1,244 matches
-
dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v-ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mîinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i-ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
povestirea este absolut Întîmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o intrigă destul de banală. Apoi unele motive flamande, care În povestire creează o atmosferă ce amintește de pînzele lui Terborch, Rubens, Rembrandt, ca și evocarea unei escapade hamburgheze din anul 1972, pot părea locuri comune. Gladiolele respingătoare pe care O.V. mi le adusese cu două-trei zile Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cazul vânzării lucrărilor artiștilor decedați, introducerea obligativității studierii istoriei artelor plastice din gimnaziu până în clasa a 12-a“. Alte propuneri MCC și MNAC au anunțat inițiativa unuia dintre invitați, domnul Jan De Maere, director al Centrului de Documentare al Patrimoniului Flamand, de a organiza, în această toamnă, o expoziție la Petit Palais și o licitație publică, la Hotel Drouot din Paris, cu lucrări ale artiștilor români, aparținând galeriilor sau colecționarilor români, în ideea de a oferi „acces artiștilor români pe piața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
nu. Dar mă fac. Mai am de Învățat. - De la cine? - De la oameni, de la munți, de la mănăstirile ridicate de măria ta și de bunicul măriei tale, Alexandru cel Bun, de la icoanele cele vechi, de la marii maeștri ai Italiei și ai țărilor flamande... de la viața asta, care e frumoasă și imprevizibilă chiar și atunci când credem că e urâtă și monotonă. - De la oameni... Da. În curând vei Întâlni un om de la care avem amândoi de Învățat. Vei Întâlni un om sfânt. Alexandru tresări. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai mult chiar, când i-am descris cu o plăcere infernală depravata mea dependență de fete tinere, femei mature, de femeia în sine și când am supralicitat ispitirile sfântului Anton cu desfrâul - comis cu animale și făpturi fabuloase din atelierul flamand al lui Hieronymus Bosch - pater Fulgentius a renunțat la strădaniile sale de a mă converti. „Ah, da, carnea“, a spus el și și-a ascuns mâinile în mânecile rasei; așa procedează întotdeauna călugării atunci când îi atacă diavolul. Totuși, câteva decenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
putea, prin el, reprezenta o dată mai mult, era argumentul mare al afecțiunei ei. E drept că instinctul familial, redus la spontaneitatea lui, ar fi foarte slab fără adaosul acelui egoism. în fața scaunului lui Mini, o pânză imensă în stil vechi flamand reprezintă o bucolică. Mini se gândi că ea ar fi pictat maternitatea ca pe o femeie extaziată de a fi scăpat din sânul ei viu o înfăptuire pornită să cucerească viața. Pe Elena însă ca tablou matern, o vedea ținând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-și defectele prin desuetudine, calitățile lor, desprinse de patimi, se ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v‑ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mâinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i‑ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
povestirea este absolut Întâmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o intrigă destul de banală. Apoi unele motive flamande, care În povestire creează o atmosferă ce amintește de pânzele lui Terborch, Rubens, Rembrandt, ca și evocarea unei escapade hamburgheze din anul 1972, pot părea locuri comune. Gladiolele respingătoare pe care O.V. mi le adusese cu două‑trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
păpușă olandeză, Încuviințez mîinii mele dreptul de a-mi smulge viermele din suflet și de a-l roti aidoma unei cărți de tarot, pe care polipul morții crește asemeni unei axiome sacre, după știința conform căreia Între iezechil și purpura flamandă nu ar exista decît o deosebire de transparență, care, acum, pe timpul carnavalului, dă dreptul oricărei mîini libere de a demagnetiza iluzia de orice influență de tip pendul ce sălășluiește Între demență și formula chimică macabră: „Cunoaște-te pe tine Însuți
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ochi fără de lacrimi și Înșelăciuni, ascultînd-o vorbind despre lucruri pe care pe atunci nu le Înțelegeam. Clara descria persoane, locuri și obiecte pe care nu le văzuse niciodată cu propriii săi ochi, cu amănunțimea și precizia unui maestru din școala flamandă. Idiomul ei erau texturile și ecourile, culoarea vocilor, ritmul pașilor. Mi-a explicat cum, În anii de exil În Franța, ea și verișoara ei Claudette avuseseră parte de un tutore și profesor particular, un bețivan de vreo cincizeci și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
te surprind dimensiunile sale reale care, în cele mai multe cazuri, diferè de ceea ce ne-am închipuit! De obicei ne imaginèm unele tablouri mult mai mari decât sunt în realitate, cred cè sunt mai rare situațiile inverse, poate doar în cazul picturii flamande, dar asta numai datoritè felului în care, spre deosebire de italieni, aceștia folosesc perspectiva, Așa mi s-a întâmplat mie cu tabloul lui Bosch, îmi imaginăm ceva uriaș, ceva care sè mè copleșeascè prin dimensiune, Prima datè, când am fost la Louvre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
face semn sè dau click și sè trec la urmètorul tablou, îndrumându-mè înspre Vermeer, Si, îndreptându-și din nou trupul, începe sè le vorbeascè studenților despre Spinoza și despre influență acestuia, ca filosof și optician, asupra fascinantei lumini a pictorului flamand, Nu știi niciodatè de unde vine lumină la Vermeer! Dantelèreasa! un student întrebând dacè numai Astronomul și Dantelèreasa sunt la Louvre, ea rèspunzând, Da! Geograful, dacè bine îmi amintesc e la Frankfurt, dar multe din tablourile lui Vermeer sunt la Amsterdam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Luasem numerele de telefon, Țușca fixase “appointmentele”, dar refuzase să închirieze vreunul. - Prea mici, prea scumpe, prea departe. Unii nu m-au vrut cu pisică. Mai încearcă! Gata să sări la prima ocazie... În primă sâmbătă ajunsesem acasă ud, obosit, flamand... Stătea pe telefon de patru ore! - Țușca, dacă tot nu ai chef de assignment, de ce nu ai venit cu mine? - Am și eu o prietena, care-i problemă că stau cu ea de vorbă? - Stai în fiecare seară. Ore... - Sunt
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Ivar Levertin (1862-1906), scriitor și istoric literar suedez. Ola Hanssson (1860-1925), poet și prozator suedez. Din 1889 s-a stabilit în Germania. Klara Johanson (1875-1948), eseist și critic literar. Biblia, „Ioan“, IV, 7-8. Ossias Beert (1570-1624?), pictor, reprezentant al școlii flamande. Helmer Osslund (1866-1938), pictor suedez, cunoscut mai ales pentru peisajele inspirate de natura din Norrland. Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha, trad. Edgar Papu, București, ELU, vol. al II-lea, p. 639 et seq. Id., p. 644. Textul în italice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
putea picta Ioana niște tablouri atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu răspunsul într-un interviu din 1980, în care artista îi mărturisea reporterului: „Mie îmi place lumina de seară... de aceea îi înțeleg, poate, pe artiștii flamanzi care pictau la licărirea unei lumânărele, în întuneric. Este o concentrare pe care nu o poți avea când ai prea mult soare în încăpere. În atelierul meu, unde nu este prea multă lumină, mă simt liniștită și lucrez noaptea. Încep
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tablou, gravură sau mozaic realitate care este cea a operei înseși. Putem analiza pânza tabloului, îi putem examina textura, fisurile, și asta facem atunci când vrem să o datăm cu precizie. În cazul unei picturi pe lemn, vom spune că este flamandă, dacă lemnul e de stejar, sau italiană, dacă lemnul e de brad. Imediat ce începe viziunea estetică totuși, imediat ce "pânza" sau "lemnul" devine un "tablou" și pătrunde astfel în dimensiunea proprie a operei de artă, el este "neutralizat", nemaifiind perceput sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În brațe, râzând, farfuria aceea albă și bizară a ochelaristului. Văzută de departe, avea pântecele bombat, ca orice femeie Însărcinată În lună mare. Părea un personaj dintr-o pictură flamandă. Era martorul iluzionat a două evenimente cu o cronologie distorsionată Într-o lume ea Însăși pe dos: Bunavestire, după Schimbarea la față! Tot ce se Întâmpla nu făcea decât să confirme profeția doamnei Lapedatu. Dar cine să ia seamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prietenie. Alma-Tadema stătea pe un scaun, situație relativ comică, dat fiind că cei doi semănau atât de mult, Încât erau confundați frecvent. Atunci când era felicitat de doamne pline de entuziasm pentru tablourile lui Alma-Tadema, Du Maurier imita uneori accentul greu, flamand, al colegului său și spunea, Încleștându-și mâinile: „Mulzumesc forte mult, feniți la mine marzile“ - sau cel puțin așa povestea, adăugând: „Mă-ntreb dacă s-a dus vreuna“.) Du Maurier ținuse de atâtea ori până acum prelegerea, că o știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
privind către marea aflată la câțiva kilometri distanță. De pe terasa pe care petrecea ceasuri numeroase și unde cina În majoritatea serilor, datorită vremii neobișnuit de frumoase, se bucura de o priveliște ce ar fi putut ieși de sub penelul unui maestru flamand sau italian. În dreapta orașul Rye, Împrejmuit de zidul străvechi, cu secțiune conică, deasupra căruia se Înălța turla bisericii, Îi amintea de așezările pitorești de munte care, prezentate În tablourile vechi cu teme religioase, distrăgeau adesea atenția privitorului de la martiriul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de mucegai... Un rahat imens prin care fojgăie gîndaci de bălegar și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mă sfîșie vara care a trecut, vreau să dorm, mormăi ca un urs bătrîn, devin agresivă. Simt hibernarea ca o necesitate din ce În ce mai acută. El rabdă, zîmbește, e atît de sărac, Îi văd viața deșirîndu-se la margini ca pulovărul unui sfînt flamand. Nino, ce faci? Stau. Nino, ce faci? Fumez. Nino, ce faci? La douăzeci de leghe sub mări plînge un baobab. Între perne sînt o cloșcă Înfoiată. El Înoată acum În jurul unei epave. Își caută armata. Mănîncă puțin. E slab ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi trebuit să aștepte douăzeci de minute, Într-un defileu, trecerea unei turme de capre. Armata franceză călătorea incognito (Napoleon era deghizat În institutoare, iar soldații, În copii aflați În excursie), Întrucât, În acele vremuri, zona era plină de pictori flamanzi care-ar fi putut da de gol iscusitele manevre ale oștii imperiale. Își amintea cum Îndurase așteptarea chinuitoare sub soarele puternic, răstimp În care un porumbel Îi lăsase În decolteu câțiva stropi, iar păstorul caprelor Îl ciupise de fund, cum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]