1,676 matches
-
eu să-l văd mâine și să stabilesc o oră la care să-l poți vizita? Poți să-l lași pe Wild Rover cu mine. — Oh, tată, ai vrea? Curând? — Categoric. Acum la culcare. Nu știu cum ești tu, dar eu sunt frânt. Pe când era pe cale să adoarmă, întrebându-se cum naiba va reuși mâine, una din zilele lui cele mai aglomerate, să ajungă la Tawny Beeches, Jack își dădu seama că bunicul adevărat al lui Ben era o persoană nefericită. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de-mi pare că aud cum se izbesc în geamuri razele de lună. O, cine știe - suflete-n ce piept iți vei cânta și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric - dorul sugrumat și frânta bucurie de vieață? Cine știe? Cine știe? FRUMOASE MÎNI Presimt: frumoase mâni, cum îmi cuprindeți astăzi cu căldura voastră capul plin de visuri, așa îmi veți ținea odată și urna cu cenușa mea. Visez: frumoase mâni, când buze calde-mi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ce am spus acum mulți ani, cînd ne-am cunoscut: e Încîntător, dar ai mare, mare grijă. Dacă ești necăsătorită și Îți cam place de el, te sfătuiesc să faci cale Întoarsă de pe acum, Înainte să te alegi cu inima frîntă ca toate celelalte. Totuși, Emma e fericită, Dan e fericit și, cum zic eu de obicei, doi din trei nu-i un scor de lepădat, iar dacă Îi mai introducem În ecuație și pe Michael și Linda, asta Îl anulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ductile, mobile, atente. Se mulau la marginea ferestrelor și se resemnau Îmbrățișând farurile, se Întrerupeau pe tampoane pentru a Începe din nou, pe vagonul următor - o simfonie continuă de personaje și culori, o epopee de imagini și cuvinte Întrerupte și frânte care se chemau și răsunau și rimau unele cu altele. Pete de galben, de roșu, de violet și de verde acopereau convoiul și Îl transformau Într-o machetă, Într-un manifest, Într-o carte. De-a lungul pereților vagoanelor, separate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trăsese și celelalte focuri? Era un pistol 7+1. Dar nu le folosise. Două cartușe rămăseseră În Încărcător. De ce? Buonocore se gândea la viața tenace a fiicei de sub masa din verandă, În timp ce Își punea costumul negru de mire? Viața aceea frântă și nouă pe care i-o dăruise. Brancardierul Închise portiera și, trecând prin fața agentului Împietrit, spune că da, Încă mai trăiește. Apoi urcă lângă șofer. Motorul ambulanței ambalează. Sirena urlă. — Hei! aleargă după ei agentul principal, lovind cu pumnul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândea să intre în Andrei Ionescu, s-o iubească 40 de zile și să-l lase să moară. La un moment dat, ea l-ar fi uitat. Dar până să-l uite! Îi era greu s-o vadă cu inima frântă și îi era de nesuportat s-o știe că suferă după Andrei Ionescu. Nici măcar amintirea Zugravului ori a lui Ioniță Eliberatoru nu puteau să-l domolească în privința aceasta. Nu putea totuși să nu admită că aceștia doi semănau cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Îi luase aproape o jumătate de oră să ajungă aici, dar institutul era aproape. Totuși, a mai făcut câteva minute bune, căci taxiul se strecura greu, odată cu șuvoiul nesfârșit de mașini. A ajuns tocmai când Giulia ieșea. Era șifonată, umilită, frântă. 23. Giulia se gândise toată dimineața la Andrei Ionescu, iar către prânz chemase un taxi, hotărâtă să-l vadă la birou, adică să-i vadă fața lui socială și să-l înțeleagă mai bine. Era amărâtă că el n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fost și va fi, întotdeauna. El a scris poezia viselor Ce va dăinui pentru totdeauna. Statuia ta, bătrâne Eminescu, E ninsă iar și iar e singură. Hai scoală din mormântu-ți, tu poete. Și floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Petruța, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Umbre Ascultă-mi bătaia inimii și trăiește cu nesaț, Umbră ce mă acoperi! Soarbe-i zbaterile nebune și Nu te lăsa pierdută în idealuri frânte! Uneori viața-mi pare un biet impuls al uitării, Un iad ce destramă cu generozitate Clipele calde ale regăsirii... Nostalgia adolescenței E trist.... și gândirea se-neacă. Totuși, pot să zâmbesc, Să-mi ucid amintirile Și pășesc spre tine Printr-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
avea răbdare deloc cu frații mei. Eu mă simțeam mândră că eram cea care hrănea familia, că făceam adică treaba unei femei în toată puterea cuvântului. Când m-am alăturat mamelor mele în cortul roșu, târziu în noapte, am căzut frântă. Am dormit bine și am visat că purtam coroană și turnam apă. Zilpa zicea că astea sunt semne că aveam să fiu în curând femeie. Era un vis dulce, dar s-a terminat brusc a doua zi dimineața când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
clipă de vinovăție față de mine. Îți cer să-ți amintești doar binecuvântarea mea asupra ta, Bar-Shalem Re-mose. Fiul meu n-a făcut nici o mișcare acolo în pat și nici n-a scos o vorbă, iar eu am plecat, cu inima frântă, dar liberă. CAPITOLUL CINCI Când m-am întors acasă, parcă am renăscut. Mi-am îngropat fața în așternuturile de in și mi-am trecut mâna peste fiecare mobilă, peste fiecare plantă din grădină, fericită să le găsesc pe toate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au început să cânte bocetul cu voci subțiratice și pătrunzătoare, bocetul care anunța vecinii că ne-a părăsit moașa iubită, mama, prietena. Copiii au izbucnit în lacrimi auzindu-ne, iar bărbații și-au frecat ochii cu pumnii umezi. Aveam inima frântă, dar eram mângâiată de unul dintre ultimele daruri pe care mi le făcea Meryt acolo, pe patul de moarte: devenisem parte a familiei ei îndoliate. Într-adevăr, am fost tratată ca femeia cea mai în vârstă rămasă în familie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dispăruse, cheiul era pustiu. Timpul era la fel de plăcut. În fața clădirii În care locuia Annick se strânsese o mică mulțime, doi polițiști Încercau s-o stăpânească. Bruno se apropie. Trupul fetei era zdrobit de pavaj, dislocat Într-un mod straniu. Brațele frânte formau un fel de apendice pe lângă craniu, o baltă de sânge Înconjura ceea ce rămânea din față; probabil că Înaintea impactului, cu un ultim reflex de apărare, Își dusese mâinile la cap. „A sărit de la etajul șapte. A murit pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un cult pentru Bob Marley. (n.tr.) Blaise Pascal, Cugetări (texte alese), traducere, note și comentarii de Ioan Alexandru Badea, Editura Univers, București, 1978, p. 29. (n.tr.) Entrelac, „motiv ornamental care constă Într-o Împletitură de linii curbe sau frânte”. (În Florin Marcu și Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Editura Academiei, București, 1978) (n.tr.) FILENAME \p D:\Carti operare\Particulele elementare\MH Particulele II.doc PAGE 171
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fine cu pătrățele. — Vin pentru bucătărese, spune Iris, scoțând o sticlă din frigider și destupând-o. Îmi pune un pahar, după care îmi arată spre masă. Te rog stai jos, Samantha. Ai făcut destule pentru un weekend. Cred că ești frântă. — Mi-e foarte bine ! zic automat. Dar în clipa în care mă așez pe cel mai apropiat scaun, îmi dau seama cât de epuizată sunt. Închid ochii și simt că mă relaxez pentru prima dată pe ziua de azi. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de copac care creșteau peste tot În jur. Le-a pisat cu piatra de mână până ce a făcut un terci pe care l-a presărat pe rană, după care a pus deasupra frunze de salcie. Se uită apoi la... pășitorul frânt. - Nu poți să-l tragi la loc, Îi zise Enkim care se pricepea și el la de-astea. - Nu, mormăi ea, și mă trimise pe malul apei după niște mâl galben. Când m-am Întors, i-am găsit pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
arătat eu ce știu. Oase și Încheieturi. Șold, coapsă, genunchi, gambă, gleznă, picior. Dacă se rupe oricare dintre părți, cioplești niște crengi groase, iei câțiva pumni de mâl umed și după aia... Le-am spus cum se face cu oasele frânte și li l-am arătat pe Enkim care Începuse din nou să pășească de la o vreme Încoace. Le-am arătat pășitorii de lemn făcuți de Selat - Îi numisem cârje - și i-am Învățat ce era de făcut dacă doreai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
arătat pe Enkim care Începuse din nou să pășească de la o vreme Încoace. Le-am arătat pășitorii de lemn făcuți de Selat - Îi numisem cârje - și i-am Învățat ce era de făcut dacă doreai ca un om cu oasele frânte să meargă din nou. - Ar putea un astfel de om să mai fie bun de vânătoare? - se interesă Vindecătorul. I-am spus că da. Până la urmă, deși mințeam de Înghețau apele, mă crezură și-mi luară cu toții palma ca să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Enkim, Enkim, mi-am spus. Of, of, Enkim, tu m-ai trecut prima apă mare pe care am văzut-o vreodată și tot tu m-ai scos din mâinile vrăjmașilor, iar eu te-am cărat peste munte când aveai piciorul frânt și ți-am purtat pruncul În brațe prin inima nisipului - ne-am tot scăpat unul pe altul din brațele Umbrei și ne-am Împărțit mâncarea și apa, iar acum? Ce-ai făcut, Enkim? Am Înghițit În sec. Apoi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridice din strana de lângă icoana Făcătoarei de Minuni și îl poartă de subțiori înapoi în chilia lui. Părintele Ieronim nu-și mai poate folosi picioarele de douăzeci de ani, când a tras o căzătură urâtă și-a rămas cu șoldul frânt, dar poporul tot la dânsul vine să se dezlege și să se miluiască. În biserică rămân doar unghiurile. Un suflet înfășurat în trenci lung și ponosit intră precaut prin ușile cu arhangheli și se apropie, cu multe ocolișuri pe la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Se umple strada de foșnetul frunzelor - pentru o clipă din golul ramurilor lumina altor veacuri SENRYU Umbre pe apă - abracadabra și broasca saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă-ntr-o floare - carnivoră Ofertă de stat - sicrie cu discount pensionarilor Spital în criză - doar rostopasca-n curte înflorind din belșug Broasca-n vitrină cu safirele la gât - parcă-i vecina Pe roba neagră petecul de blană alb - rest de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea drept în ochi. Sări de pe creangă și merse în întâmpinarea lui. Se opri dinaintea lui și yubani își întinse brațul, desfăcând palma, în care apăru un fluture galben, strivit și cu aripile frânte. — Îți place? Cu cel mai adânc respect, luă nefolositorul cadavru și dădu de mai multe ori din cap, afirmativ: — Îmi place. Apoi, scotoci în singurul buzunar al pantalonului, scoase o gută de vreo doi metri și un cârlig înfipt într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-n noi nu moare. Și ca să înflorească-n voi, prin ani, Lumini, în candelabre de castani, Să mai lăsați și-n zilele de mâine COPILĂRIA să vă curgă-n vine. Ca visele să nu le-aveți mărunte Iar aripile niciodată frânte, Păstrați, mereu în voi, ca pe-o comoară, COPILĂRIA , floarea cea mai rară.
Nicuşor Constantinescu. In: ANTOLOGIE DE TEXTE PENTRU SERBĂRI ŞCOLARE by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/281_a_555]
-
meargă să bea repede o cafea. Însă Barbara l-a refuzat. — Îmi pare rău, a spus ea. Ochii îi erau injectați din cauza oboselii. Rareori văzuse Hugo o femeie atât de obosită. —Isabel n-a dormit toată noaptea din cauza dinților. Sunt frântă și în dimineața asta trebuie să prezint dosarul unui client. — Îți spun repede, a asigurat-o Hugo. Îți spun acum. Și-acolo, în holul de la Chicklets, pe o voce cât putea de scăzută, Hugo i-a schițat situația cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
părul ei mirosea a busuioc și levănțică. Ea aștepta tulburată. Trupul ei tânăr dogorea sub dezmierdările lui. ta ca un zid peste care nu se trece. Oare, ce taină... te întrebi ?! De ce, oare, sub zâmbetul ei se ascunde o inimă frântă?!... De ce?!... Valuri de amintiri și gânduri, ca niște nori negri mânați de furtună, pluteau în noaptea sufletului său. ”- Oare, care-i steaua mea...?!” l-a întrebat ea odată demult pe Iorgu, uitându-se pe cerul Bârladului. - De ce, Doamne, n-am
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]