1,685 matches
-
vor concura pentru a câștigă statutul de fondator al noii cetăți de pe colină Palatinului. Romulus și-a adjudecat rolul de conditor, și-a ucis fratele care i-a luat în derâdere actul fondator și va ctitori viitoarea cetate Roma. Deși fondarea Romei este atribuită și înaintașilor săi, Evandru, arcadianul sosit în Italia, faptele fondatorului Romulus că unirea cu sabinii și coregena cu regele sabin Titus Tatius denotă debutul destinului al "Cetății Eterne". Domnia să are o încărcătură mitică, acesta dispărând miracuos
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
aveau puterea de a își alege conducătorul, însă Senatul deținea majoritatea controlului asupra acestui proces. Romulus nu a fost doar primul rege al Romei, dar și fondatorul ei. În 753 î.Hr., Romulus a început construirea orașului pe Dealul Palatin. După fondarea Romei, el a invitat criminali, sclavi fugari, exilați și alte astfel de populații nedizerabile, oferindu-le azil. În această manieră, Romulus a populat cinci dintre cele șapte dealuri ale Romei. Pentru a oferi cetățenilor săi neveste, Romulus a invitat tribul
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Romulus a invitat tribul vecin de sabine la un festival unde a răpit femeile sabine și le-a adus înapoi în Roma. După războiul dus împotriva sabinilor, Romulus a adus atât romanii, dar și adversarii lor sub același conducător. După fondarea orașului, Romulus a divizat oamenii Romei între cei pregătiți și cei inapți pentru luptă. Luptătorii au format Legiunea Romană, constituită din 6000 infanterie și 600 cavalerie. Restul a format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
mari monumente pentru Roma. Printre acestea se număra marele sistem de canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de mlaștină dintre cele șapte dealuri ale Romei. În locul acesteia, a început ceea ce avea să devină Forul Roman. Tot el a instituit fondarea Jocurilor Romane. Cel mai faimos proiect de construcții al său este Circus Maximus, un imens stadion folosit pentru întrecerile de care, rămânând până în zilele noastre cel mai mare stadion din lume. Priscus a urmat terminarea Circus Maximus cu începerea construcțiilor
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
rezultat, a fost înlăturat de cei care au putut face acest lucru. O parte a problemei era că guvernul Romei nu era creat pentru a conduce un imperiu. Republică era adaptată cu guvernarea unui oraș-stat, unul care, chiar și la fondarea să, creștea în scopuri și putere, dar niciodată nu și-ar fi dorit extinderea peste barierele Italiei centrale. Când erau capturate teritorii peste mări, Republica s-a dovedit ineficientă de a le guverna. Provinciile deveniseră feude ale guvernatorilor, care au
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Portretul lui Catilina" și "Războiul lui Iugurtha". Titus Livius (59 î. e.n.-17 e.n.) a pus accent pe oratorie și a fost admirator al republicii și al valorilor republicane, partizan al lui Augustus.În opera sa principală, "Ab urbe condita" - De la fondarea Romei, elogiază pacea internă a Romei. A fost cea mai mare carte (142 cărți din care s-au păstrat 35): primele 10 cărți cuprindeau istoria Romei până la anul 210 î.e.n.; cărțile 21-45 cuprindeau războiul cu Hanibal și câteva decenii după
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a fost istoric și om politic roman, născut la Niceea, senator și proconsul. Ca mare admirator al lui Tucidide, a scris în greacă "Istoria romană" (în 80 de cărți), care pornește de la venirea lui Aeneas și merge până la a doua fondare a Romei (229); până la Iulius Caesar, evenimentele sunt prezentate pe scurt, mai apoi, devin detaliate. Au fost păstrate: fragmente din cărțile 1-36; aproape complete - cărțile 36-56; complete - cărțile 56-60, iar cărțile 61-80 au fost rezumate de către Ioan Xiphilinus, un călugăr
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și funcționar roman în a doua jumătate a secolului IV. Apropiat a lui Iulian Apostatul (361-363), ultimul împărat păgân și, mai apoi, colaborator al lui Valens (364-378), a scris o istorie a Romei, superficială, în 10 cărți, ce merge de la fondarea Romei și până la anul 364. Lucrarea sa era o compilație generală, imparțială, simplă, clară, bine alcătuită, dar sumară. A avut o mare circulație în Evul Mediu. Ammianus Marcellinus (325/330-după 391), ca ofițer și istoric roman, a fost ultimul istoric
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
doctrinei adventiste. În afară de predicarea directă, adventiștii au răspândit mesajul lor prin nenumărate publicații și, în 1855 la Battle Creek în Michigan s-a născut prima editură adventistă. Adventiștii de ziua a Șaptea au constituit o organizare stabilă în 1861 prin fondarea „Conferinței de la Michigan a Adventiștilor de Ziua a Șaptea”; alegerea numelui a fost făcută după o dezbatere aprinsă: în acest nume sunt exprimate două elemente importante ale doctrinei adventiste: a doua venire a lui Hristos (Advent) și ziua a șaptea
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
loc unei tot mai mari înstrăinări, datorată atât mercantilismului pe care-l descoperise în mentalitatea yankee cât și calității destul de modeste a spectacolelor muzicale la care asistase. Viața culturală americană îi datorează lui Offenbach un impuls important precum cel privind fondarea unui conservator. De la New York el a plecat la Philadelphia, unde tocmai își deschisese porțile Expoziția Universală. Concertele sale au avut și acolo parte de ovații. După acest turneu de două luni în America el se despărți de admiratorii săi printr-
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
implicit, a coloniei din Botoșani. În orice caz, lăcașul reprezintă dovada existenței târgului Botoșani la 1350, deci cu un veac mai devreme decât atestările documentare cunoscute. La rândul său, biserica armenească Sfânta Maria din Iași, pe a cărei piatră de fondare, încastrată în bolta de la intrarea în edificiul actual, este gravat anul 1395, constituie un atestat de existență a orașului, de vreme ce armenii își construiau bisericile mai întâi din lemn, deci ei se așezaseră acolo chiar mai de mult. Textul epigrafului este
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
includea Moscova, Petersburgul, Novorossia, comunitatea din Basarabia păstrîndu-și, însă, un caracter autonom. În 1858, în Basarabia erau 2.725 armeni, din care 1.100 locuiau în Chișinău, alcătuind 2% din populația orașului. Pentru instrucția armenilor, se simțea nevoia școlilor. Ideea fondării unui colegiu armenesc în noua eparhie s-a concretizat, în cele din urmă, prin înființarea unei astfel de instituții, precum și a unei tipografii, în Teodosia. Colegiul "Halibian", care a ființat în anii 1858-1971, a instruit armeni din diferite localități ale
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Italia Muzicală), una dintre revistele de specialitate cele mai importante din Italia acelor vremuri. Ca jurnalist, a crescut în faima în doar câțiva ani, contribuind la o mare varietate de periodice de pe întreg întinsul Italiei și prin conducerea sau chiar fondarea unor ziare importante. Un astfel de jurnal a fost "Îl lampione", care a fost închis de cenzură după evenimentele din 1848, dar a reînceput să apară după 11 ani, cu ocazia plebiscitului pentru unirea cu Piemontul, un act care a
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
și colonizarea Patagoniei, un arhipelag de 72.000 km datează de prin anii '40 ai secolului al XIX-lea. Bernardo O'Higgins l-a convins pe președintele chilian să organizeze o expediție spre Strâmtoarea Magellan, care a avut ca rezultat fondarea fortului Fuerte Bulnes în 1843. Cinci ani mai târziu colonia s-a localizat definitiv la Punta Arenas, care a devenit așezământul definitiv cel mai vechi din sudul Patagoniei și "capul de pod" chilian privind pretențiile teritoriale în zonă. Argentina a
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
aurifer aduse din Țara de Foc, a trezit un interes nesperat de participare la subscripția publică de acțiuni pentru înființarea societății anonime „Compañía Anónima Lavaderos de Oro del Sur”. Această societate era destinată strângerii fondurilor necesare exploatării aurifere și la fondarea ei au participat personalități din capitala argentinieană. În concluziile prezentate de el, Popper afirmă: "„Ținând cont de caracterul general al țării (Țara de Foc), înclin să cred că viitorul său este reprezentat de două industrii importante. Prima dintre ele, cea
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
anilor 1000 î.Hr., în timp ce stabilirea lor acolo și îtemeierea unor orașe, s-ar fi produs numai către al VIII-lea și al VII-lea secole î.Hr. cum este remarcat prin documentele arheologice. Acest lucru se potrivește bine cu o dată a fondării în ani 731 î.Hr. precum raportează Eusebiu din Cezareea pentru cetatea Sinopolis, probabil, cea mai veche dintre coloniile grecești în regiunea ce avea să fie mai tarziu numită "Pont". Legendele grecești legate de călătoriile lui Jason în Colhida, poveștile eroului
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
Geneva pe care Calvin o fondase în 1559, constând dintr-un gimnaziu și o academie. Atât cât a trăit, Beza a rămas interesat de educația superioară. În calitate de consilier, se bucura de respectul magistraților și pastorilor. Geneva îi este îndatorată pentru fondarea unei școli de drept în care au predat pe rând François Hotman, Jules Pacius și Denis Godefroy, cei mai eminenți juriști ai acelui veac. Ca succesor al lui Calvin, Beza s-a bucurat de un succes deplin, nu numai în
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
cunoscute drept „"Ongal"”), cucerind Moesia, Sciția Minor (Dobrogea), în dauna Imperiului Bizantin, lărgind și mai mult teritoriul Bulgariei Mari în Peninsula Balcanică. Istoricii consideră tratatul de pace semnat cu Bizanțul în 681, și stabilirea capitalei la Pliska, la sudul Dunării, fondarea primului Imperiu Bulgar. În același timp, unul dintre frații lui Asparuh, Kuber, s-a stabilit împreună cu alt grup bulgar în actuala regiune a Macedoniei. Bulgarii însă au dat peste slavi care au impus limba lor.Bulgarii le-au dat numele
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
restabilirea academiei. Instituția a cunoscut un avânt deosebit în secolul al XVIII-lea, când pe lângă biserică și universitate a fost construit un mare internat, intitulat Convictus Nobilium, în care au fost primiți studenți indiferent de originea lor etnică. Diploma de fondare a Colegiului Academic din Cluj a fost emisă de regele Ștefan Báthory la Vilnius în data de 12 mai 1581. Demersurile pentru înființarea acestui colegiu au fost făcute de diplomatul italian Antonio Possevino. Primul rector al colegiului ("rector academicus") a
Universitatea din Cluj () [Corola-website/Science/304196_a_305525]
-
au destrămat. După o perioadă de înflorire, unele regate barbare au fost cucerite de vecini, dar altele au dăinuit transformându-se în state feudale puternice, principalele forțe politice din Europa apuseană. Principalul rol istoric al grupărilor germanice migratoare a fost fondarea unor națiuni noi. În perioada dintre secolele al VIII-lea si al XI-lea, vikingii (numiți în Europa de vest și normani, normanzi, iar în est și varegi, varangi și ruși), plecați din Peninsula Scandinavă și arhipelagul danez au făcut
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
a generației mijlocii a Mapaiului. Ben Gurion speră să câștige 25 mandate în Knesset și să formeze un guvern sub conducerea să, împreună cu „tinerii” din jurul său și o parte din Mapai care se va descotorosi de potrivnicii săi. Numai că fondarea partidului Rafi era legată în ochii electoratului prea mult de scandalul din jurul „Afacerii rușinoase” din 1954, care ajunsese să nu mai trezească interes și continuarea să devenise de prisos. La alegerile parlamentare din 2 noiembrie 1965 Rafi a primit numai
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
75 de membri aleși pe 6 ani și Camera Deputaților, 150 de membri aleși pe 4 ani). Un moment de referință îl reprezintă constituirea uniunii vamale și economice Benelux (1947) care include Olanda, Belgia și Luxemburgul cât și participarea la fondarea alianțelor euro-atlantice (NATO,1949, CEE, 1957). Teritoriile dependente de Olanda, în procesul decolonizării care a cuprins întreaga lume, sunt recunoscute independente: Indonezia (1949) și a Suremmeul. Deși are resurse puține, Olanda dezvoltă o industrie competitivă, de înalt nivel tehnologic (siderurgie
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
făceau schimburi de studenti: în Stockholm, Bertil Hedberg (official la Universitatea de Economie din Stockholm) și doi studenți Jaroslav Zich din Cehoslovacia și Stanislas Callens din Belgia au fondat "AIESE", precesorul AIESEC-ului, care a fost fondat oficial în 1948. Fondarea AIESEC a fost făcută într-un timp foarte nefast, după Al Doilea Război Mondial Europa, era devastată, aproximativ 72 de milioane de oameni au murit în acest conflict mondial. În acest context în Europa există o nevoie disperată de manageri
AIESEC () [Corola-website/Science/303981_a_305310]
-
au fost realizate, și peste 4200 la sfârșitul anilor 1970. În România AIESEC a prins amploare în 1990 plecând de la o inițiativă AIESEC Austria. AIESEC România a fost printre primele organizații non-guvernamentale creând un impact pozitiv în societate neîntrerupt de la fondarea să până în zilele de astăzi. AIESEC este prezent în 15 orașe din România: București, Brașov, Constantă, Cluj-Napoca, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Sibiu, Timișoara și Târgu-Mureș. 1948 - AIESEC este înființat de studenți din șapte țări europene - Finlanda, Suedia, Franța, Danemarca
AIESEC () [Corola-website/Science/303981_a_305310]
-
Consiliul de Securitate al ONU. Rusia este de asemenea membru al CSI, Uniunii Rusia-Belarus, OSCE, NACC. Rusia a semnat pe 22 iunie 1994 inițiativa Parteneriat pentru Pace a NATO. Pe 27 mai 1997, NATO și Rusia au semnat Actul de Fondare NATO-Rusia, act care pune bazele parteneriatului de durată între alianță și Federația Rusă, ceea ce este o contribuție importantă la arhitectura sistemului de securitate a Europei în secolul al XXI-lea. Pe 24 iunie 1994, Rusia și Uniunea Europeană au semnat o
Relațiile externe ale Rusiei () [Corola-website/Science/304367_a_305696]