25,627 matches
-
tinerețe ați avut angoase, spaime? Cînd m-a dus mama la școala primară, mie îmi era frică de tata. Atît. Tata, despre care știam că a murit. De ce credeți că vă era frică de el? în ce fel se manifesta frica? Nu știu de ce. îmi era pur și simplu frică de el. Se întîmpla să nu mai avem pîine seara, pe înserate. Și mama mă trimitea după pîine, îmi dădea un leu sau cît costa și-mi zicea: Du-te și
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
mama la școala primară, mie îmi era frică de tata. Atît. Tata, despre care știam că a murit. De ce credeți că vă era frică de el? în ce fel se manifesta frica? Nu știu de ce. îmi era pur și simplu frică de el. Se întîmpla să nu mai avem pîine seara, pe înserate. Și mama mă trimitea după pîine, îmi dădea un leu sau cît costa și-mi zicea: Du-te și ia o pîine, ca să vă dau să mîncați. Brutăria
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
pe stradă, totdeauna era o umbră mare în urma mea, cu aripi, care mergea după mine. Nu-mi făcea nici un rău, nu-mi făcea nimica. Și eu știam că era tata, care era mort. Și-atunci, cum se însera, îmi era frică de tata. Nu știu de ce, că n-a stat cu mine deloc. A stat tot timpul pe front, cît am viețuit eu. Și aveam o frică enormă, dar nu puteam să spun: Mi-e frică să nu vină tata, de-
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
știam că era tata, care era mort. Și-atunci, cum se însera, îmi era frică de tata. Nu știu de ce, că n-a stat cu mine deloc. A stat tot timpul pe front, cît am viețuit eu. Și aveam o frică enormă, dar nu puteam să spun: Mi-e frică să nu vină tata, de-aia nu mă duc. Era umbra aia care mă speria... Moartea, de fapt. Moartea mă speria, sigur. Și refuzam. Iar în adolescență, cu adevărat, cînd ați
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
cum se însera, îmi era frică de tata. Nu știu de ce, că n-a stat cu mine deloc. A stat tot timpul pe front, cît am viețuit eu. Și aveam o frică enormă, dar nu puteam să spun: Mi-e frică să nu vină tata, de-aia nu mă duc. Era umbra aia care mă speria... Moartea, de fapt. Moartea mă speria, sigur. Și refuzam. Iar în adolescență, cu adevărat, cînd ați început să scrieți? Eram la liceu și am făcut
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
submineze prosperul stat comunist, să pună mîna pe secrete prețioase și să le vîndă Occidentului? Atunci, protagonistul nostru, cap de familie și persoană cu responsabilități civice încearcă să descopere misterul. Toate elucubrațiile sale, dublate de o imaginație contaminată de o frică viscerală, îl metamorfozează într-un veritabil detectiv patriot. Înrobirea prin acest simulacru de conștiință, practicată în masă este fenomenul clasic. Dușmanul poporului - omul, un capitol din Gîndirea captivă a lui Czestaw Mitosz (Ed. Humanitas, 1999) prezintă și analizează aberanta logică
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
și se animă în disputele cu tînăra fată (medic), cu străinul chiriaș, văitîndu-se de prețuri ș.a.m.d. Altfel, merge pe mîna vajnicului soț pînă în pînzele albe fără să se întrebe nimic. Coca Bloos reușește perfect să joace acea frică ancestrală și primitivă, cutumă chiar și în acest secol, a femeii în fața bărbatului ei și a puterii. În fiecare gest, în fiecare privire care urmărește "inamicul", încercînd să anticipeze reacții, în felul în care spune o replică sau alta, frica
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
frică ancestrală și primitivă, cutumă chiar și în acest secol, a femeii în fața bărbatului ei și a puterii. În fiecare gest, în fiecare privire care urmărește "inamicul", încercînd să anticipeze reacții, în felul în care spune o replică sau alta, frica își îmbogățește fațetele. Rigoarea nu exclude inventivitatea și amîndouă pun pe scenă țoapa tipică din orice colțișor de lume. Darămite din Balcani! Supralicitările partenerului său Dan Condurache, agitația peste margini și de multe ori fără măsură, diluează consistența acestui personaj
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
care abundă la Octavian Paler. În al doilea rînd predomină automistificarea: personajul nu este un individ, ci un exponent. Deșertul pentru totdeauna este un exemplu de automistificare. Autorul își prezintă o groaznică experiență personală (un infarct) în termenii generali ai fricii omenești de moarte - găsim prea puțin experiență personală, deși aveam de-a face cu un jurnal. O situație limită prilejuiește considerații asupra destinului. Apare chiar o distincție între destin și biografie - urmele destinului sînt căutate cu încăpățînare. Fiecare amănunt biografic
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
timpurie, aproape falsă, nepotrivită, de neînțeles: " Dimineața de acum e schița stîngace a celeilalte" (F), "dimineața ridată în care mecanic mă studiez în oglindă/ și nu mă mai pot întoarce spre panglicile lucioase/ pe care atunci le zdrobeam, nu din frică,/ ci pentru că așa se făcea, iar asfințitul devenea/ dintr-o dată foarte important" (A). Aceasta este femeia îndrăgostită din Love Story, a doua secțiune a cărții. O femeie cu fragilitatea mascată în "părul meu blond/ de blondă de succes și naturală
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
să fie "divulgați" explodează uneori în astfel de imagini violente: "acum arsene bîjbîie după briceag și-i/ taie degetele impostoarei, se aude clar,/ le aruncă pe șine, se aude clar,/ n-o să mai scrie, gata,/ a fugit și soldatul de frică,/ - nu mai există moarte, prostule - / vai, și cuvintele se scurg din ea/ cum ploaia călduță/ sau zeama dintr-o savarină,/ se aude/ foarte clar" (Cetatea). Obiectele universului "divulgat" nu par a fi prea multe (pustnicul arsene - cu a mic! -, briceagul
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
că nu e cazul. D-sa a visat un vis care s-a transformat treptat în coșmar. A rămas cu gesticulația visului și a imaginii pe care și-a construit-o despre sine. Verbal însă dl Vîntu e bîntuit de frica nebună de a nu călca pe vreun bec care l-ar putea scurtcircuita. Dl Vîntu a pozat în victimă a cinstei și onoarei sale de om de afaceri. Nu m-a convins această poză. Am încercat să iau legătura telefonic
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
pe Aristotel. Morala e o frână, o îndeletnicire a mediocrilor, fericirea nu e nicidecum o consecință a virtuții ' 'cei mai puternici definesc ca virtute propria lor stare de fericire' . Tot ce e mai rău, setea de avere și putere, lenevia, frica, 'toate au interese în chestiunea virtuții: de aceea și stă ea atât de ferm pe picioare'. Ce putea spune un filosof care, precum Kierkegaard înaintea lui, și Camus, după, transmite efectele nihilismului, aducând vestea că Dumenzeu a murit? Moartea lui
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
decît asemănători și să fim fericiți că nu ne confundăm unii cu alții. În sfîrșit, dacă tot sîntem dispuși să împărtășim aceleași valori, prin tradiție sau prin proprie deliberare personală, poate că ar fi momentul să nu ne mai fie frică de valorile altora, ci să vedem în ele un mijloc de îmbogățire.
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
dar nu unul de viață." Înclin și eu să cred că (mai ales pentru tipul de individ reflexiv, bîntuit de îndoieli, nu tocmai sigur pe sine, sensibilizat de experiențele trecutului și ușor descurajabil în fața asalturilor realității), angoasa, ,,acea conștiință a fricii, o frică de grad secund reflectînd asupra-și", acea neliniște nelămurită, adesea fără obiect de care vorbeam la început, departe de a fi un simptom al indiferenței, aversiunii sau dezgustului față de ceea ce ne oferă viața, este, dimpotrivă, o reverberație a
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
unul de viață." Înclin și eu să cred că (mai ales pentru tipul de individ reflexiv, bîntuit de îndoieli, nu tocmai sigur pe sine, sensibilizat de experiențele trecutului și ușor descurajabil în fața asalturilor realității), angoasa, ,,acea conștiință a fricii, o frică de grad secund reflectînd asupra-și", acea neliniște nelămurită, adesea fără obiect de care vorbeam la început, departe de a fi un simptom al indiferenței, aversiunii sau dezgustului față de ceea ce ne oferă viața, este, dimpotrivă, o reverberație a setei de
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
în fața încleștării, mereu reînnoite, cu noi înșine și cu ceilalți. Omul s-a născut cu vocația oboselii", mai spune Cioran. La unii, mai puțin apți pentru luptă, oboseala aceasta, epuizarea fizică și nervoasă pot să ia proporții covîrșitoare. Atunci apare frica: dacă n-o să reușești să faci față, îți spui, dacă de data asta se va întîmpla ceva și mai rău, și mai supărător, și mai grav ca pînă acum, ceva poate ireparabil ce o să te nimicească, o să te doboare, o să
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
umbroasă, peste apele râulețului limpede ce o străbătea și în care se jucau peștișorii argintii. Trecu și pe sub un noruleț vânăt, umflat, din care picară peste ea câțiva stropi reci ca gheața, făcând-o să strige de plăcere și de frică. Niciodată nu mai sburase atât de departe. Dacă înfruntase, fără teamă, și o ploicică... Într-o holdă de grâu alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Lângă un pârâiaș, văzu un cârd de gâște păzit de
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
ales că țara noastră are din belșug așa ceva? De ce nu "armean" sau "lipovean" sau "ucrainean"? De ce nu chiar "moldovean", dacă tot am recunoscut oficial că statul de peste Prut e altceva decât parte istorică a României? Centrarea excesivă trădează o irațională frică de prezent. în ultima sută și cincizeci de ani, nimic nu pare să se fi schimbat în sensibilitatea românilor față de istorie. Percepem trecutul cu ochii cu care îl percepea și Eminescu (alt nume de care e bine să nu te
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
vara, deși iarna nu-i ca vara. Sînt liniștiți pentru că spațiul de reprezentare e arătos și bine dotat. În rest, Dumnezeu cu mila! Ca și în buletinele meteo, plouă cu ornamente luminoase. Pe alocuri. Pe alocuri nu înseamnă peste tot. Frica Într-o după-amiază, o dată cu înserarea, într-o stație de troleibuz s-a strîns lume multă. O tînără studentă așteaptă și ea, ca toți ceilalți. La un moment dat își simte poșeta pipăită de niște mîini străine. Dacă ar fi intuit
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
lovituri să se oprească odată. Un val de durere îi cuprinde tot trupul și sufletul. Zace aproape în nesimțire, ca violată, plină de sînge, la picioarele oamenilor, mulți, încremeniți ca statuile. Lipsiți de reacții, de revoltă, de milă. Să fie frica de hoți și bătăuși mai mare decît cea de Dumnezeu? Troleibuzul oprește și stația se golește. Bizară coincidență. Toată lumea îl aștepta pe același. Pentru liniștea noastră Vreau să fac un anunț important pentru țară, pentru cei care luptă, zi și
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
care se minunează și se atașează cu duioșie de carte ca ,,obiect" rar: ,,Cărțile mi-au ajuns cu bine, Stevenson e atât de frumos că-mi face de rușine etajerele meșterite din cutii de ambalaje pentru portocale, mi-e aproape frică să întorc aceste pagini de hârtie velină crem, netedă și groasă. Eu care n-am avut parte decât de hârtie prea albă și de coperți tari și cartonate, cum sunt cărțile americane, nici nu știam că atingerea unei cărți poate
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
Te voi distruge! Iorgu Bleahu Își ieșise din fire. Îl cuprinsese un tremur nervos. Ochii Îi ieșiseră din orbite, iar fața-i era scăldată de sudoare. La rându-i. Mihai Cojocaru rămăsese blocat. Simțea, pentru prima oară, că Îi este frică. Se afla În fața unui om disperat, capabil de orice gest. Și regreta că Îl primise În camera de locuit, că, voind să fie sincer, Îi spusese ceea ce gândea În legătură cu soarta fiului său. De aceea, a Încercat să Îl liniștească: - Vă
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
Deosebirea stă, mai degrabă, în băuturile de pe etajera barului și în parfumurile de pe aceea din baie... și, bineînțeles, în hainele din șifonier. Zeul pare a fi masculul în stare să își stăpînească, să își integreze propria feminitate. Zeul e deasupra fricii, e deasupra spaimei provocate de feminitatea agresivă și expansivă din sine; și totuși? Și totuși, în finalul celui de-al treilea volum, zeul e descoperit pe masa din apartamentul său luxos, cu urme de sfori la încheieturi, dezbrăcat și mort
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
La sfârșitul romanului, Matei Pavel se regăsește pe sine, senin și extatic, în fața mănăstirii din Maglavit, cu Noul Testament în mână și intonând rugăciuni, sub glasul înalt al clopotelor. Era el, cel dinainte, dar lipsit de ceea ce s-ar numi organul fricii". Romanul lui Gabriel Chifu este astfel o pledoarie care își propune să reconstruiască viața potrivit punctului de vedere pe care îl susține. Cum sunt în genere ficțiunile remarcabile de acest fel, datoare tradiției filosofice, este un roman cu o construcție
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]