1,376 matches
-
-l felicite, primul toast fu ținut de Katsuie. Katsutoyo presupuse că lui avea să-i fie oferit și înaintase respectuos, în genunchi. — Nu pentru tine e, Katsutoyo, ci pentru Genba, spuse Katsuie, retrăgându-și ceașca. Se răspândise vestea că acest fleac era un motiv de nemulțumire pentru Katsutoyo, iar știrea ajunsese și la urechile spionilor din alte provincii. Sigur aflase și Hideyoshi. Înainte de a-i preda Nagahama lui Katsutoyo, Hideyoshi trebuia să-și mute familia într-o nouă reședință. — Ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o afecțiune oarbă și părtinitoare, față de nepotul său, Menju nu putea să nu fie neliniștit în privința viitorului. Cel puțin, considera că nu se cuvenea ca Genba să-l numească pe comandantul suprem „unchiule“. Dar lui Genba nu-i păsa de fleacuri precum nemulțumirile lui Menju. Intră direct în cartierul general al unchiului său, neluându-i în seamă pe ceilalți vasali prezenți, și-i șopti lui Katsuie: — Când termini, am de discutat cu dumneata o problemă privată. Katsuie puse curând capăt consfătuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
afabil unul dintre vasalii lui Nobuo. — Nu-mi mai trece odată, replică Hideyoshi, nu mai puțin prietenește. Era o ambianță destul de simplă pentru o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu începu cu fleacuri. Nu vă deranjează comportarea recentă a Seniorului Nuobo? începu el. Cei patru fură cuprinși de teamă. Erau șocați de întrebarea care părea mustrătoare și-și închipuiră că dădea vina pe ei în calitate de consilieri superiori ai lui Nobuo. — Vă dați toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Rareș? Ce-ai de spus? Ai văzut?... Pământul era al lui conu' Iancu, dar acum e al lui moș Ion. Statul l-a împroprietărit! Iar moș Ion încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. Asta face, nu se ocupă de fleacuri, înțelegi ce vreau să spun... Nu merita lucrarea asta premiul întâi? Vreau s-aud de la tine, Rareș. Merita sau nu? Ai vreun răspuns, Rareș?... Ai vrut să nu faci rău și uite ce-a ieșit! Ai strivit cu piciorul un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu doi colegi să bea ceva. Unul observase că șchiopătează. — Ce-i cu tine, John, îi spuse, ți-ai întins vreun mușchi în timpul meciului? Nu, venise răspunsul prompt al lui Bull, care tocmai devenise conștient de sine, e doar un fleac. Margoulies coborâse cu liftul urât mirositor până la subsolul spitalului. Acolo domnea un iz străvechi de cină de internat. Tavanul era claustrofobic de jos, și chiar la ieșirea din lift linoleumul începuse să se descompună și să se zdrențuiască în insule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o privire, poate s-o găsi ceva interesant în camera lu’ dom’ doctor. Atunci mama a întrebat dacă au ordin de percheziție, iar ofițerul înalt și cărunt i-a zâmbit, spunându-i că nu-i nevoie de așa ceva pentru orice fleac, nu-i nimic rău să arunci o privire, și că nu crede că am avea ceva de ascuns. Atunci mama, ridicând vocea, le-a spus că n-au dreptul și să se care, să se care imediat, că de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trimisese văru-su din Iugoslavia, și atunci Romulus Frunză s-a aplecat, a ridicat-o și a decretat că de-acum le aparține lor, iar Prodan să zică mulțam că nu l-au împuns în burtă, rana de la umăr e un fleac, se vindecă într-o săptămână, pentru că frate-su nu i l-a înfipt prea adânc, doar cât să-l adulmece, apoi a început să bată mingea, spunând că asta e, iar dacă nu ne convine, atunci n-avem decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Cadutei, dar, taticule, are o grămadă de fini. M-am așezat alături de ea, pe canapea, bucurându-mă pe furiș de mângâierile unei mame... De-acum, atât eu cât și cartea mergeam ca pe roate. Distracția asta cu cititul e un fleac. Teoria mea e că whisky-ul poate să dea o mână de ajutor. Whisky-ul e secretul lecturii fără durere de cap. Ori la mijloc a fost pricina asta, ori Ferma animalelor e o lectură nefiresc de ușoară... Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ea era rece. Da, micuța Selina, iar s-a întors roata în favoarea ei. În speranța că visul mi se va împlini, am dus-o să-i dau de băut la restaurantul Kreutzer. Și, în timp ce Selina trăncănea plină de vervă despre fleacuri, ștromeleagul meu îmi ajunsese până la buric. Șampanie, carne din plin, vin cât cuprinde. Tot tacâmul. Am dus-o înapoi la oceag conducând mașina în viteză, cu îndemânare, deși eram beat. N-a vrut să se culce cu mine. Din chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de puțin respect. Aprind lumina. Nu se întâmplă nimic. Mă uit prin acest magazin al nevoilor, la rafturile cu reviste, la cabinele personale, la ghereta întunecată a îngrijitorului ticsită de bani. Mă simt deconspirat, foarte nervos, mă sperii din orice fleac, dar ceilalți sunt clienți grăbiți, aflați în pauza de masă, clienți care își satisfac imediat dorințele și plăcerile. Mie nu-mi place ceea ce vreau. Ceea ce vreau nu mai are de prea multă vreme nici o tangență cu ceea ce îmi place și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și de aceea au bugete diferite, impozite diferite și așa mai departe. Martina a zâmbit și m-a aprobat cu o mișcare a capului. A râs din nou și râsul ei părea să exprime fericirea sau resemnarea. Filosofia e un fleac, mi-am spus eu. — Bun. Atunci să trecem la altceva, am propus eu. Dar ea s-a ridicat brusc, schimbată la față. — O, nu, exclamă ea. Unde e Shadow? Iată un lucru care mă preocupă și pe mine. Shadow nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a transformat într-un adevărat dezastru, așa cum ți-ai putut da seama deja. Am terminat o sticlă juma’ de scotch și am înghițit cele nouăzeci de tranchilizante. O vreme, m-am simțit al naibii de minunat. Năzbâtia asta cu sinuciderea e un fleac. Am început să aștept. Apoi m-am simțit invadat de spaimă. Era ca o contracție - ca și cum lumea s-ar fi mărit și înnegrit pe măsură ce eu mă micșoram și păleam. Taticule, mi-am spus eu, am nevoie de ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
inimă!” a hotărât Poștașul. „Întâi a potrivit orologiul să bată la nouă și patru minute” - Starostele postăvarilor știa cel mai bine! „Apoi a făcut să stea la nouă și cât dracu’ era când și-a luat zilele. A fost un fleac pentru el să-l facă să se oprească după o jumătate de oră. Și ornicul de buzunar tot de el a fost aranjat. Amândouă s-au oprit, vezi Doamne, în clipa în care cel mai mare ceasornicar al lumii și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spuneau de unde. Înțelepții la fel. Ultimii erau aproape centenari. Cetatea nu avea bătrâni: bărbații toți - cât erau încă în putere - intrau în labirint. Era o chestiune de orgoliu, mai presus chiar decât o participare la război. Un război era un fleac. Vitejii și norocoșii scăpau. De multe ori scăpau și fricoșii. Un război era, în fond, o mare vânzoleală, un haos și se putea petrece orice. Or, labirintul însemna ordine. Așa reieșea și din spusele înțelepților, mesageri fideli ai cititorilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pe de o parte, și arta distrugerii aproapelui, pe de alta. Iar acum în memorialistică. O editură particulară vrea ca lumea să afle amănunte despre viețile noastre exemplare. Să mori de râs! Serios! (Ni se întâmplă deseori, chiar dintr-un fleac. Aproape că plesnim de atâta râs!) Gloria literară! Mezinul a mai gustat-o. Acum nu-i mai iese nici un vers. În proză se descurcă. Mi-a citit într-o zi ceva, nu știu ce i-a venit. Și Mijlociul se descurcă. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ispravă. Multe blestemății literare am făptuit împreună. Supunerea ei îmi lasă spiritul slobod. Eu sunt creierul, ea este brațul. Vrem să schimbăm fața Lumii! Nu se poate așa ceva, dar un om și o mașină de scris nu sunt chiar un fleac. Ating claviatura, semn că e timpul să continuăm, după puterile noastre. Sunt obosit. Mi se închid ochii. Paginile așternute cu creionul devin ilizibile. Doar pe emailul negru, disting înscris cu galben: ERIKA A.G. vorm Seidel & Naumann. Dresden PAGINĂ NOUĂ SPLEEN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ușor. Dar pe el nu-l interesa recompensa. Strânsese destule credite cât să-i ajungă restul vieții pe cea mai luxoasă planetă. Nu asta era problema. Trebuia să-i arate preaonorabilului că nu poate dispune după pofta inimii, pentru orice fleac, de oricine. - Știi și tu la fel de bine ca mine, că nu pot avea probleme așa de ușor căpitane. Ar fi mai bine să jucăm cu cărțile pe față amândoi, nu crezi? Ceva nu e în regulă cu solicitarea asta. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
partea cu "întotdeauna reușesc să cad în picioare" e adevărată. Și am de gând să o aplic și acum, mai adăugă el în timp ce se îndreptă cu hotărâre către ieșire. Chiar nu am de gând să-mi risc pielea pentru un fleac, aruncă el peste umăr o ultimă explicație. - Dacă ai avea încredere... - Încredere e un cuvânt care nu își are rostul aici, îl întrerupse căpitanul. -...să mă asculți până la capăt, continuă netulburat Poha, poate îți vei schimba atitudinea. Cu o mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
castanii pe marginea gropii de sărituri în lungime. Vorbeam în citate nu din snobism, nici ca să mă dau mare (nu te puteai da mare decât cu muzica rock și cu lista gagicilor pe care le-ai fi avut, restul erau fleacuri), ci pentru că ajungeam să iubesc câte-un autor până la nebu nie, să mă identific cu el și să cred că numai vorbele pe care el le-a rostit odată exprimă adevărul funda mental al lumii, pe când tot restul e vorbărie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în picior era afurisit rău, a doua zi te durea groaznic și nici nu mai puteai să-ndoi piciorul, mai ales că toți colegii încercau să te pocnească peste el când nu erai atent. Pe lângă el, IDR-ul era un fleac. Asistenta medicală a intrat în clasă și ne-a luat la rând, începând din prima bancă. Eu, deși cel mai mărunțel dintre băieți, stăteam în ultima bancă, lângă un repetent de două ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spuse: „Dacă romanii or să creadă că voiam cu adevărat să-l ucidem, nici unul dintre noi nu va mai putea ieși pe stradă“. Se gândi îndelung și hotărî: „Va trebui să le spunem romanilor că Împăratul se sperie de orice fleac, că peste tot vede persecuții și fantasme“. Iar colegilor înspăimântați care nu-i dădeau pace le spuse: „Febra aceea i-a afectat creierul; devine un pericol pentru mulți oameni nevinovați. Roma trebuie să afle asta, începând de mâine“. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întunericului îndelungat. Inferior stabat agnus... recită în gând Împăratul, și își dădu seama că, după ore întregi de tăcere, buzele i se mișcau. Își dădu însă seama că ochii înroșiți ai poetului străluceau; era primejdios, pentru că era de-ajuns un fleac ca să-l facă și pe el să se prăbușească. Atunci îi spuse: — Zi-mi adevărul. Tu scrii prea bine, astea nu sunt traduceri. Phaedrus îi declamă, într-o greacă splendidă, episodul mistic în care Aesopus povestea cum zeița Isis, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i cinstit, fiindcă spune numai Adevărul, după un plonjon cu mașina, direct în mirificul peisaj al patriei de pe Valea Prahovei, a dat creștinește în primire, însă din urma sa au rămas pe lângă destule bunuri pământești, mai multe imobile și un „fleac” de șapte milioane de dolari. Cam așa stă presa noastră cea liberă, pe ici, pe colo, mai ales în punctele esențiale. Dar cică trebuie s-o prețuim, fiindcă este o presă liberă. Ei, sanchi! S-o creadă țața Leana, zarzavagioaica
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
minciuna este rege, n-are cine s-o dezlege! Amorul, dorul, călătorul - „vine” deloc întâmplător. Când te amăgești vine că nu prea gândești! Întâi și-ntâi gândește ce și cât să dorești, după care înfăptuiește!. Nu te pierde în amănunte, fleacuri ori alte mărunțișuri, că pierzi esențialul și dai în rătăcire fără de ieșire. O gândire solid organizată (desigur o gândire superioară, pozitivă...) depășește în carate o inteligență oricât de spectaculoasă și abil orientată... Unitatea de măsură pentru orice fel de iubire
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
l-a primit cu mult drag. Avea dreptate recepționera! Chiar era un apartament gigant. Ba, pe deasupra, era și luxos. De clasa I, nu alta! Când a ajuns în apartament, Sherlock s-a minunat. Doamna Mary a zis: Ăsta e un fleac pe lângă casa mea. Chiar sunteți bogată. Sherlock a avut imediat o presimțire: „Are atâția bani. Atunci de ce a venit cu un avion de clasa a II a?”. Sherlock a trecut peste asta cu băgare de seamă, cu gândul că va
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]