1,377 matches
-
Fără îndoială, era o închizătură care trebuia decuplată. Tubul făcu clic! Brusc, un voal des îi întunecă privirea. Camera se balansă cu el ― deși complet uluit, rămânea conștient, iar răspunsul, respectiv perceperea celor ce se petrecea, era clară ― apoi oscilă, fremătă, vibră din toate moleculele, se tulbură ca o imagine reflectată de oglinda apei unui lac în care s-a aruncat o piatră. Capul începu să-l doară. Bâjbâi cu buricele degetelor în căutarea tubului, dar vederea aproape că 1 părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe toți farsorii și țepuitorii care ne-au băgat țara în ruină și pe noi ne-au adus la sapă de lemn. Noi vom face curățenie în țară și pe hoți îi deratizăm ca pe niște șobolani! Fără menajamente! Mulțimea freamătă de bucurie: Uraa! Uraa! Uraa! Salvatorul nostru drag! Mesia de România! Să ne trăiești întru mulți ani! Dar asta încă nu e tot, oameni buni!.. Odată ajunși la butoane, vom acorda un salariu mediu pe economie de 900 €, o pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil că din jurul lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau habar unul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
merge hidra de apă dulce cu brațele sale? Probabil că erau anumite împrejurări când acest animal își punea în funcțiune brațele cu care era înzestrat. Din seria scoasă la lecție n-a știut nimeni. Atunci a fost întrebată clasa. Puțin freamăt printre bănci, fără vreun răspuns însă. ― Bine, domnilor, a întrebat profesorul cam supărat, nu știe nimeni să-mi răspundă când merge hidra de apă dulce cu brațele sale? Atunci am tresărit eu, ca și când mi-aș fi adus aminte, și-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În prealabil Îi acoperi pleoapele cu doi bănuți vechi, intonând cu un glas subțirel, ca de scopit. Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lepăda mai ușor de el. Aruncând o privire spre femeia Babel, ce-și Împreunase mâinile căzând În genunchi lângă taburetul lui, fiori reci Îi străbătură trunchiul, alunecând pe măduva spinării, de jos În sus... Frunzele sale dădură semne de neliniște, fremătând Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din gurile-i larg deschise pe podea. Oliver Își făcu În gând semnul crucii. Din nou scăpase de ispită. Stând țeapăn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de fericire sau succes. Dacă vei repeta mereu că ești sănătos și fericit, atunci așa vei fi. Nu este nici o abatere de la această lege universală, este frumos să ne hrănim viziunile, să ne hrănim idealurile, să ne hrănim muzica ce freamătă în inimile noastre, frumusețea care se formează în mintea noastră, să hrănim farmecul gândurilor pure, pentru că din ele se vor naște condiții excelente pentru ca lumea noastră, în cele din urmă să se clădească bine. Nici nu mai știu de când nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care‑ți razi barba, căci imediat țâșnește sângele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sângerează, și inima sângerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decât viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să‑și ia rămas bun unii de la alții, Întrucât fiecare din ei se Îngrijea de pocăirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o voce pierită, minunându‑se și el de ce‑i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și‑i lăsă În jos, coborându‑și genele, și ele roșiatice la vârfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvântat! Sunt sclavul tău și al stăpânului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acea dimineață, când avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atâta emoție. În sfârșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într‑o cergă călduroasă, prefăcându‑se că moțăie, căci erau tare abătute. Vântul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr‑un tunel. Din când În când vântul le sufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
am simțit că mi s-a Întors din sărbători moartea ca o lucrătură de mînă, moartea În ritmul căreia bărbații din familia mea au urmat drumul mătăsii, drum scris din vreme-n palmă cu acul unei busole ce Încă mai freamătă În carnea mea. Ah!, cît aș vrea să tai În bucăți trupul acestei nebune: jumătate să o dăruiesc poeziei, jumătate să o dau prozei. Dar nu Îndrăznesc să fac nimic... Inițierea În scrierea marelui poem mă azvîrle de la o evanghelie
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
e-n bătaia oceanului dar talazurile nu vor dovedi să captureze dragostea profundă, s-o împrăștie și s-o doboare. Nu pot s-aștept, te caut răscolind ținutul de ape din Golful Biscaya<footnote Marea Cantabriană = golful Biscaya footnote> care freamătă-n apropierea mea. Valuri uriașe mă frământă fulguind în inima mea pierzîndu-se în imensitate. Unde ești ? Casa mea e-n bătaia oceanului.
Aspira?ie nostalgic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83914_a_85239]
-
plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu mai am text. Mi se rupsese banda. Îmi cer scuze cu un gest și fug din restaurant. Alerg în cameră, acolo mă uit în oglindă, mă aprinsesem în obraji, ochii mi se dilataseră de parcă înghițisem o sticlă de atropină, fremătam toată. Intru sub duș. Îmi schimb hainele. Parcă eram turbată. Mă purtam ca o mașină stricată. Cobor la restaurant, intru în bucătărie, îmi bag nasul în oale, muștruluiesc vreo doi bucătari, mă răstesc la una dintre femeile care ajutau la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
m-a cutremurat i-am anunțat și pe ceilalți adormiți în punga de piatră și astupată de ape Zicând: frații mei, se aude un răsunet în Munte. Nu cumva l-ați simțit și voi? Iar ei au început, îndată, a fremăta, a se tulbura, a-și face fel de fel de impresii, zicând ba că vine potopul și mai mare, ba că se încordează colegii de afară să ne scoată pe noi din măruntaiele Muntelui și alte prepusuri de acestea Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Doar nu s-au culcat pe Laura victoriei! comentau ei, cu glasuri acre... Hohotele de râs și concluzia strămoșească da' ia mai dă-l și pe ăsta în puzzlele 'mă-sei! încheiau preocuparea pentru deslușirea misterelor întâmplării. Publicul binevoitor mai fremătă, totuși, încă o dată, la răspândirea conținutului unei noi teze, interesantă, inteligentă și adesea verificată de practică, privind abstinența acelui teribilist Vladimir: Păi, da, l-a cumințit o dragoste mare: una foarte mare! O viperă de olteancă, o muiere care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
decât o parte dintre cuvintele pe care le rostise copilul, dar pricepu că era o întrebare în ivrit, acel grai vechi de când lumea, care, cică, se răspândea din nou în Pământul Sfânt. Învăluindu-se în horcăitul agoniei, pe când buzele îi fremătau, ca și cum voia să transmită o ultimă consemnare testamentară, Vladimir probabil că murmura: Trebuie să-mi fac ordine în conștiință!... Se stinse, instantaneu, înainte de a mai fi dus la spital, de o ambulanță a Crucii Roșii, al cărui motor huruia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau în afara granițelor nemărginirii! Mă-ncercuiseră în văzduh, clipoceau peste maluri, tremurau de nerăbdare! Becurile
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
de la sfânta mănăstire... Galata...să aibă a lua tot acelui om, ce ar găsi la dânsul.” Așez cu grijă pergamentul la locul lui și îmi trag sufletul. Nu știu cum, dar simt în jurul meu o adunare de femei, boieri și oșteni, care freamătă...Sunt călugărițele de la mănăstirea Socolei: „Ilisafta stareța, Avramia, și Marina, și Anisia, și Magdalina, și Aftanasia preoteasa, și Varvara și Cobuleanca.” Ele au venit la Petru Șchiopu voievod cu mare jeluire și mare mărturie - oșteni și curteni - spunând așa „că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ōkuma, care era speriat de moarte. Gaston s-a luat după ei, zâmbind prietenos. — Sun la poliție, spuse Tomoe. — Să nu faci asta. Nu știm unde-i duc. Tomoe tăcu pentru moment. Se făcu palidă de furie și nările îi fremătau. Takamori știa încă din fragedă copilărie că nici o amenințare, oricât de violentă, n-o putea opri când se-nfuria. Mă duc cu ei, spuse ea hotărâtă. Haide! Nu ne lăsăm noi intimidați atât de ușor. Și cum Takamori nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dea dovadă de mai mult curaj și să răspundă loviturilor. La urma urmei, sunt milioane de japonezi și orice copac are și uscăturile lui. Nu se comportă deloc bărbătește... Se indispune numai pentru că a cunoscut câțiva japonezi răi. Nările îi fremătau de nemulțumire. — Și eu am crezut așa la început, dar Gaston susține că nu ăsta e motivul pentru care se desparte de noi. — Nu? Atunci care e? — Vrea să cunoască mai mulți japonezi, spune el. Vrea să aibă posibilitatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]