5,247 matches
-
său, Nikephor, au fugit de pe câmpul de luptă, fără să mai aștepte deznodământul; Ioan de Thessalia, fiul nelegitim al despotului și vlahii săi nici nu au apucat să intre în luptă. Pentru grecii vicleni au trebuit să suporte consecințele aliații franci. Cavalerii regelui Siciliei, Manfred, și călărimea grea a lui Guilaume de Villehardouin, principele Ahaiei, au avut un sfârșit lipsit de glorie, iar comandantul lor, principele Guillaume, a căzut prizonier. La sfârșitul anului, niceenii au ocupat Arta, capitala despotatului. Cruzimea lor
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
învins pe Charles Martel în bătălia de la Köln, dar, în cele din urmă, Charles i-a învins și obligat pe frizoni să se predea. Radbod a murit în 719, dar după câțiva ani succesorii săi au reînceput lupta împotriva puterii francilor. În timp ce predecesorul său, regele Aldegisel, a acceptat creștinismul în domeniul său, Redbad a încercat să extirpe religia și să își elibereze poporul de sub conducerea francilor. În 689, Redbad a fost, cu toate acestea, învins de Pippin de Herstal în bătălia
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
a murit în 719, dar după câțiva ani succesorii săi au reînceput lupta împotriva puterii francilor. În timp ce predecesorul său, regele Aldegisel, a acceptat creștinismul în domeniul său, Redbad a încercat să extirpe religia și să își elibereze poporul de sub conducerea francilor. În 689, Redbad a fost, cu toate acestea, învins de Pippin de Herstal în bătălia de la Dorestad și obligat să cedeze Frisia de Vest ("Frisia Citerior") francilor. Între 690 și 692, Utrechtul a căzut în mâinile lui Pippin de Herstal
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
Redbad a încercat să extirpe religia și să își elibereze poporul de sub conducerea francilor. În 689, Redbad a fost, cu toate acestea, învins de Pippin de Herstal în bătălia de la Dorestad și obligat să cedeze Frisia de Vest ("Frisia Citerior") francilor. Între 690 și 692, Utrechtul a căzut în mâinile lui Pippin de Herstal. Acest lucru a oferit controlul asupra rutelor comerciale importante de pe Rin și Marea Nordului. Unele surse spun că, după această înfrângere, Radbod s-a retras, în 697, pe
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
acestuia să fugă, avansând până la Koln, unde l-a învins pe Charles Martel, fiul lui Pippin, în 716. În cele din urmă, Charles i-a invins pe frizoni. Redbad a murit în 719, dar urmași săi au continuat lupta împotriva francilor. Ca un exemplu de putere, regele Radbod, spre sfârșitul vieții sale, a anunțat că s-a angajat în crearea unei armate suficientă pentru a înfricoșa Franța. În a doua călătorie al sfântului Bonifaciu la Roma, Wulfram (sau Vulfran), un călugăr
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
s-a spus că el nu va fi capabil să și găsească strămoșii săi în cer după moartea sa, deoarece a preferat să-și petreacă veșnicia în iad cu părinții săi păgâni decât în rai cu dușmanii săi, în special francii. Aceasta legenda este spusă adeseori cu episcopul Willibrord. Willibrord a încercat acest lucru în timp ce o misiune carolingiană sponsorizată în Frisia cu scopul expres de a încerca să-i convertească pe frizoni păgâni, în speranța că, odată convertiți la creștinism, francii
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
francii. Aceasta legenda este spusă adeseori cu episcopul Willibrord. Willibrord a încercat acest lucru în timp ce o misiune carolingiană sponsorizată în Frisia cu scopul expres de a încerca să-i convertească pe frizoni păgâni, în speranța că, odată convertiți la creștinism, francii ar putea obține controlul comerțului în portul Dorestad. În "Lohengrin" a lui Richard Wagner un anumit "Radbod, conducător al frizonilor" este menționat ca tatăl lui Ortrud. Este posibil ca Wagner s-a gândit la Radbod istoric, deși el a murit
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
Prizonierii de Război (APR), care a avut aproximativ 1.200 de voluntari la sfârșitul lui 1914. La sfârșitul războiului, Agenția a transferat aproximativ 20 de milioane de scrisori și mesaje, 1,9 milioane de pachete și aproape 18 milioane de franci elvețieni, reprezentând donații către agențiile APR din toate statele afectate. Mai mult, datorită intervenției Agenției, aproape 200.000 de prizonieri au fost schimbați între părțile implicate în război, eliberați din captivitate și trimiși în țările de origine. Organizația a reușit
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
Ligă a fost pentru victimele unei epidemii de tifos în Polonia. La doar cinci ani de la fondarea sa, Liga făcuse deja 47 de apeluri pentru donații în 34 de țări. Suma totală s-a ridicat la 685 de milioane de franci elvețieni, bani care au fost folosiți pentru suplimentarea ajutoarelor victimelor foametei din Rusia, Germania și Albania; cutremurelor din Chile, Persia, Japonia, Columbia, Ecuador, Costa Rica și Turcia și refugiaților din Grecia și Turcia. Prima misiune a Ligii într-un dezastru la
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
comun al mișcării a fost adoptat pentru prima dată, definind rolurile CICR și ale Ligii în cadrul mișcării. În timpul războiului dintre Etiopia și Italia între anii 1935 și 1936, Liga a contribuit cu ajutoare în valoare de aproximativ 1,7 milioane franci elvețieni. Datorită regimului fascist din Italia, condus de Benito Mussolini, statul italian a refuzat orice cooperare cu Crucea Roșie, aceste bunuri fiind livrate doar Etiopiei. În timpul războiului, aproximativ 29 de persoane și-au pierdut viața chiar fiind sub protecția explicită
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
și imunitate legală în mai multe state, bazate pe legile din statele respective sau pe acorduri între Comitet și guvernele naționale. Conform legii elvețiene, CICR este o asociație privată. Bugetul pe 2005 al CICR a fost de aproximativ 970 milioane franci elvețieni. Majoritatea acestor bani vine din Elveția, de la societățile naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie și de la organizații internaționale cum ar fi Uniunea Europeană. Toate plățile către CICR sunt voluntare și sunt primite ca donații bazate pe două tipuri de
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
situată în Franconia Inferioară, landul Bavaria, Germania, deasupra orașului Würzburg. Pe locul fortăreței exista deja în perioada celților o cetate și un loc de cult, înainte de Cristos. Ca urmare a migrării popoarelor prin secolul al VI-lea sosesc în regiune francii, iar în secolul al VIII-lea este clădită biserica Marienkirche, cea mai veche biserică din Würzburg. a fost de mai multe ori în decursul istoriei renovată, părțile arhitectonice cele mai vechi care s-au păstrat până în prezent au o vechime
Fortăreața Marienberg () [Corola-website/Science/312499_a_313828]
-
mai mare decât vechiul Ducat dar mai mică decât teritoriile franceze controlate de câtre Ducii de . Numele este dat de către un trib germanic ce a ocupat teritoriul după căderea Imperiului Roman. În secolul VI Regatul Burgunzilor a fost cucerit de către franci și integrat în regatul lor. După destrămarea regatului francilor, au luat ființă Ducatul Burgundiei și două regate Burgundia de Sus și Burgundia de Jos, în estul acestuia. În secolul XI Ducatul a fost incorporat în Regatul Franței iar cele două
Burgundia () [Corola-website/Science/300730_a_302059]
-
teritoriile franceze controlate de câtre Ducii de . Numele este dat de către un trib germanic ce a ocupat teritoriul după căderea Imperiului Roman. În secolul VI Regatul Burgunzilor a fost cucerit de către franci și integrat în regatul lor. După destrămarea regatului francilor, au luat ființă Ducatul Burgundiei și două regate Burgundia de Sus și Burgundia de Jos, în estul acestuia. În secolul XI Ducatul a fost incorporat în Regatul Franței iar cele două regate Burgunde au fost incorporate în Sfântul Imperiu Roman
Burgundia () [Corola-website/Science/300730_a_302059]
-
un han de la marginea pitorescului orășel aflat pe malul Rinului, împărțind odaia cu un industriaș german care se refugia din calea războiului; industriașul Walhenfer le-a mărturisit, în timpul mesei, că avea la el o sumă considerabilă de 100.000 de franci în aur și diamante. Unul dintre cei doi chirurgi (Prosper Magnan), impresionat de această dezvăluire, nu poate să doarmă și se gândește să-l omoare pe industriaș pentru a-i lua banii, dar nu are curaj să-și pună intenția
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
El va întreprinde călătorii pentru a-i creștina pe frizoni, un trib germanic care trăia la coasta Mării Nordului în Țările de Jos și în Germania. Această acțiune de creștinare eșuează din cauza prințului frizon Radbod, care era un dușman înverșunat al francilor. Wynfreth se va reîntoarce în Anglia unde va intra în contact cu Willibrord, un alt misionar anglo-saxon din Frizia. În anul 718 va părăsi Anglia pentru a face un pelerinaj la Roma unde va fi însărcinat de Papa Grigore al
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
fiind însoțit de războinici și meseriași numeroși, care l-au ajutat să întemeieze câteva episcopi și să construiască mănăstiri. Lângă Geismar (Fritzlar) exista un stejar considerat sacru de chatti care reptrezenta populația locală păgână. După spusele legendei Bonifatius sub protecția francilor a lăsat să fie tăiat stejarul pentru a construi o capelă creștină. Prin acest gest a căutat să demonstreze simbolic biruința religiei creștine asupra zeilor păgâni. În anul 739 este numit episcop de Freising. La vârsta de 80 de ani
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
a reprezentat o marcă de frontieră a Imperiului Carolingian, constituită în anul 889. Înainte de a deveni o marcă, a fost un principat sau ducat guvernat de principi slavi inițial independenți, iar apoi a trecut sub Bavaria și ulterior sub suzeranitea francilor. Regiunea a fost divizată în comitate care, după succesiunea ducelui de Carintia pe tronul Franciei de răsărit, au fost unificate sub o singură autoritate, ca marcă de apărare împotriva slavilor din Croația panonică. Atunci când a fost promovată ca ducat în
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
ca ducat în 976, o nouă marcă de Carintia a fost creată, devenind ulterior Marca de Stiria. În 745, Carantania, un principat slav independent, pe măsura creșterii amenințarii avarilor, s-a supus ducelui Odilo de Bavaria, el însuși vasal al francilor. Prin aceasta, frontiera Bavariei s-a extins, iar fiul lui Odilo, Tassilo al III-lea de Bavaria, a început creștinarea triburilor slave de dincolo de râul Enns. În 788, Carol cel Mare a integrat cu totul teritoriul Carintiei (Carantaniei) în statul
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
Au venit ăștia, au strâns șurubul. Nu mai merge. Cu mine e altceva, dacă nu curge, pică - vorba românului. Oricât ar vrea ei, nu se poate domnule! Amatorismul e o inepție. O inepție, înțelegi? Fără interesul pe care-l stârnește francul, fotbalul e ca un motor lipsit de benzină ... ”". Luca nu împărtășea însă convingerile fostului antrenor și începu să simtă „o milă stupidă pentru omul bătrân de lângă el ”. În aceeși zi Luca l-a întâlnit și pe Moșa Mariankovici, președintele colectivului
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
același specific tehnologic pot îndeplini aceeași funcție). Fiecare proces tehnologic de prelucrare a unei piese se compune dintr-un număr de elemente componente : operații, faze, treceri, mânuiri. "Operația tehnologică" de prelucrare mecanică ("manufacturing operation" -l.engl; "opération d'usinage" -l.franc.) este partea componentă a procesului tehnologic, executată la un singur loc de muncă (de exemplu, o mașină-unealtă, o celulă flexibilă etc.) în scopul prelucrării unei piese sau a mai multor piese simultan, fără ca obiectul muncii să părăsească locul respectiv, până la
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
o reuniune a fazelor sale componente, fără demontarea piesei și fără transferul cuplului piesă-portpiesă de la o mașină la alta. La fiecare demontare a piesei de prelucrat din dispozitivul portpiesă se schimbă operația. "Trecerea" de prelucrare ("pass" -l.engl.; "passe" -l.franc.) este o parte a fazei efectuată pe aceeași suprafață prin care de pe suprafață se îndepărtează un singur strat de material, printr-o singură deplasare a sculei în raport cu piesa, în urma căreia se obține o anumită formă geometrică. "Mânuirea" reprezintă un grup
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
și regi ai tuturor longobarzilor, un semn că în acea vreme Spoleto era mai strâns legat de puterea centrală de la Pavia decât era ducatul de Benevento. În anul 776, la doi ani după asediul Paviei și căderea acesteia în mâinile francilor conduși de Carol cel Mare (marcând sfârșitul Regatului longobard), Spoleto a trecut și el sub stăpânirea lui Carol și a Imperiului Carolingian. Deși noul conducător a oferit teritoriul Statul papal, el și-a menținut dreptul de a-i numi pe
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
a menținut dreptul de a-i numi pe duci, un subiect care a fost aproapesă încordeze relațiile cu papalitatea, dat fiind că papa Adrian I tocmai numise un duce de Spoleto. În 842, fostul ducat a fost practic reînviat de către franci, în sensul transformării sale într-un teritoriu de graniță condus de un markgraf dependent. Printre cei mai remarcabili duci franci, Guy I a divizat ducatul între cei doi fii ai săi, Lambert I și Guy al II-lea, cel din
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
(franc. " Praborgne") este o comunitate politică în districtul Visp, cantonul Valais, Elveția. Comuna se află la capul liniei de la Calea ferată Matterhorn-Gotthard, în partea superioară a văii Matter la la poalele piscului Matterhorn. se întinde pe o suprafață de 242.67
Zermatt () [Corola-website/Science/321775_a_323104]