7,018 matches
-
netă pentru interjecții: hait!, dar mai ales aoleo! Câteva replici au o valoare emblematică, de un inconfundabil muntenism al uimirii și al văietăturii emfatice: „sânt și eu p-acilea!” (I, 3), „o tăiași groasă, nene” (ibid.), „aoleo! ce dă mai fluturi!” (II, 6), „Aoleo! mi-a scăpatără pă dinainte!” (II, 7), „aoleo! ne-a pocnitără-n pălărie” (ibid.). Cele mai multe replici sunt colocviale, cu o prezență puternică a lexicului și a frazeologiei jocului de cărți, inclusiv a formulelor într- o franceză aproximativă (goană
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
conține „întocma - dogma” întregului Uvedenrode. Roata Soarelui, nunta, nordul (polul plus) sunt tot atâtea nume ale hotarului atins și îndată depășit. Cum să-l înțelegi, fără să-l sacrifici, iată frământarea. Fiindcă, altminteri, vorba lui Blaga, de astă dată, despre fluture, „de-l sfărâmi, îți dă polenul. Din secretele-i, nici unul”. Cu deosebirea că, dacă la Blaga ori la Arghezi experiența de cunoaștere, când e brutală, devine, cel mult, inutilă, la Barbu e riscantă. Orice apropiere neavenită de miezul cu greu
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
să rupă frunza, o nădușeală rece îi scăldă trupul; cele două tălpi care alergau în urma lui se opriră și ele. Părul i se ridică; cu brațul încă ridicat, își trecu privirea împrejur; pustiu, numai Dumnezeu; ogoare umede, frunzele picurau, un fluture, în scorbura unei stânci, se căznea să-și deschidă aripile ude, să plece. - O să strig, se hotărî, o să strig, să mă ușurez! Când rămânea singur pe munte sau la amiază pe câmpul pustiu, bucuria era prea mare?, amără- ciunea era
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
un strigăt sălbatic, ca și cum ar fi vrut să scape printr-un salt. Când țipa ca un cocoș, când urla ca un șacal înfometat, când iarăși ca un câine bătut. Dar în clipa în care deschidea gura să strige, ochi un fluture care se căznea să-și desfacă aripile; se aplecă, îl ridică încet și îl puse sus pe o frunză de smochin, pe care începuse s-o bată soarele. - Fratele meu, murmură el, fratele meu... și-l privea cu milă. Lăsă
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
căznea să-și desfacă aripile; se aplecă, îl ridică încet și îl puse sus pe o frunză de smochin, pe care începuse s-o bată soarele. - Fratele meu, murmură el, fratele meu... și-l privea cu milă. Lăsă în urma lui fluturele să se încălzească și se așternu iarăși la drum; și îndată se auziră în surdină, pe pământurile umede, câțiva pași în urma lui, tălpile. La început, când porniră din Nazaret, răsunetul lor părea că ar fi venit de foarte departe și
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
meu. Inteligent. Ferm. Cinic. Tandru. De o tinerețe fără bătrînețe. Fermecător cînd voia. Și afurisit tot cînd voia. Clevetitor și discret. Artist. Desprins de șabloane. Îndrăgostit de cuvînt și de imagine. De film și de fotografie. De păuni și de fluturi, de iarbă, de cer. De frumos. De viață. Nu sînt la Petersburg, pentru că Alex Leo Șerban nu mai e. La adunările mondiale și anuale de teatru am mers cu el. Acum fac cărări singură prin casă cu șlapii lui în
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
Picasso, este o reinterpretare - poziț ia copacilor, creanga arcuită din prim plan cu o frunză supradimensionată - a unei Vederi din Collioure (1907) de Matisse... Pe de altă parte, dealul vălurit din pictura celui din urmă intitulată Băiat cu plasa de fluturi (1907) este un evident ecou al fundalului din Băiat cu cal, una dintre gloriile perioadei roz a lui Picasso. Expoziția „Familia Stein colecționează” a luat înfățișări diferite, în funcție de prioritățile organizatorilor. La Muzeul de Artă Modernă din San Francisco, accentul a
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
nimic, de pildă, despre revoluția din Ungaria, din 1956, în scrisorile trimise în acel an). O asemenea autocenzură drastică se mai poate observa și în volumul de scrisori trimise de Ioana Em. Petrescu, din SUA, publicate în volumul postum, Molestarea fluturilor interzisă: scrisori americane, 1981-1983. Ediție alcătuită, postfață și note de Ioana Bot, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998. Detalii aparent nesemnificative (lipsa unor medicamente, a unor aparate electronice, a filmelor pentru developat fotografiile, a hainelor de calitate, a locuințelor, a
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
slăbiciune, dar și o intensificare a trăirilor, izolare, umilință, dar și o revendicare orgolioasă a singularității, complexe, alergii și frustrări, dar și o exacerbare a instinctelor („boala este aceea care îți exacerbează instinctul sexual”), solitudine („singură, ca o larvă de fluture”), dar și acuitate a simțurilor („laser/ te-am inventat/ te-am frecventat/ tocmai când eram în plină/ nevroză”), destin și stil deopotrivă. Boala, de asemenea, este cea care îi dă dreptul poetei la discurs și la „confesiune inclementă”, care, cum
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
imaginii despre ceea ce ne place să credem că e Capitala culturală a Transilvaniei, Autoritatea preferă tăcerea.” Cine n-a scris măcar o poezie? Reproducem aici un fragment dintr-o poezie: „Încet, de mână-am să te duc/ Să vezi cum fluturi zboară din cuvânt/ Și dintr-un măr prinde să plouă/ Cu lacrimi însetate de pământ// Cum în derivă mugurii se trag/ Din carnea ramului și zboară/ Precum o pleoapă prin tăceri călcând/ Se înfioară aerul în nară...”. Și nu cerem
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3524_a_4849]
-
mai urmează nimic. La sfîrșit, cînd se întoarce învinsă după oraș și trădarea lui Trigorin, Treplev o învăluie în iubirea lui și încearcă să-i reamintească mișcările pentru ca să iasă, iarăși, din ea însăși. Și să zboare, împreună cu el! În zadar, fluturele a murit de mult. Scena este la picioarele noastre, ale spectatorilor. Actorii se amestecă cu noi pentru că arta ne aduce împreună, fără bariere, granițe și limite. Arta iese din oameni și din umanitate. Ca și iluzia teatrului care nu are
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
n-o să vă stau la dispoziție, nici n-am cum, nu știu mai multe decît voi, i-am spus, și el a tăcut. Am privit înspre pădure. Cu toată bravada mea, undeva, între omoplați, un mușchi mi se zbătea ca fluturele-n plasă. La cea mai mică mișcare greșită, puteam fi terminat. Am făcut o extensie din umeri, nu m-a ajutat cu nimic. Abia mă țineam pe picioare, și pentru că nu voiam ca asta să se vadă am decis să
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
ei prin lume: „Din leagăn/ mi-a căzut privirea/ în Prut” și dintre „averile” sale face parte și „mormântul meu din Bucovina” (Testament). Câteva poeme poartă titlul de Bucovina, văzută în memoria ei afectivă aproape eminescian: „Verde mamă/Bucovină/ cu fluturi în plete” sau ca pe un „Ținut ce m-a/ întruchipat/ cu brațe de ape/ plete de păduri/ culmi cu afine/ de miere neagră”. Spinarea părintească a Carpaților sau munții blânzi ai Bucovinei sunt asociați imaginilor din peregrinările ei. Un
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
s-a prăbușit lovit de bolovani// fiindcă a fost zărit plutind pe arii/ de un țăran lucrat de viziuni/ șiacum îl țin sub bîta lor pîndarii/ să-l stoarcă de mirare și minuni:// «o hi lăcusta care-mpunge orzul/ sau fluturele îngrășat cu pai/ sau pasăre cum o arată torsul/ sau viespea albă ce ucide cai// că d-aia parcă s-a rărit porumbul/ și laptele s-a subțiat în vaci/ că umblă gîza asta grea ca plumbul/ și paște catifeaua
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
lista fiind lungă. La vârsta debutului, tânărul actor a fost apreciat pentru interpretările remarcabile ale unor personaje de mare complexitate, ca, Silvestru Trandafir, din piesa Dezertorul. Pentru calitățile sale artistice a fost distribuit în mai multe piese, precum Goana după fluturi, Omul care a văzut moartea și în alte succese din dramaturgia lui I.L. Caragiale. Atras de o serie de facilități, acceptă oferta de a coordona activitatea artistică din cadrul Casei de Cultură a Armatei din Craiova, templu spiritual al curajoșilor aviatori
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
mai ales un pasaj, zice-se descriptiv (și, mai mult decât atât, portretistic), îndărătul căruia n-am reușit (și nu reușesc nici azi) să deduc o reprezentare. E vorba despre faimoasa vânătoare de câini la care protagoniștii participă și despre Fluture, imponderabilul organizator al acestuia: „Ed îl cunoaște bine pe Fluture, dar trebuie că l-ai văzut și tu pe la mine, un tip cu un cap ciudat. Capul lui seamănă perfect cu un cap de câine, mușcat în ceafă de alt
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
decât atât, portretistic), îndărătul căruia n-am reușit (și nu reușesc nici azi) să deduc o reprezentare. E vorba despre faimoasa vânătoare de câini la care protagoniștii participă și despre Fluture, imponderabilul organizator al acestuia: „Ed îl cunoaște bine pe Fluture, dar trebuie că l-ai văzut și tu pe la mine, un tip cu un cap ciudat. Capul lui seamănă perfect cu un cap de câine, mușcat în ceafă de alt câine.” Ce va să însemne asta, nu-mi dau seama
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
au mișcat cu o încetineală cu totul neobișnuită pentru un spectacol contemporan, al cărui rege este videoclipul, care pretindea publicului să se adapteze cu încetul acestui ritm lent, ca un ritual. Contrastul între corpul nefericit al unuia și salturile de fluture ale celuilalt, mi-a amintit de una dintre constantele artei germane, expresionismul, de astă dată într-o variantă contemporană, în care a fost vorba la un moment dat și de Hiroshima și Nagasaki, și de Cernobâl și de Fukushima. Așa cum
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]
-
De mult sunt epave duse la fund. Dar înoată și-acum pe timpul-ocean Vorbele-mi spuse cu ușurință de fulg. 7 Moliile din beciul minții Fac aripi translucide Și-n zbor de bun rămas Se duc spre soare-apune. 8 Un fluture nu ține șirul lunilor. El numără doar clipe. Și totuși tot timpul lumii Îl are el pe aripe. 9 Călare pe surprize-naripate Gândurile-mi pleacă-n zbor. Duc hohotul de râs în spate. 10 Privește-ndrăgostit copacul La frumoasa-i
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
ei sunt povești triste, gingașe, suave. Scriitura ei se lasă sedusa de cei slabi și fără voce. Suferință copiilor și a femeilor sunt temele ei favorite. Durerea mamei pricinuita de pierderea unui copil e metaforizată prin transformarea copiilor pierduți în fluturi care zboară pe o fâșie de cer. Povestea sticletelui care e doborât de praștia unui băiat și ajunge în colivia unei doamne care se îmbolnăvește și moare e istoria cuștii, a spațiului închis în care, sub pretextul protecției, al ocrotirii
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
o conștiință operativă prin imaginar, cu o resignare provocatoare, cu o nostalgie ofensivă (Cenușa din gura lui Dumnezeu). Sau cel puțin cu ingeniozitatea unei figurații de sine fantezist-măgulitoare. Aflăm astfel că, la un moment dat, autoarea are sub pleoape un fluture incolor iar în mîna stîngă un stilet de argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
Și lîncezi, vrei să mă ierți Că mi-s îngerii inerți? Izvoarele le-au lăsat Să-ți mustească pe sub pat, Fără prund și nufăr lat. Soarele-i suit c-un scripet Din sertarele de sipet. Raza nu mai scoate țipet. Fluturi țepeni plimbă crinii, Căi ferate plîng lungi linii, Iar tu-ți numeri mereu sînii, Iar tu-ți numeri mereu sînii...
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14972_a_16297]
-
în suflet, că voi da, după consumul lor încețoșat, uneori opac de-a binelea, voi descoperi, voi dezgropa nonșalant, așa, ca chestie, comori nemaipomenite! Foile lîncede reîmprospătează pofta de lectură! După un pasaj greoi, anost, cenușiu, cît de bucuros zburdă fluturele ce devin, fluturele ce trebuia (obligat!) să zacă în larva urîtă, inelată vîscos, tîrîtoare, a rîndurilor terne. Tot astfel, pot spune că un volum căznit e profund util pentru următorul, înșfăcat nervos, nerăbdător, parcurs jubilînd că am scăpat viu și
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
voi da, după consumul lor încețoșat, uneori opac de-a binelea, voi descoperi, voi dezgropa nonșalant, așa, ca chestie, comori nemaipomenite! Foile lîncede reîmprospătează pofta de lectură! După un pasaj greoi, anost, cenușiu, cît de bucuros zburdă fluturele ce devin, fluturele ce trebuia (obligat!) să zacă în larva urîtă, inelată vîscos, tîrîtoare, a rîndurilor terne. Tot astfel, pot spune că un volum căznit e profund util pentru următorul, înșfăcat nervos, nerăbdător, parcurs jubilînd că am scăpat viu și nevătămat pe viață
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
Emil Brumaru Copil al blîndului Soare Apune, Mă întorceam să-ți spun o rugăciune. Degeaba fluturii să-i sprijini cauți În aerul cu îngerii precauți De cînd li s-a topit de spaimă nimbul. Și în zădar plimbi coapsele în schimbul Vreunui surîs ce ți-ar veni anume Din roua-n clăi, din stivele de brume Sau
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15109_a_16434]