4,121 matches
-
amoroase. Mâinile ei se jucau prin cârlionții mei, iar picioarele sale subțiri reluaseră cursa de sus în jos, peste ale mele. - Vino mai sus... vino să te simt lipit de mine... Am chef să te strâng în brațe, să te frâng, dacă aș putea... Nu-i ascultam vorbele, ci chemarea instinctuală. Flămând de dragoste, începeam să uit de mine, pierdeam noțiunea timpului, o sărutam îndelung, îi mușcam cu nesaț buzele subțiri, dând asediu prin sărutări prelungi, coborând din ce în ce mai jos, spre abdomen
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
și sfântă lui tăcere. Aș vrea să pot în vise să te țin. Că ține mama... să-mi răpun necazul. Să cred doar în speranțele ce vin Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul. La tine mama... doruri de se frâng, Tu ști să le acoperi cu tăcerea. La tine mama gândurile plâng Dar numai tu le-mpartasesti durerea. Referință Bibliografica: La tine mama ... Marin Bunget : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi de Autor
LA TINE MAMĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348101_a_349430]
-
lecturii, mă declar repetentă fără drept de apel, deși știu că asta deformează, schilodește sufletele și îndreaptă caracterele spre o statură mai grobiană. M-au prins valurile profesiei, alerg ca un cal de curse de dimineața până seara, când cad frântă de oboseală dar, deocamdată țin la tăvăleală, cum se zice. Încerc însă, să fiu la curent cu literatura de specialitate, care înseamnă, cartela de pâine a vieții mele. Nici eu n-am avut o copilărie prea fericită, dar este a
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
te asaltează cu zumzet de bombardiere dincoace de prag când singurătatea își răsucește burghiul prin inima ta când nu ai alt punct de sprijin decât balamaua care mai ține ușa nopții fără nici-o stea iar carul mic pe cer își frânge oiștea de sare și crapă limba cotidianului ca într-un tablou de Dali și razele de lumină ca două coarne de bou își lasă gelatina în creierul nostru și nu observă că în ochii nopții se nasc noi melodii iar
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348133_a_349462]
-
un prim-secretar, la care fusesem primit în audiență, noi clădim aici fabrici și uzine, nu dăm banii pe bazaconiile dumitale! Bazaconii! Cuvântul ăsta a fost picătura care a umplut paharul. I-am zis mamei: Plec!... A început să-și frângă mâinile. Își dădea seama că pentru prima oară vorbeam cu toată seriozitatea de treaba asta. Unde să pleci, păcatele mele? Unde văd cu doi ochi i-am spus, dar aici nu mai stau. În cele din urmă a înțeles și
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
primăvara/ Când în pripă neaua să topește/ dintru nălțime urnind povara/ Apelor, să varsă și să bujdește/ Toate îneacă, surpă și prăvale/ Și nu-i ce să-l oprească din cale,// Așa Vlad neînvinsul să răpede/ Și cu șiraguri nespăimântate,// frânge, taie ce nainte vede,// surpă, răstoarnă, calcă, străbate/ Și nu-i vărtute nice tărie/ Să-l contenească sau drum să-i ație“. Rima adesea este bogată și ingenioasă, substantive rimează cu omonimele lor verbale, adjectivele rimează cu substantive proprii( mișel-Cucavel
IOAN BUDAI-DELEANU PROMOTOR AL PROMOVĂRII LIMBII LITERARE ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348143_a_349472]
-
fi bătrân atunci, chiar dacă clipele mai torc fuiorul ascunselor porunci. Aripa de guguștuc Pașii îmi aleargă pe ulița aburului de toamnă, Tăcere,nu se aude pe nicăieri sorbitul paharului întins de-o Doamnă, sunt împins ca o remorcă cu proțapul frânt în accidentul pe autostrada numelui de ieri. Azi sunt altul ,nu mă salută cunoscutul, Își aduce aminte după plecare, Eu nu l-am văzut ,mi-am luat scutul să mă apăr de anonima lui cărare ce n-o recunoaște chiar
ÎN CĂUTAREA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348252_a_349581]
-
va fi împlinită, iar pe de altă parte era supărat, pentru că acel copil, cu care Domnul le îndeplinea dorința celor doi, va fi unul din puii lui dragi. Și astfel, Îngerul barză zbură înapoi spre Țara Lalelelor. Aripile i se frângeau în zbor, nu mai simțea același elan cu care zburase să le îndeplinească dorința celor doi bătrânei, fiindcă îndoiala ce o avea acum în ființa lui, la gândul că se va despărți de unul din puii săi, îi umbrea bucuria
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
oameni, n-avem putere, Nu știm a Domnului vrere. Ți-aprindem cu toți o lumânare, Să ai lumină-n urcare. Îngerii să te aibă în pază, Copilal! Pentru Adrian Iovan și fiul său Albert. Un zbor frumos acum s-a frânt, A dispărut pe loc un gând. Un om aripi își împrumută Și către cer încet se urcă. Îi cade-o lacrimă de sus, Copilului el nu i-a spus, Că o să plece-o vreme-n cer, Îl lasă ne-mpăcat, stingher
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
posibilului omenesc, încât ele nu pot fi denumite decât în context de generic: tot ceea ce înseamnă circ! Azi, numai Traian este în viață. Acum este clovn! Anii s-au adunat în urma lui, șaptezeci și opt la număr, atâția câți să îi poată frânge zborul acrobatic, la înălțime! Frații Cristea, copii timișeni înnăscuți cu aptitudini acrobatice Frații Cristea, timișoreni de obârșie, au fost predestinați splendorilor circului, având înnăscut spiritul și abilitatea acrobatică. Când erau copii plonjau din copac în copac, sau pe casă, spărgând
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Evă cu picioare goale, Iarbă sub tălpile tale Face-m-aș, cu firul moale Să te mângăi pe la poale. De mă plâng să nu m-asculți, De mă frâng să nu te uiți Cum te-ai mai uitat la mulți Eva mea cu ochi desculți. 07-08 mai 2004 Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: DESCULȚĂ / Marius Robu : Confluențe Literare
DESCULŢĂ de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347671_a_349000]
-
jale Și fluturi albi la tâmple-mi dau de știre, Tristețea azi în mine se prăvale Îndură-te, dă-mi mâna, fericire! E cerul înnorat și-amarnic plânge, De chinul meu și stelele suspină Iar trupul printre umbre mi se frânge, Necruțătoarei dureri se închină. Ascunde-mă în brațele iubirii, În șoapta-ți dulce, sfântă fericire, Strecoară-n mine razele luminii Coboară-mi în privire strălucire. Revarsă purpuriu din răsărituri Peste moi așternuturi de mătase Să mă-nvelești cu ele-n
TU, FERICIRE, CU BRAŢE FRUMOASE! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347712_a_349041]
-
metaforă a spectacolului și a artei, uneori ”pătrunderea în lumea reflectată a oglinzii reprezentând o posibilă salvare din labirint”. Aflat sub imperiul curgerii timpului, poetul Germain Droogenbroodt își hrănește poemele din ”sensuri mai profunde”, din ”cuvinte de pe vremuri” din care„ frânge pâinea liniștii/ adună firmiturile/ vreascurile de foc/ zorilor de zi.” (pag.17). În această luptă pentru veșnicia, prin perenitatea cuvântului scris se definește timpul uman - finit, în perspectiva timpului divin - infinit, nemărginit. Fiecare vers devine lumină a timpului iar în
ELISABETA IOSIF ”ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350026_a_351355]
-
copac. Sfinx: Eu sunt copacul ce stă neclintit în fața furtunii. Eu sunt o stâncă de care încearcă să se agațe un fir de iarbă, dar când îmi simte ascuțișul își pleacă ochii spre alte colțuri de teamă să nu se frângă. Păpădie: Tu ești leul înaripat din mitologia greacă, pentru că-i porți numele. Sfinx: Era leoaică. Păpădie: Și cerea drumeților să dezlege enigma unei ghicitori. Cei care nu-i înțelegeau taina plăteau cu viața. Sfinx: Erau slabi ca tine. Nu încercau
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
bine la câmpie. Sfinx: O să ne aștepți la poalele muntelui? Păpădie: O să vă aștept. Poate aveți nevoie de mine. Vă puteți împiedica de o piatră și eu aș putea chema ajutoare. Piatră: Vulturii nu au nevoie de ajutor. Atunci când își frâng aripile se retrag în propria lor stâncă și așteaptă să adoarmă pentru totdeauna. Păpădie: Eu sunt un om. Piatră: Eu sunt o rocă. Sfinx: Omul este o rocă, o rocă ce caută cerul urcând pe munte. Păpădie: Vârful muntelui se
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
munte de zăpadă în vârtelnița lui Moș Vreme, viscolind-o cu suflarea-i turbată. Apoi ieși ca un uragan dând peste cap vânturile de la răscruce, șuierând și făcând cărări de zăpadă prin Țara Norilor, ajungând în Palatul de Gheață Veșnică frântă de oboseală. Chemă garda și trimise după Negru-Cioară. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-23 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1527, Anul V, 07 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului sunt clovnul mut în propria mea viață joc roluri într-un teatru de coșmar mă sperii când am adevăru-n față sau beau din cupa plină cu amar într-un spectacol frânt de-nțelepciune așez balanța pe un piedestal mă-nfioreaz-a lumii goliciune e val de nedreptate-ntr-un pocal aș vrea s-o schimb puteri am limitate în sală-s spectatori tot mai puțini se-opresc s-asiste roluri nesecate de soare
ÎNTR-UN SPECTACOL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350102_a_351431]
-
zadar plângeau niște speranțe părăsite pe treptele vieții. Nepăsător și rece am ajuns acasă. Mi-am amăgit conștiința îndurerată cu motive puerile, că ce-am făcut, am făcut bine. Mulțumit de „argumentele” pledoariei mele, am încercat să adorm liniștit, fiind frânt de oboseală. N-apuc să plutesc în apele lui moș Ene, că niște urlete înfiorătoare din apartamentul vecin m-au scos din această plăcută plutire. Vaietele de alături îmi zdrobeau creierii, ca niște ciocane. Soția, năucită și ea, mă roagă
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
o privire, de mână ta calina, Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori. Amestecăm iluzii, fără să fim de vină Că, implacabil, dorul ne doare uneori. Hai să fugim spre vremea pornirilor nebune, Cănd orele se frâng în ultima rămasă. Sonetele din inimi vor azi să se răzbune Și porți deschid spre cer... să-mi vină doru-acasă. Referință Bibliografica: Două doruri / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015. Drepturi de
DOUĂ DORURI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350133_a_351462]
-
de instincte. Din punct de vedere legislativ un articol din Declarația Drepturilor Omului specifică: „Nimic nu trebuie să îngrădească libera exprimare, atât timp cât aceasta respectă libertatea și demnitatea persoanei”. Probleme noi inundă societățile, și ele vin în valuri puternice, gata să frângă malurile. Ajungem să amintim cuvintele lui Alvin Toffler: „Conducătorii - chiar și cei mai buni - se dovedesc neputincioși, întrucât instituțiile prin intermediul cărora trebuie să acționeze sunt perimate”. Dar oamenii? Sunt multe de făcut, un conducător trebuie să aibă o „ceată” în jurul
RĂBDARE ȘI SPERANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350151_a_351480]
-
de insomnie, iar apropiații puteau constata că fața îi era tot mai palidă și avea cearcăne la ochi, deși nu împlinise încă 23 de ani. Lui Radu, însă, nu-i păsa. „Cineva a trișat însă Și jocul ingenuității s-a frânt Cu o eternitate mai devreme...”, scrisese într-o poezie compusă în perioada a doua a existenței sale, și aceste cuvinte îl obsedau și în prezent. Cine a trișat cu adevărat? Diavolul? Alina? Părinții săi, oare, chiar trebuiau să-l trimită
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
că faclele din smoala M-am înșelat că orice muritor, Duceam în mine nouă boală Abuzul de cuvinte fără spor. M-am liniștit și în tăcere Ironii am strâns și pentru alții, Hămesit de falsă mea plăcere Inima mi-am frânt-o în durere. Ce a mai rămas e numărat Ce este totu-i cântărit, Între vis și adevărat Nu știm ce e de-mpărțit. Va veni supremă pace În care vom dormi de veci, Va fi sfârșitul, n-ai ce face
GANDINDU-MA LA VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361785_a_363114]
-
-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. Cluj Napoca, 10 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 376, Anul II, 11 ianuarie 2012. Drepturi de
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
bucuroși de urmele tainice ale violenței, ale urâtului uman? tablou al perfecțiunii se destramă în fiecare clipă,răsturnând toate castelele, cetățile, tăvile de argint din poleiala superficialității. la ce mai e bună sensibilitatea într-o peșteră în care, umanitatea își frânge oasele chipului, pălmuind, împumnind tot ce ar mai putea păstra flacăra verde a gheții, vie...? ne tăvălim printre fire de cenușă dintr-un copac în care rodul cuvântului a uitat să pulseze pentru a-și anunța nașterea, rotunjirea, mustind nerăbdare
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
ei, de fapt îl va iubi, chiar și atunci când va afirma contrariul. De fapt, Alma nu este egoistă, dimpotrivă, eu cred că nu ai de ce să fii îngrijorată. Eu zic s-o lași să învețe valoarea libertății. Dacă își va frânge aripile, ea va fi singura responsabilă. Tu nu trebuie s-o influențezi, s-o constrângi în vreun fel..." Sfatul i-l dăduse doamna Stratopol Ecaterina, care-i fusese alături de mai bine de douăzeci de ani, o femeie cu care în
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]