, în probleme de serviciu sau În unele scurte pauze. Îi urmărea cu asiduitate pașii, gesturile și reacțiile cu prilejul fiecărui dialog. Deși purta nestinsă flacăra unei ostilități ascunse, Olga se gândi că nu poate întreține o atmosferă de frondă, de vrăjmășie și gelozie, la vedere. Ar fi îndepărtat-o pe Ina de ea, dar acel vierme care scurma necontenit În conștiința sa o îndemna să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vorbi în locul meu mai bine și mai mult decât toate cuvintele adunate în această scrisoare dezlânată. Într-o seară, când se îngâna ziua cu noaptea, ni s-a luat lumina, timp de aproape două ore. Am aprins o lumânare la flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-am luat copiii lângă mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de a lumina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]