184,013 matches
-
repetabilă pentru fiecare exponent al umanității. Este un cerc vicios pe conturul căruia vor continua să se Învârtă toate personajele prozelor scurte ale Gabrielei Adameșteanu, absorbite de meschinăria unei vieți ce nu permite transcenderea, glisarea pe verticală spre cucerirea unor forțe sufletești accesibile prin cultură, prin autocunoaștere, prin meditație și creație. Este un microcosmos obscen, incredibil de neînsemnat pe harta lumii, fiindcă frământărilor personajelor sale nu le răspunde decât moartea, care vine să curme o existență scursă năvalnic, fără plăcere, fără
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
Și să se observe apoi varietatea inenarabilă obținută prin întrebuințări unele surprinzătoare, altele evident logice, ale soncopei, ale subdivizării ori contopirii timpilor. Și totuși, neproducîndu-se nicăeri un decalaj, o umbră de dezordine ori deșanțare, ci numai frumusețe, viață și cuceritoare forță. Ei bine, iată și sensul în care se îndreaptă analiza jocului romînesc la Maestrul Gh. Popescu Județ precum și idealul său în ceeace privește evoluția în superior și bine, a domeniului în care și-a contopit rațiunea de a fi a
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
am ocazia dă informez un tovarăș ministru adjunct dela Ministerul Învățămîntului și Culturii că opera mea nu cere nici orchestră grozavă, nici cor grozav, nici decor grozav, nici repetiții grozave, tovarășul ministru adjunct excalmă: - „Bine, dar dece atîta grabă!” - ce forțe sinistre și neidentificabile reușesc să menție uneori în ale celor mai strigătoare realități dragostea și conștiința facturilor celor mai binevoitori chiar! Și cu aceasta, bineînțeles, dela sine se exclude cazul celorlalte opere ale mele: Soria (1911), Traian și Dochia (1921
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
noi sunt ascunse tot soiul de bunătăți, orice virtute, toată înțelepciunea și tot ce se poate concepe mai bun. Unul din aceste bunuri constă pentru om în a fi liber de orice constrângere și de a nu fi supus nici unei forțe din afară, ci să aibă o voință de sine stătătoare, care hotărăște după cum crede ce-i mai bine. De fapt, virtutea constă în a fi fără stăpân și a face ceea ce-ți place, tot ceea ce faci din constrângere sau
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
umanitate, care este îndumnezeită și transfigurată”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 68. footnote>. Participarea la bunătatea dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță și mărime, așa încât cel ce este hrănit cu bunătatea dumnezeiască crește mereu și niciodată nu încetează de-a crește. Deoarece izvorul de bunătăți curge fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
doar prin formulări virulente, minuțios Închipuite. Ne pare că toate energiile vitale din incipit se topesc viral Într-o revărsare nervoasă de forme scatologice. Într-un nucleu al abuzurilor. Grija autorului pentru detalii egalează cu expunerea unor scene de o forță plastică izbitoare, care șochează În mod nefericit la orice frază. O astfel de tușare percutantă o Întâlnim În imaginea lui Demétrios, care „cercetează hoitul lui Fric de sub mărăcini, burta lui cusută și gri-vineție, umflată și legănându-se ba Într-o
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
SORA MEA DE DINCOLO de ILEANA MĂLĂNCIOIU N-am aflat, până În ceasul acesta, versuri care să exprime starea de doliu cu o forță mai mare decât a celor incluse de Ileana Mălăncioiu În volumul Sora mea de dincolo (Editura Minerva, 1980; Editura Litera, 2010). Stadiile toate ale durerii sunt surprinse și Împărtășite cu delicatețe și precizie, duioșie și neîndurare, spaimă și nădejde. Doliul
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
au dus povara celor care nu au fost nicăieri doriți și cei care, Într-un prezent nesigur, dar mai Încăpător și mai dornic de a-i asimila, supraviețuiesc. O fac fără Însă a uita, căci ceea ce le conferă identitate și forță e tocmai istoria. Nu istoria personală, ci aceea colectivă. În cazul lor, a armenilor din Cartea șoaptelor, memoria individuală și cea a neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
șoapta nu ajunge niciodată să fie cunoscută de către toți, ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul de a numi până la capăt nu Înseamnă teamă sau nepăsare, ci nevoie de a proteja speranța, credință În forța de regenerare a neamului. Destinul armenilor ce se preumblă prin Cartea șoaptelor se intersectează uneori cu destinul românilor, căci, ajunși pe țărmurile mai primitoare ale Mării Negre, rămânând În Constanța sau În alte porturi și “cucerind” treptat orașe cu oameni mai
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
și triumf. Dintre toate hărțile, cea mai puțin Însemnată și, de aceea, cel mai puțin băgată În seamă, era cea mai de jos, așternută direct pe iarbă, adică realitatea Însăși.” Scriitura configurează o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
despre dragoste poate fi rezumată în termenii următori: sufletul ajuns la maturitate spirituală participă cu o anumită plenitudine la viața divină; ori cum cele ce sunt de aceeași natură (συγγενής) se atrag, sufletul este atras (έλκεται) de Dumnezeu cu o forță irezistibilă; el este însetat să se unească cu El (κοινωνία ανάκρασις); expresia acestei atracții este dragostea, care poartă numele general de ἀγάπη, dar, așa cum am precizat Și mai sus, în formele sale cele mai arzătoare se numește ἔρως. Este un
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
să întâmpinăm nici o dificultate în a concepe Mirele ca având sâni din care curge „învățătura Cuvântului divin”. În orice caz, ideea în prima dintre aceste două stihuri este că învățăturile divine, chiar dacă sunt lapte, au, după cum era de așteptat, o forță mult mai amplă decât vinul înțelepciunii umane<footnote R. A. Norris, „The Soul Takes Flight: Gregory of Nyssa and the Song of Songs” ..., p. 526-527. footnote>. Mireasa este rănită de iubire. Imagini trinitariene în Cântare. În cartea biblică Cântarea Cântărilor 2
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
au dus povara celor care nu au fost nicăieri doriți și cei care, Într-un prezent nesigur, dar mai Încăpător și mai dornic de a-i asimila, supraviețuiesc. O fac fără Însă a uita, căci ceea ce le conferă identitate și forță e tocmai istoria. Nu istoria personală, ci aceea colectivă. În cazul lor, a armenilor din Cartea șoaptelor, memoria individuală și cea a neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
șoapta nu ajunge niciodată să fie cunoscută de către toți, ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul de a numi până la capăt nu Înseamnă teamă sau nepăsare, ci nevoie de a proteja speranța, credință În forța de regenerare a neamului. Destinul armenilor ce se preumblă prin Cartea șoaptelor se intersectează uneori cu destinul românilor, căci, ajunși pe țărmurile mai primitoare ale Mării Negre, rămânând În Constanța sau În alte porturi și “cucerind” treptat orașe cu oameni mai
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
și triumf. Dintre toate hărțile, cea mai puțin Însemnată și, de aceea, cel mai puțin băgată În seamă, era cea mai de jos, așternută direct pe iarbă, adică realitatea Însăși.” Scriitura configurează o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
informi. Picioarele li se Împleticeau, deoarece coroana le stătea pieziș pe cap și era mult prea mare”. Șahul, emblema ludicului, a jocurilor din copilărie, este ireversibil metamorfozat În semnul dictaturii comuniste, a cărui povară Înfricoșătoare va acționa asemenea unei imense forțe de gravitație asupra psihicului Hertei Müller. Orice semnalmente ale jocului, pe care tabla și figurile de șah le cuprind la origine, sunt șterse pentru totodeauna de regim; acesta Își substituie simbolic Înțelesul regelui de pe tabla de joc, iar teroarea securității
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
monument al unei crime, al unei duble Înscenări. Plecând de la drepte care țâșnesc spre cer, de la pura incertitudine, odată analiza Împlinită, Knisch revine de partea cealaltă a frontierei de sticlă de la care plecase și Își va lua rămas bun de la forțele imaginare. Astfel, el circulă Împrejurul lucrurilor materiale, altminteri perfect autonome, și concretizează o experiență trăită, o parte din real simțit Încă Înainte de a fi gândit, În mod voit, ca nou. Dar nu rigoarea filosofică iese În evidență În textul lui
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
și rămân goi, căci trucurile nu mai pot măslui realitatea. Societatea imaginată de Jones e o junglă În care rănile de briceag pe care și le face Lewis, luciditatea lui Înecată În alcool, uimirea În fața tandreții unei semiprostituate sau În fața forței interioare a lui Kit nu sunt decât fațetele unei nevoi disperate de a trăi autentic. Proscrisul e o carte care, pur și simplu, RESPIRĂ.
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
autorul piesei, Attila Bartis, un scriitor deja consacrat În Ungaria, dar și nume importante ale vieții literare și artistice (romancierii Filip Florian și Dan Lungu sau regizorul Ovidiu Lazăr). În mod cert, ne aflăm În fața unui text de o tulburătoare forță ce propune o meditație asupra a ceea ce Înseamnă „să Încerci să trăiești”, făcând „invizibilul vizibil” și În fața unui spectacol care nu te poate lăsa indiferent.
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
spectacolul lui Andrei Șerban la Opera Națională Română din Iași, partenera „Serilor FILIT” Spectacolul montat pentru prima oară În România de regizorul Andrei Șerban dezvoltă, prin intermediul unor decoruri somptuoase, al costumelor extravagante și al desfășurării, pe scenă, a unei uriașe forțe umane, una dintre marile teme ale artei universale - iubirea: „În acest peisaj frământat al vieții, În care invidia, frustrarea, resentimentul alcătuiesc regula, o operă barocă necunoscută nu face decât să ne bucure. În primul rând, muzica lui Rameau este frumoasă
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
din Peru, Turcul generos, Florile și Sălbaticii fiind titlurile celor patru părți ale operei, desfășurate după prologul În care apar cei trei zei (HébéCristina Grigoraș - Bellone și Amor) În numele cărora se vor face sacrificiile umane pe parcursul spectacolului. Deoarece iubirea este forța universală ce determină zbuciumul omenesc al cărui martori suntem, ca spectatori, nelipsit pe tot parcursul operei este Amor, Îmbrăcat complet În roșu, culoarea pasiunii, și Însoțit de simbolurile sale, arcul și săgețile, triumful micului zeu fiind sărbătorit la finalul fiecăreia
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
sale<footnote „Aristotle and the Conversion of Justin”, în The Journal of Theological Studies, n.s. 7, 1956, p. 246-248. footnote>, susține că ambele argumente derivă de la Aristotel. Ele demonstrează că platonismul nu oferă ceea ce a promis: pentru că sufletul nu posedă forțe naturale de viziune care să ia naștere dintr-o nemurire înnăscută sau înrudire ontologică cu divinul, intelectul uman nu îl poate vedea pe Dumnezeu „decât dacă este îmbogățit de Duhul Sfânt”. Prin urmare, are nevoie de profeții Vechiului Testament și
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Sfântul Iustin Martirul și Filosoful a știut să profite de ideile antropologice ale culturii elene pe care o cunoștea fundamental și de la care ne-a transmis, în chip deosebit, cultul rațiunii. În viziunea lui, rațiunea are un rol și o forță considerabilă în structura și viața omului, în evoluția lumii și a istoriei. Acțiunea logosului seminal de-a lungul istoriei umanității „a înlocuit parțial haosul sau dezordinea prin «dreapta rațiune», realizată de către «creștini» de dinaintea lui Hristos, ceea ce a făcut oportună și
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
37, în „Filocalia...”, vol. VI, p. 201. footnote>. Alți autori patristici și scriitori bisericești definesc păcatul ca fiind „o faptă, o dorință contrară legii veșnice; o părăsire a lucrării lui Dumnezeu, o preferință a omului pentru plăcerea lui” (Fericitul Augustin); „forță spirituală prin care el (diavolul) acționează și asigură stăpânirea sa” (Sfântul Macarie Egipteanul); „foc ce arde” (Marcu Ascetul); „rană care dacă va fi ascunsă de ochiul doctorului, putrezește și devine fără leac” (Sfântul Vasile cel Mare); „demon al voinței” (Sfântul
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
știu să trăiesc. A făcut expediții prin toate colțurile apartamentului, de la răsărit la apus. Spre seară, văzându-l agitat, mi-am spus că n-ar fi corect să-l țin prizonier. La urma urmei, nimic frumos nu se obține cu forța, așa că m-am decis ca, începând din ziua următoare, să-i acord deplina libertate. Totuși, mi-ar fi plăcut să-i dau un nume. Îl priveam cum doarme alături de mine, cu lăbuțele strânse și cu blănița portocalie ca o plapumă
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]