1,352 matches
-
în vreun fel, căci nu știu care ar putea fi guvernul care ar putea rezista vreme îndelungată la sentimentele de revoltă ale unei întregi populații care-și vede frații săi masacrați și bunurile lor distruse”. Se arată în continuare că „armata română freamătă sub jugul disciplinei, doritoare să ia parte la luptă”. Demisia lui Mihail Kogălniceanu din guvern, a pus însă câtva timp capăt acestei amenințări adresată direct sau indirect Porții Otomane. Referitor la circulara din 16/208 iunie a lui Mihail Kogălniceanu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și mai ales extrem de emotivă..."323. Defel întâmplător, atenția se concentrează asupra privirii, care, simbolic, metaforic și metonimic, sugerează capacitatea unui artist de "a da viață" Operei: "Avea orbitele puțin neregulate, ușor apropiate, pronunțate, cu ochii albaștri ca platina, lucind, fremătând de viață, care, când se fixau asupra unui obiect îl creau parcă."324 Această sintagmă "albaștri ca platina" survine semnificativ în text abia după ce, în notele de la subsol, se consemnează momentul îndemnului și al activării dorinței de a scrie: "Un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în vreun fel, căci nu știu care ar putea fi guvernul care ar putea rezista vreme îndelungată la sentimentele de revoltă ale unei întregi populații care-și vede frații săi masacrați și bunurile lor distruse”. Se arată în continuare că „armata română freamătă sub jugul disciplinei, doritoare să ia parte la luptă”. Demisia lui Mihail Kogălniceanu din guvern, a pus însă câtva timp capăt acestei amenințări adresată direct sau indirect Porții Otomane. Referitor la circulara din 16/208 iunie a lui Mihail Kogălniceanu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
dorită de Leopardi, a cărei pierdere devine izvor de tristețe, revine în versurile lui Quasimodo: Suflet bătrân, încărunțit, (...) Și te-ntristezi mai mult de-auzi, iar șuierul / care se depărtează-ncet spre mare / unde Venus alunecă acum spre dimineață: / vântul freamătă-a jale / în gâtlejul rotarului ce suie iar / colina înlunată, agale, / în murmurul măslinilor mauri (Drum la Agrigentum, trad. MB). În versurile sicilianului vorbește Leopardi din Amurg de luna: și căruțașul tânguindu-și jalea / c-un cânt de-alboarea lumii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca diferență un miracol: cel al iubirii"103. "Nu-mi voi mai aminti,/ Va fi o pășune, o mare, păsări pluteau sau poate pești/ Prin părul meu,/ voi ști doar c-ai venit/ Și cu ochii închiși,/ voi auzi cum freamătă/ Împăduritul Dumnezeu./ Se face liniște în mine/ Până la glezne, până la genunchi./ Este destul să-ți plimbi în somn/ Pe mine mâna/ Că frunze-mi cresc cântând/ Din trunchi,/ Este destul să îmi ridic privirea/ Ca să te văd./ O liniștită dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru a putea conduce la o responsabilitate activă, această frică are nevoie de luciditate, de imaginație pătrunzătoare cât și de sensibilitatea unor sentimente Înalte. Cunoașterea se poate Întotdeauna blinda cu certitudini știința nu trebuie să aibă sentimente - Însă numai ceea ce freamătă, suferă și trăiește la o Înaltă tensiune evenimentele, poate să-și pună Întrebări decisive și să-și mobilizeze Întreaga capacitate pentru găsirea unor soluții. Un asemenea efort conștient pentru a ajunge la o teamă dezinteresată și activă transformă responsabilitatea În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
prinde și aresta pe basarabenii și nord bucovinenii ascunși prin toate colțurile posibile numai pentru a nu mai da vreodată ochii cu „sovietele” sătești sau cu bandiții angajați în miliție ce îi așteptau pe celălalt mal al Prutului cu nările fremătând a sânge uman proaspăt. Dintr-o „Notă asupra articolelor ce trebuiesc inspectate la instituții”, am extras câteva date extrem de interesante dar și de convingătoare: „Articolul 5 (cel ce ținea de ticăloasele repatrieri, n.n.): La Legiune: Ordine Posturilor de jandarmi pentru
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
țărm (al sirților). În fiecare dintre cele două cărți gemene (care o precedă pe cealaltă? nu are nici o importanță), un tînăr își așteaptă dușmanul și dușmanul nu vine. Viața se scurge cu viteza melcului, oare va veni, Doamne, orizontul a fremătat. Această căldură este fără îndoială prevestitoare... Este stranie, această nevoie de Eliberare, după atîtea drame, de a simți din nou frica, de a-ți spune că El va veni, că tocmai a plecat, această nevoie de înfrigurări, această decepție în fața
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
monotonia vieții cotidiene, distruge interdicțiile vechi, inversează regulile admise în comunitate, eliberează energii mult timp reprimate. "Comercianții angajați în afaceri urîte respirau în voie, continuă Barrès. Rasa scandalagiilor care încălcau legea devenea nobilă, viața lor aventuroasă era admirată..." "Ce tare freamătă tînărul nerăbdător din casă", în această formulare îl regăsim pe Cap de aur, eroul claudelian care îi invită să-1 urmeze pe toți cei pe care îi obosește pustietatea "plicticoaselor săptămîni". De fapt, e vorba de apelul de a părăsi o
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceste două teme, în perspectiva acestei duble căutări sau a acestei duble nostalgii. E de la sine înțeles că în aceeași dublă perspectivă se situează inevitabil orice încercare de analiză. PURITATEA ORIGINILOR Zile neștiute! Binele, frumosul, dreptatea Curgeau ca un torent, fremătau în pomul vieții ... Nimic nu se întinase... nimic nu îmbătrînise Zile pure! Nimic nu sîngera sub unghie, sub dinte Viețuitoare fericită era nevinovăția... Hugo evocă în Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, "vremurile dintîi ale pămîntului", atunci cînd în tufăriș "mielul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la nostalgia rurală. Condiție esențială pentru regenerarea obiceiurilor, întoarcerea la pămînt este totuna cu întoarcerea la valorile de bază ale solidarității umane, la bucuriile, la ritualurile, la simbolurile sale. E vorba de vechea imagine, niciodată uitată, a satelor de altădată fremătînd de cîntecele plugarilor, de melopeele femeilor ce spală rufele. E vorba, pe de altă parte, de un vechi subiect regretat, acela al dispariției unor oameni care cîntau cu toții. "Pe vremea mea, spune Péguy cincizeci de ani după ce Michelet a folosit
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
grabnică a unora. Mijloacele prin care se realizează aceasta nu contează dacă ține de moralitate. Care este rezultatul? Satul este depopulat de tineri, populația lui fiind Îmbătrânită. Datinile și obiceiurile pitorești au dispărut și ele. Cătunele mărginașe În care cândva fremăta viața și În care locuiau cei mai vrednici gospodari, acum sunt pustii. Doar ici-acolo a mai rămas câte o casă În care Își găsesc sălaș sălbăticiunile În curând și acești pensionari triști și Îmbătrâniți Înainte de vreme se vor duce
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
liniștea împrejmuirilor mănăstirii Nicula și sub divina ocrotire a Măicuței Preacurate, te simți Ioane, ca-n adolescență: „E-o noapte așa de bună, ca apa de izvor / Ce-o sorb cu toată fața răsturnată pe unde. / Ți-s mâinile-afumate și freamătă ușor, / și-o gravă bucurie mă pătrunde” (Adolescent). De ce ți-ai ales locul nevegherii, locul dăinuirii veșnice tocmai aici și nu altundeva?! O spui chiar tu: „Cimitirul la noi e un pogon comun înconjurat cu gard de piatră, să nu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un drum noroios; merse mai întîi pe firul unei ape foarte adînci și-nvolburate. Urcă coasta unui deal, trecu pe lîngă o gospodărie în care nu se auzea nici țipenie de om, și coborî încetișor într-o vale cu plopi fremătînd. Din nou urcă și merse tot așa pe creasta de de-asupra văii. Zgomotele ușoare ale unui tîrg aflat încă în ațipire ajungeau pînă la el. J. Giono, Le Bonheur fou Aici descriptivul se manifestă sub forma unor micro-propoziții. Fie
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
exprimată de lunga panglică a apei care strălucește la soare între două maluri verzi, de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela lor mișcătoare acea vale a iubirii. o descriere ornamentală, reziduală, cu conotații estetizante: (87) Am coborît, cu inima fremătînd, în fundul acestui căuș, și am văzut curînd un sat, pe care poezia ce gîlgîia în mine m-a făcut să-l găsesc fără pereche. Închipuiște-ți trei mori așezate între insulele croite armonios, împodobite cu cîteva pîlcuri de copaci, în mijlocul unei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
știința modernă, și să refacă, într-o formă atrăgătoare, proprie lui, istoria universului [...]. Nu există, printre producțiile contemporane, nici o operă care să răspundă mai bine nevoii generale ce împinge societatea modernă să cunoască în sfîrșit minunile acestui univers în care freamătă destine. Spre deosebire de această euforică utopie realistă, cineastul F. Lang ne spune o anecdotă care face trimitere la rolul esențial al descriptarului-inter-pretant în construirea lumii propuse în descriere: După ce a apărut Pionniers de la Western Union am primit o scrisoare din partea clubului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
viața târgului era alta. Veneau acum negustori din toată lumea cu mărfuri fel de fel. Se simțeau bine la București. Hanul era întărit și bine păzit, ei și marfa lor erau apărați de orice rele în încăperile sănătoase ale clădirii. Viața fremăta năvalnică peste tot, dar postelniceasa își dorea liniște și verdeață, că nu mai putea să lupte. Acasă, era acasă. Stătea senină cu gândurile duse la locurile sfinte. „...Și o așază pe ea, Doamne, în loc de lumină, în loc de verdeață, de unde a fugit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
niciodată. „Cemi făcuși, sfinția ta, de-mi călcai jurămintele?” Era atâta frământare și tristețe în felul lui de a vorbi șoptit, încât m-am speriat și aflându-mi mătăniile am început să le număr boabele cu degetele în timp ce buzele-mi fremătau, ca și cum ar fi rostit la fiecare bob: Doamne miluiește. „Doamne miluiește, sfinția ta? Cum crezi că este când trebuie să mergi în fiecare duminică și sărbătoare la sfânta liturghie să cauți să-ți afli liniștea ca să primești jertfa lui Iisus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sufletelor luminoase translucide. Hiperboreenii adevărați preoți cu veșnică auroră pură și fericire desăvârșită. Acolo se nasc sufletele luminoase ce alungă entitățile sordide, aducând efluvii de lumină și simfonia cerească în inima adâncă a firii. Când privighetorile cântă și marea își freamătă valurile de argint, în carul tras de lebede, Apolon cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând suflare diafană, scoțând în lumină sufletele victorioase, din întunecosul labirint. Cu strunele de liră, inspiră cu adorație
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
după el sub obroc manifestarea plenară a instinctelor vitale. - Bine, zic, dar Eriniile nu le-a inventat Cristos. - Le-a amplificat, zise Miron. - Deci Iuda nu trebuia să se spânzure, după vânzarea lui! - Cred că nu, zise Miron și râse. Fremăta de plăcerea conversației, iar eu simțeam o plăcere egală și îmi părea rău ca nu puteam încă să-l citesc pe filosof integral. Îmi apărea, într-o fulgerare, ca un demon și la douăzeci de ani demonii ne atrag mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
MĂRTURISEASCĂ LUCRURI CARE SĂ STÂRNEASCĂ BĂNUIELI. Trupul prăbușit pe birou făcu o mișcare. Crezând că era o dezechilibrare din cauza greutății, nu o mișcare vie, sări să îl prindă înainte să cadă pe podea. Apucându-l de braț, îi simți mușchii fremătând sub piele. Rapiditatea cu care tânărul își recăpătă cunoștința nu îi lăsă lui Marin timp pentru a-și pune întrebări. Burnley se așeză, privi o clipă în gol, apoi întrebă pe un ton îngrozit: \ Ce era chestia din capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
său binecunoscut față de Trask și în mod normal nu trebuia să influențeze decizia judecătorului. AȘTEPTĂ. SUB COROANA BOGATĂ A ARBORELUI ERA TĂCERE. LINIȘTEA SE PRELUNGI, DÂND DE ÎNȚELES CĂ OMUL AȘEZAT ÎN UMBRĂ CÂNTĂREA CUVINTELE LUI MARIN. UN VÂNT UȘOR FREMĂTA PRINTRE RAMURI; PARFUMUL FLORILOR ȘI AL ARBUȘTILOR DEVENI MAI PUTERNIC, APOI SE STINSE CÂND VÂNTUL SE OPRI. CONDUCĂTORUL CLĂTINĂ DIN CAP. \ David, spuse el, e timpul să știi cât de mult te stimez și pentru calitățile personale și pentru aptitudinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DAR NE AȘTEPTĂM CA TRUPELE LOIALE AUTOHTONE SĂ POATĂ PRELUA COMPLET ACEASTĂ RĂSPUNDERE PÂNĂ ÎNTR-O SĂPTĂMÂNĂ. TOATE IZBUCNIRILE REVOLUȚIONARE AU FOST REPRIMATE. ÎN JORGIA FUNCȚIONEAZĂ DIN NOU GUVERNUL LEGAL". SEMNĂ: "DAVID MARIN, CONDUCĂTOR DE GRUP". DUPĂ-AMIAZĂ TÂRZIU SOSI SLATER, FREMĂTÂND DE UN FEL DE BUCURIE MALEFICĂ. CEI DOI LUARĂ CINA ÎNTR-O ATMOSFERĂ DE PACE RELATIVĂ, ÎNTRERUPTĂ OCAZIONAL DE SUNETUL ÎNDEPĂRTAT AL MITRALIERELOR. UN TIMP VORBIRĂ DESPRE RĂZBOI. DUPĂ ACEEA MARIN\ PE CARE PROBLEMA ÎL INTERESA MAI MULT DECÂT VOIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
trăit cândva aici; când aceleași triluri mă răsfață la fereastră, același răsărit de soare, dimineața, mă trezește, pe același scaun mă așez la birou și aceeași liniște îmi înconjoară ființa? Și, totuși, aud nerăbdarea din mine; strigătul unei etape care freamătă asemeni orașului trepidant în care trăiesc. O fi chiar noul prag al casei pe care l-am călcat, șarpele alb care îl protejează, arc peste cele două lumi, sau strigătul dorinței de a uita trecutul?! Te voi sădi în suflet
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de-o noapte; mă uit pe fereastră, sufletu-mi vibrează de bucurie. Parcă aud șoapte: “bine ai venit”, primăvara îmi urează! O, Doamne! Nu pot să îmi explic nicicând, cum primăverile mă fac să-ntineresc! Sângele-mi curge prin vene fremătând spre inimă. Și-n drumul lui eu înfloresc! Diferențe Motto: Toate femeile au același rost pe pământ. Doar amprentele pe care le lasă, contează. Nu-mi plac femeile cu cicatrici la vedere. Îți dau impresia că le place să se
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]