1,308 matches
-
mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea lui Robespierre, care nu mai ajunge la ea. Ca să nu mai vorbim că e prima oară în viața lui de câine când a băut șampanie încălzită, făcută șpriț
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dumneavoastră în orașul nostru? Ne mai uităm și noi la televizor, mai citim ziarele, mai vorbim cu clienții. — Parcă te cunosc de undeva. — De la moartea lui Roman, instalatorul polonez. În fața taxiului apar Jean, cu trena de la rochia lui Liliane și foarfeca Solingen, și Gustave, cu lada de șampanie. — Domnule Lionel, ați uitat trena și foarfeca, îi spune chelnerul. Păstrează trena bacșiș. Împarte-o cu Gustave, deși nu merită. M-a făcut de râs cu Château Piérrot-ul lui. Foarfeca o luăm. Era
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai vorbim cu clienții. — Parcă te cunosc de undeva. — De la moartea lui Roman, instalatorul polonez. În fața taxiului apar Jean, cu trena de la rochia lui Liliane și foarfeca Solingen, și Gustave, cu lada de șampanie. — Domnule Lionel, ați uitat trena și foarfeca, îi spune chelnerul. Păstrează trena bacșiș. Împarte-o cu Gustave, deși nu merită. M-a făcut de râs cu Château Piérrot-ul lui. Foarfeca o luăm. Era pe notă. Gustave, de rușine, e gata să scape lada. O scapă până la urmă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui Liliane și foarfeca Solingen, și Gustave, cu lada de șampanie. — Domnule Lionel, ați uitat trena și foarfeca, îi spune chelnerul. Păstrează trena bacșiș. Împarte-o cu Gustave, deși nu merită. M-a făcut de râs cu Château Piérrot-ul lui. Foarfeca o luăm. Era pe notă. Gustave, de rușine, e gata să scape lada. O scapă până la urmă în portbagajul taxiului, pe care-l închide cam cu ură. Șoferul pleacă. Lionel se întoarce spre Liliane: — Cât? — Ce cât? face pe proasta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pus în fața unei decizii cruciale: să continue transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă speră ca lucrurile să nu degenereze. Lionel îi vine în ajutor: arată spre ghips. — O să fie cam complicat. Liliane deschide valijoara și scoate foarfeca Solingen. Câțiva telespectatori cu musca pe căciulă se gândesc la Lorena Bobbitt. Liliane, calmă, începe să-și taie ghipsul. Grijuliu, Lionel o întreabă: — N o să te doară? Liliane înțelege greșit și-i răspunde: Nu mai sunt fecioară. Telespectatorii încep să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aceasta ar fi însemnat cârpăceală, rezultatul rupturii sau uzurii dimensiunii și accidente inacceptabile în planificarea riguroasă cu bătaie lungă pe patru vieți (și ceva pe deasupra!). Aaa! Dacă există excedent de material, se poate oricând ajusta cu vorbe care taie ca foarfeca, cu verbe brici, cu metafore care ard, cu parabole care creează o stare de bine în folosul comunității, ca arteziana din fața Primăriei sau senzualitatea nerușinată a Sirenei din Galați. Ediții următoare nu vor fi. Unicatul vorbește de la sine, prin originalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vârsta de o lună. Ce e aceasta, prin podele au scos capul spice de grâu și iarbă, multă iarbă, nu mai prididesc acum să o smulg, spicele se clătinau fără vânt, le sărutam Doamne, va trebui să le cosesc! cu foarfeca am tuns iarba, cu foarfeca am retezat spicele, iarba creștea din nou, iartă-mă Mioara, e grâul meu, dintr-un capitol viitor, și eu m-am rătăcit prin el așa cum m-am rătăcit printre cuvinte și pagini, nu-l poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e aceasta, prin podele au scos capul spice de grâu și iarbă, multă iarbă, nu mai prididesc acum să o smulg, spicele se clătinau fără vânt, le sărutam Doamne, va trebui să le cosesc! cu foarfeca am tuns iarba, cu foarfeca am retezat spicele, iarba creștea din nou, iartă-mă Mioara, e grâul meu, dintr-un capitol viitor, și eu m-am rătăcit prin el așa cum m-am rătăcit printre cuvinte și pagini, nu-l poți secera dintr-o dată, vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu două locuri, cu patru sau șapte, cu sau fără capotă, maxi-taxi, arhipline de la orele dimineții până la ceasurile amurgului, autobuzele fiind pentru pleava societății: actorii, gospodinele și handicapații locomotori, tramvaiele pentru pensionari și îngrijitorii de morminte, pietonii fără slujbe, cu foarfece în buzunare pentru tăiat frunze la câinii de rasă, corcituri, de buzunar, de casă, de piață, de noapte, de zi, de scări de blocuri, de centru, de bibliotecă, de tribunal, de spital, de agenție teatrală, de lătrat după bicicliști, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dorul după bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul la bicicleta așezată frumos în vitrina din drumul spre casă, de unde se aud și acum ușile trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie i se zbătea pe pulpele tinere, mergea cu ochii goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a prins ! Mi s-a prins idioțenia asta de ceas. S-a prins de puloverul tău. Încearcă să și-o extragă. Fuck ! Nu pot să mișc brațul ! — Trage de el ! — Asta și fac ! Se uită disperat În jur. Vezi vreun foarfece ? — Sper să nu-ți Închipui că te las să-mi tai puloverul, spun Îngrozită. — Ai altă sugestie ? Mai trage o dată cu putere, și Îmi Înăbuș cu greu un țipăt. Au ! Termină! Mi-l distrugi ! — Asta e acum, că-ți distrug puloverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
păpușă pe care o copilă se pregătește imitând gesturile materne, să o spele. Sub soarele arzător de iunie, ajutorul medicului scoate un instrumentar minim dintr-o sacoșă de plastic. Una după alta ies la iveală un bisturiu, un clește, o foarfecă, o sticlă cu formol, o seringă de dimensiuni neobișnuite....vată, spirt. Lui Antoniu i se face rău și se retrage În spatele magherniței, ca să vomite În voie. Între timp, locuitorii ghetoului s-au adunat ciopor ca la urs, Înjurați și Îndepărtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o piatră. Și de cele mai multe ori venea până la urmă și autobuzul. Rucsacul pe care-l cumpărasem la Steinwalls cuprindea mâncare pentru vreo două săptămâni, baterii pentru aparatul meu de radio, câteva pâini de secară, tutun de pipă, chibrituri și o foarfecă pentru barba și părul meu. Plantasem iriși și floarea miresei pe mormântul bunicului. Era o aluzie la Cehov. DESENUL Ceea ce urmează acum este doar un episod. Merită foarte puțin spațiu. De fapt nici un pic de spațiu. Dar trebuie amintit, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
adică ce-mi propun eu de pe acuma să mănânc la cină -, am să mă pot simți bine, și voi putea să-mi reiau regimul. Îmi termin de citit revista, după care o bag în geantă, pregătită să atac paginile cu foarfeca atunci când voi fi în siguranță acasă în dormitorul meu. Arunc o privire la ceas și suspin. A mai trecut o zi din viața mea banală, deși nu ar trebui să fie așa. Sunt jurnalistă, pentru numele lui Dumnezeu! Este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
el va fi îndrăgostit până peste cap de mine. Mă gândesc la asta ceva timp, după care îmi amintesc de revista mea. O scot din geantă și mai studiez încă o dată imaginile, întinzându-mă spre sertarul de lângă pat, ca să iau foarfeca și să adăug ultimele modele la colecția mea. După ce pun foarfeca înapoi, observ un pachet de biscuiți chiar în fundul sertarului. Doamne! Chiar uitasem de el, uitasem de mâncarea de-acasă. Nu, n-am s-o fac, de-acum stau cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la asta ceva timp, după care îmi amintesc de revista mea. O scot din geantă și mai studiez încă o dată imaginile, întinzându-mă spre sertarul de lângă pat, ca să iau foarfeca și să adăug ultimele modele la colecția mea. După ce pun foarfeca înapoi, observ un pachet de biscuiți chiar în fundul sertarului. Doamne! Chiar uitasem de el, uitasem de mâncarea de-acasă. Nu, n-am s-o fac, de-acum stau cuminte. Pe de altă parte însă, e mai bine să-i mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
perfectă, o fotografie pe care o scosese din colecția de poze din redacție. O fotografie în care el, la costum, stă lângă o celebritate locală. Dă-o naibii de celebritate, Ben, aici e vorba de cariera ta. Ben luă rapid foarfeca de pe raftul din bucătărie și tăie frumos fotografia în două: celebritatea pluti ușor spre covorul gri și murdar. Își termină scrisoarea, o atașă CV-ului și puse fotografia în mapă. Acum tot ce mai are de făcut e să spere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
susțin niște vaze chinezești, pline de crini albi imenși. Mai sunt acolo și niște canapele imense de pluș, așezate una în fața celeilalte, pe care stau nervoase persoanele cu programare, răsfoind reviste specializate ca să-și găsească coafura perfectă înainte de întâlnirea cu foarfeca. Geraldine merge direct spre un bărbat tânăr, cu părul închis la culoare, castaniu și lucios, prins pe spate într-o coadă de cal. ― Geraldine! spune el, cu un timbru puternic de bariton, oprind föhnul și plecând imediat de lângă clientul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua. Așaaa... Acum, dă foarfeca, să tăiem mâneca cămeșii, că n-o putem scoate altfel. Uite că are ceva la umăr... Îi legat cu niște cârpe”. Când au desfăcut cârpele, s-au îngrozit! Totul era umflat și mușchiul desprins de pe os părea putred. Umflătura și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
neinspirat pe peretele de deasupra mesei de consultație. — Ar fi mai bine să bandajăm rana asta a ta, sau arsura, sau ce-o fi ea, nu crezi? Margoulies își revenise și se foia în jurul biroului, adunând fașe, leucoplast, tampoane sterile, foarfece și o sticluță cu apă distilată. Bull se simțea din ce în ce mai bine în timp ce degetele experte ale medicului palpau delicat zona din jurul vaginului. Margoulies nu prea știa ce face. Voia să acopere vaginul, astfel încât Bull să nu-și dea seama ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol, tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de grădină, iar Alan auzea în minte hârșâitul asurzitor și rău-prevestitor pe care îl scotea foarfeca mânuită de femeie. Bull fremăta sub Alan. Iar Alan simți cum penisul alunecă afară din scobitura genunchiului lui Bull cu ușurința dată de lubrifiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un Alan pe jumătate gol, tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de grădină, iar Alan auzea în minte hârșâitul asurzitor și rău-prevestitor pe care îl scotea foarfeca mânuită de femeie. Bull fremăta sub Alan. Iar Alan simți cum penisul alunecă afară din scobitura genunchiului lui Bull cu ușurința dată de lubrifiere. Bull se luptă să se rostogolească pe dușumeaua îngustă și acoperită cu ghemotoace de praf a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
s-a ciocnit doar de colțul mesei, am deschis cu mari precauții ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit pâș-pâș, până la primele trepte nu am alergat deloc, doar după aceea am tulit-o repede pe scări în jos. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nimeni, n-aș fi vrut să mă întrebe cineva unde am pornit-o așa, în zorii zilei. La cișmea, spre norocul meu, nu era picior de om, așa că am sărit peste lanț, în stratul de flori, printre lalele, am scos foarfeca și am început să tai florile, le-am tăiat de jos de tot, la nici un deget de pământ, bunica mi-a spus odată că țin cu atât mai mult, cu cât le tai mai de jos, cel mai bine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca mama să primească un buchet mare de tot, ca niciodată până acum. Atât de multe am tăiat, că abia le mai puteam ține, buchetul îmi tot aluneca din mână, le-am așezat deci lângă mine, pe jos, am scuturat foarfeca de rouă și am continuat să tai, unul după altul, lujerii, gândindu-mă între timp la tata, în mod sigur le tăiase și el cu aceeași foarfecă, mi-am privit mâinile, încercând în zadar să mi le imaginez pe-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]