1,681 matches
-
ireversibil, ofilirea era suportabilă, normală, dar cum să suporți oboseala sufletului, micșorarea lui, umbra trecutului și, mai ales, golul acela întrevăzut unde nu mai era nici lumină și nu apăruse încă nici întunericul? Ochii tăi în întunericul pestriț se aud foșnete ciudate, simțurile toate ascuțite ca niște animale de pradă stau gata de atac ... așteaptă ... în depărtare licuricii transformă pământul în boltă stelară se aude firul ierbii căzânddeasupra potecii sclipitoare doi luceferi aruncă săgeți inima îmi bate cu putere în așteptare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de fericicire! O dragoste își caută magia! Prin timpurile albe, de argint, O dragoste își caută magia, Dar clipele o-nșeală și o mint, Lăsând în urma lor doar nostalgia Bătând din aripi vrea să se ridice, Dar zborul ca un foșnet de mătase Se chinuie în van... și o să pice, în vraja amintirilor frumoase! Și, iată, ea încet, încet pălește, Se sfarmă-n bucățele mii și mii! Iubirea ne-mplinită lâncezește, în suflete stinghere și pustii. Eu voi zâmbi în fața morții! Annei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai-marele călugărilor e omul lui Su Shun. Ar fi trebuit să insist să păstrăm cărăușii aproape. Îi spun lui Tung Chih să se țină de mine când deschid ușa. Muntele începe să-și arate forma în lumina de dinaintea ivirii zorilor. Foșnetul vântului printre pini seamănă cu un val învolburat. Toți patru străbatem holul și trecem pe lângă o poartă arcuită. Urmăm o cărare abia vizibilă. Asta ar trebui să ne ducă la poalele muntelui, zic eu, deși nu sunt sigură. Nu ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
FOȘNET PUTRED Cine vrea så tråiascå pentru totdeauna? Întrebå EL a neråspuns Toamnå Moarte în culori amintind de viațå Frig, dar nu cel ce-ți face carnea så tremure mai de grabå înfrigurare cenușiu ascuns subînțeles întrevåzut în sine machiat doar
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1594]
-
ți face carnea så tremure mai de grabå înfrigurare cenușiu ascuns subînțeles întrevåzut în sine machiat doar pentru o sårbåtoare Soarele este blestemul omului îl scoate din întuneric și-l aratå sieși Frunzå împodobind coroana timpului și pe urma doar foșnet putred
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1594]
-
trebuință, mi-a poruncit să mă întorc cu spatele la ea. Îmi lipii fruntea de geam. După răceala sticlei mi-am dat seama cît de fierbinte mi-este capul. Aș fi vrut să prind cu coada ochiului mișcările fetei, dar nauzeam decît foșnete grăbite urmate în sfîrșit de glasul ei voios. - Gata, poți să te întorci. În ciorapi de mătasă, picioarele parcă îi țîșneau de sub fustă. Cu gura plină de spelci, își desfăcuse părul înfoiat. Cînd am cercat să mă apropii, ea se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între trunchiuri aerul rămîne ud; la loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între trunchiuri aerul rămîne ud; la loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că pierde statu’!” dădu din cap înțelegător. Am ieșit în spatele gării. Plopi albi argintau zăvoiul care mărginea o gîrlă. Toamna era începută: în coloarea mai lîncedă a frunzelor cobora tristețea iar tăcerea mirosea a moarte; din vîrful plopilor se auzeau foșnete. Urcam pe coasta ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în șea, dintre spini izbucni un popîndău. Era un copil care își înălța gîtul, oprindu-se cu degetul în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scări dînd la iveală coptura unor bube dulci, plozii ședeau lipiți ca mormolocii într-o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem pe Costică, prost inspirat, le-am dat pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor, o foșgăială de gîndaci care invadau sala. Striviți în băncile neîncăpătoare, copiii se împrăștiau pretutindeni, părînd să aibă în privința asta exercițiu. Năpădiră la catedră, astupînd catalogul cu caietele lor, se urcară pe pervazul ferestrelor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cireș amar cu frunzele prăfuite și chircite de căldură. Se Îndreptară către el și căzură, gâfâind, la umbra rară. În urma lor, Valea se potolea. Stolurile coborau și păsările Își găseau cuiburile; țipetele și chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al văgăunii se Închise ca o poartă. Băieții se sprijiniră cu spinările de trunchiul cireșului. Erau murdari ca niște porci În care intrase Aghiuță. Aveau zgârieturi și vânătăi peste tot. Pielea le tremura și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coaja dudului. Erau nopți când razele de lumină albastră a cerului cădeau În pulberea drumului și pufneau ușor, ca și cum picături reci de ploaie s-ar fi scufundat În praful acela fierbinte. Frunzele copacilor și ale buruienilor se plecau lin, fără foșnet, sub lumina albastră și rece. Mihai Enin n-ar fi spus nimănui ce vedea și auzea el În acele ore de noapte. Cine l-ar fi ascultat ar fi râs de slăbiciunea lui. Se Întâlnise și cu ielele. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
boii? N-ați văzut ce țâțe are Marianti?” De-acuma Începuse să se salte, cumpănit, de la pământ. Se Înălța, se ridica și nu se mai sfârșea. De pe umerii care se tot Îndreptau către nori zburau paie și țărâna șiroia cu foșnet. „Am văzut-o dezbrăcată pe geamul ăl mic din spatele casei...” Mihai Enin ajunsese cu fruntea la cer și se pregătea de izbit. Avea o putere pe care nu izbutea s-o stăpânească. „A zis tata că o să mi-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă. Pe când făcea o tură prin sat - vigilența sa Îl obliga să-și Întețească rondurile de noapte În perioada sărbătorilor, când era mai mare pericolul de a se produce furturi, scandaluri ori chiar bătăi -, auzise un soi de mormăituri și foșnete În pinul din fața Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să le fie tuturor la Îndemână, „omiduțele” - niște biscuiți șprițați făcuți În casă și semănând Într-adevăr cu niște omizi. La acel sfârșit de noiembrie cu mâini și nasuri Înghețate, lucrul se desfășura fără prea multă vorbă, se auzeau numai foșnetul pănușilor, zgomotul știuleților izbindu-se unul de altul, murmurele copiilor și comenzile scurte date de profesori. Venise o clipă când orice mișcare Încetase și toată lumea privea În sus, amețită de căderea fulgilor cărora, datorită liniștii, li se auzea foșnetul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numai foșnetul pănușilor, zgomotul știuleților izbindu-se unul de altul, murmurele copiilor și comenzile scurte date de profesori. Venise o clipă când orice mișcare Încetase și toată lumea privea În sus, amețită de căderea fulgilor cărora, datorită liniștii, li se auzea foșnetul când se așterneau pe câmp. Câteva momente nu mișcase nimeni, copiii stăteau cuminți la poalele grămezilor, În vârful cărora profesorii se prefăcuseră În niște mogâldețe cenușii. Apoi izbucniseră chiotele și urletele de bucurie, copiii alergau care Încotro, ridicau mâinile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Foiște i se părea, dacă Închidea ochii câteva clipe, că În jur era iarnă și copiii goneau la vale pe sănii. Însă repede Îl zăpăceau și-l aduceau cu picioarele pe pământ aerul Încins, mirosul de miriște arsă și foșnetul nemaiauzit al ciupercii care creștea. Dacă n-ar fi fost beteag, l-ar fi Îndemnat și pe el gândul să pășească pe un drum mișcător; așa, Însă, se mulțumea să rămână lângă frământările scoarței și să privească la toți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când avea să primească armata clanului Shibata în fortăreață. * * * A douăsprezecea zi din lună, miezul nopții. Focurile de tabără ardeau mocnit și, în tabăra alpină învăluită în cețuri, nu se auzea decât foșnetul brazilor. Deschideți poarta! strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, în poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese înainte cartierul general al lui Shogen, dar Hideyoshi îl înlocuise pe acesta cu Kimura Hayato. — Cine e? întrebă santinela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar cărarea care șerpuia printre ei nu era decât o potecă îngustă a tăietorilor de lemne. Unul dintre străjeri mormăi. — Ce este? întrebă altul. — Veniți aici s-aruncați o privire, strigă un alt om, de la o oarecare distanță. Se auzi foșnetul trecerii prin desișuri, apoi siluetele santinelelor apărură pe margine. Pare să se vadă un soi de văpaie pe cer, spuse unul dintre ei, arătând spre sud-est. — Unde? — Din dreapta chiparosului ăluia mare, până la miazăzi. Ce crezi că e? Râseră cu toții. — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Situația financiară a lui Richard, fiind una foarte bună, nu duceau lipsă de nimic. La început au cumpărat un ponei pentru Soleil. Fetița era curajoasă și a învățat repede să călărească. Alături de Ford, câinele lor credincios, hoinărea pe dealuri până-n foșnetul pădurii, până la lacul în ale cărui ape de cristal se scăldau toți trei făcând mare tărăboi. Apoi i-au dăruit-o pe Hera. De ce nu, când totul în viața lor arăta că au bani mulți și putere. Cea mai mare
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
sete... -Știam asta, dar nu mă lăsa inima să plecăm din Armenime fără să aflăm tot ce se putea afla... ...Nu-mi dădeam seama dacă visez sau dacă trăiesc acele momente cu adevărat. Din această stare m-a scos un foșnet ce semăna prea mult cu întoarcerea unor foi de carte. M-am frecat la ochi, spre a mă convinge că nu visez... Când i-am deschis, am constatat că ușa chiliei era deschisă și vântul se juca cu foile unui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
meu poate-i uimit Ca-n loc pustiu noi ne-am oprit Aici copaci, pe lac polei În neagră noapte-a anului murit. El sună scurt din zurgalăi Să-ntrebe: nu-i greșeală, măi? Și-alt sunet nu-i, doar foșnet moale De fulgi pufoși căzînd pe văi. Pădurea-i mîndră, adîncă-n vale Dar treburi am și multă cale, Să tot străbat pîn' la culcare, Să tot străbat pîn' la culcare. Robert Frost Foc și Ghea]\ Mulți spun că lumea va
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
iarăși m-am crezut rebelă și iarăși am explodat. Și iar mi-au arătat ce urmează. Atunci și-a oferit serviciile tovarășul Orest Popescu. Am acceptat. Cu o furie morbidă, de a mă răzbuna pe mine însămi. Orașul murise, doar foșnetul arborelui peste terasă amintea că sunt martori și înlocuitori peste tot, degeaba te-ai ascunde, tovarășii tovarășului Orest penetrau peste tot, firele nevăzute ajunseseră deja și aici, în patul plăcerii ilicite. Irina se aplecase peste marginea joasă a patului, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar, foșnetul prosoapelor pe care le schimba, bombănelile, peria și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
forțat. Primiți decizia acasă. Să stea liniștit, primește decizia într-o săptămână. — Mulțumesc, dom’ doctor. Să fiți sănătos, să vă ajute Dumnezeu, dom’ doctor... Aplecată, dintr-odată, peste masă, Gullivera l-a acoperit cu totul pe Bombonel, se aud doar foșnete și șoapte speriate: „Fii serioasă, madam, lasă-mă, lasă-mă, ia-ți plicul. Nu umbla cu d-astea, ia-ți banii, madam, altfel o încurci, să știi. O pățești, să știi“. Femeia zăpezilor se retrage, speriată, hocus-pocus, a dispărut, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]