14,190 matches
-
care nu o observasem până atunci și care nu se lipise de ceata ce o luase la picior puțin mai devreme. Înaltă, bine făcută, cu ochi albaștri, față de păpușă și păr șaten ondulat, aceasta tremura din tot corpul, vânătă de frig, în timp ce vântul rece îi umfla cârpa de veșmânt pe care o purta; picioarele goale i se făcuseră negre, iar mâinile i se încleștaseră, albe, pe mânerul găleții. „Doamne, ce frumoasă e!”, mi-am spus privindu-i chipul.” „Pe ea o
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Daniela_prima_parte_corina_diamanta_lupu_1343735093.html [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
obligat-o să îmbrace vesta. Între timp, sosiseră lângă noi și celelalte profesoare. - Lăsa-ți-o, domnișoară, în pace și nu îi mai tot căutați ăsteia în coarne, a spus una dintre ele. Nu pățește asta nimic, e învățată cu frigul. - N-are părinți?, am întrebat-o eu, prefăcându-mă că nu auzisem ce spusese. - N-are, mă-sa muri din beție, a lovit-o tractorul, iar ta-su să duse pe lumea ailaltă tot de prea mult trăscău. Pe ea
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Daniela_prima_parte_corina_diamanta_lupu_1343735093.html [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
cu un bătrân, lipsită de dragostea mamei, de grija tatălui, fără nicio bucurie. Parcă aerul îmi era greu la respirat și totul în jur suna a batjocură, a cruzime, a dispreț. O priveam pe Daniela cum aduna arahide, rebegită de frig, dar dârză, luptându-se să nu arate cât de mult se temea de desconsiderarea nemiloasă a colegilor și a profesorilor. La sfârșitul zilei de practică, nu i-am mai cerut Danielei să îmi dea înapoi vesta pe care i-o
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Daniela_prima_parte_corina_diamanta_lupu_1343735093.html [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
de paloare! Da, paloarea îmi venea precum o cămașă, o trăsesem peste trup și mai ales, peste chip, ca să nu mai simt balansul gravitațional al clepsidrei. Vârstă prag, mustind de rănile săgeților venite din ether. Sinele era dedat aparențelor până la frig. Și atunci, într-o dimineață, mergând spre treburile ce nu sufereau amânare, în spațiul dimensionat de ceață și fum, al maidanului copilăriei mele, acoperit de o brumă argintie, rotonda privirii a prins un spectacol cât se poate de crud: un
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
exodul insolit al luminii, năvălind în troiene, ca-n dansul hieratic de iele, sucitoare de minți? Aripile lui, prelungiri de comete, vinovate de infinit, erau frânte în miriștea de cenușă. Se lăsase peste trupul lui frânt, greul pământului. În jurul lui, frig, pustiu reflexiv, întuneric. Un geamăt involt prăbușit în realitate. Un frig asurzitor încărcat de erori. Rătăcitoare umbră! Un cal fantomatic având un contur violet! Mă aflam în plină fantasmă? Îmi reveneau în gând versurile lui Romulus Vulpescu, din poemul: „Portretul
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
de iele, sucitoare de minți? Aripile lui, prelungiri de comete, vinovate de infinit, erau frânte în miriștea de cenușă. Se lăsase peste trupul lui frânt, greul pământului. În jurul lui, frig, pustiu reflexiv, întuneric. Un geamăt involt prăbușit în realitate. Un frig asurzitor încărcat de erori. Rătăcitoare umbră! Un cal fantomatic având un contur violet! Mă aflam în plină fantasmă? Îmi reveneau în gând versurile lui Romulus Vulpescu, din poemul: „Portretul prietenului meu”: „De la o vreme am un prieten nou: un cal
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
Nimeni nu era în stare să-i dea lovitura de grație. Atâtea zile și nopți de nesomn ... Nimeni nu mai dormea bine și nu mai avea liniște în mahalaua de pe Vadul Cazărmii! Somn de coșmar, tresărit, neputincios, somnambul, surescitat. Era frig, era toamnă, era brumă. Și eu trebuia să trec zilnic prin maidan, să ajung la serviciu. Și calul ridica de fiecare dată, capul, implorându-mă, ca-ntr-un tablou suprarealist al lui Dali! Am plâns, implorând-o pe mama să
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
preocupată de-același gând. Calul cerșea ajutorul sau moartea, fiecărui drumeț, clătinându-și capul într-un continuu vaier bătrânesc. Nu puteai să treci pe acolo, fără să-i vezi ochii de jar, arși de febră. Rouă în flăcări. Bolnav de frig, cu oasele frânte, cu pielea crăpată pe alocuri de inutila zbatere, numai piele și os, calul - prin nu se știe ce miracol, continua să trăiască. Câteva vecine miloase l-au acoperit cu paie și rogojini și i-au dat să
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
nechezat de-animal.// În gerul priveliștii sumbre/ stând gata îngenuncheat/ cu ochii - imperiu de umbre/ de tinere inimi păstrat.// Rănit de stăpân de dorință,/ și capul - un clopot durut/ ce fâlfâie fără putință/ s-alerge în crângul pierdut.// Bolnav de frig și de sete/ cu pacea întoarsă-n priviri./ Copiii-mbulzindu-se-n cete/ să vadă-ale morții luciri.// Sicriu de zăpadă-alburie/ acoperă trunchiu-nghețat./ Căzut mai devreme să știe/ că oamenii nu l-au uitat. Câțiva ani mai târziu, am hotărât să citesc, printre alte
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
domnule doctor? -Să iasă și al doilea bebeluș ... aș apăsa pe burtă, dar mi-e teamă că o să vă doară. -Apăsați liniștit, domnule doctor, să scăpăm odată de acest vis urât ... dar să știți, că eu nu mai pot de frig, tremur ca o frunză pe apă. Doctorul i-a acoperit numaidecât partea superioară a corpului, cel mult atât putea să facă pentru ea ... în timp ce a ieșit și al doilea făt ... nu s-a uitat nici de data asta ... apoi altă
GEMENII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Gemenii.html [Corola-blog/BlogPost/357049_a_358378]
-
feminină a înlăturat orice... concurență masculină, cu unele mici excepții, care de fapt au întărit regula: „Dintre sute de femei...”, multe dintre ele au fost prezente la Muzeul Unirii din Iași, într-o zi frumoasă de toamnă moldavă, cu puțin frig afară, dar multă căldură în suflete! DAN TEODORESCU
“Dintre sute de femei”, doar una a fost cap de afiş la Muzeul Unirii din Iaşi! by http://uzp.org.ro/dintre-sute-de-femei-doar-una-a-fost-cap-de-afis-la-muzeul-unirii-din-iasi/ [Corola-blog/BlogPost/92756_a_94048]
-
pe ecran/ O pereche curioasă:/Dânsul este vaporean/Dânsa este vaporoasă.” (Laurențiu Ghiță, Băse și Nuți Udrea, p. 75). Cât despre cum arată concret tranziția la nesfârșit pentru români, despre asta aflăm din numeroase epigrame și catrene scrise cu năduf. Frigul n-a dispărut din casele românilor: „S-a așternut din plin zăpada/ Și frigul intră pân’la oase/ Că iarna s-a ivit pe stradă.../ Pesemne c-a scăpat din case”. (Nicolae Bunduri, Iarna pe uliță, p. 46). Din nefericire
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cateva_consideratii_pe_marginea_antologiei_de_catrene_si_epig_sorin_olariu_1327115660.html [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
și Nuți Udrea, p. 75). Cât despre cum arată concret tranziția la nesfârșit pentru români, despre asta aflăm din numeroase epigrame și catrene scrise cu năduf. Frigul n-a dispărut din casele românilor: „S-a așternut din plin zăpada/ Și frigul intră pân’la oase/ Că iarna s-a ivit pe stradă.../ Pesemne c-a scăpat din case”. (Nicolae Bunduri, Iarna pe uliță, p. 46). Din nefericire suntem puși să alegem între două rele de parcă asta ne-ar fi mereu soarta
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cateva_consideratii_pe_marginea_antologiei_de_catrene_si_epig_sorin_olariu_1327115660.html [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
Că iarna s-a ivit pe stradă.../ Pesemne c-a scăpat din case”. (Nicolae Bunduri, Iarna pe uliță, p. 46). Din nefericire suntem puși să alegem între două rele de parcă asta ne-ar fi mereu soarta, așa că pentru Laurențiu Ghiță frigul pare acceptabil în comparație cu frica trăită sub dictatură. Iată această tristă alternativă: „Zăcând prin case, strânși covrig/Ne consolăm: „La o adică,/Mai bine tremurăm de frig/ Decât să tremurăm de frică.” (În plină criză a gazelor, p. 72). Salariile sunt
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cateva_consideratii_pe_marginea_antologiei_de_catrene_si_epig_sorin_olariu_1327115660.html [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
între două rele de parcă asta ne-ar fi mereu soarta, așa că pentru Laurențiu Ghiță frigul pare acceptabil în comparație cu frica trăită sub dictatură. Iată această tristă alternativă: „Zăcând prin case, strânși covrig/Ne consolăm: „La o adică,/Mai bine tremurăm de frig/ Decât să tremurăm de frică.” (În plină criză a gazelor, p. 72). Salariile sunt aproape invizibile ni se sugerează în pastișa după Eminescu La leafa care-a răsărit ... de Laurențiu Ghiță: „În ziua de chenzină/ Când tensiunea suie/Salariul e-
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cateva_consideratii_pe_marginea_antologiei_de_catrene_si_epig_sorin_olariu_1327115660.html [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
Arunc privirea spre bibliotecă, acolo frumos înrămat portretul ei, a dragei mele. Și îmi amintesc! Punctul culminant al vieții ei! Și povestit de ea, mama, care, știu bine cum era, cum gândea. Era într-o duminică de lună decembrie. Afară frig . Un ger năprasnic a pus stăpânire pe micul orășel. În cameră, doi copii stau la o masă , față în față și citesc, învață. Doi elevi. luni e zi de școală, încă nu a început vacanța de iarnă. Într-un colț
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1455720581.html [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
coasă,/ Miroseam a fân...(p.70); În vatră, cărbunii de mult s-au răcit,/ Mai stăruie-n aer scântei colorate,/ Din margini de lume, un aspru vânt bate...(p.81); Ninge peste oraș,/ Ninge antarctic,/ Iar în suflet se face frig...(p.115). Un evident ton elegiac revede decrepit iubirea de demult, rememorându-i senzualul: Gând de magică iubire viscolește-n iarna mea (p.138); Din timpul nostru,/ Am rămas numai eu,/ De două ori pierdută/ Din iubire...(p.49); Cad
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 by http://confluente.ro/iulian_chivu_1492500771.html [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
n-a fost decât în amintirea unui chip respir acum din mine puțin câte puțin și urmăresc urmele tale neatinse de umbră și din când în când mă uit la tot ce-a mai rămas - un anotimp ploios cu mult frig voi înnopta în el strigându-te Referință Bibliografică: tristeți târzii / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1669, Anul V, 27 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TRISTEŢI TÂRZII de TEODOR DUME în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438009624.html [Corola-blog/BlogPost/369758_a_371087]
-
îmi pare acum . Și după deal ,privirea-mi cată nerăbdătoare și avidă Splendoarea ierbii ca smaraldul ,retina-mi toată s-o cuprindă Iată Somova ! Lacul verde unde domnește țipirigul , Tăcut ,discret ,o parte a deltei care a uitat cum este frigul . Pontonul vechi din blană dură de care sunt legate vase , Umbrit de-o salcie bătrănă se pierde-n lacul de mătase . De o parte și de alta nuferi ,ce-s agățați de-a apei feerie Și întregesc taboul verii cu
SOMOVA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1439415084.html [Corola-blog/BlogPost/373292_a_374621]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De-ar fi să pleci... De-ar fi să pleci...chiar numai o clipită Te voi căuta plutind pe-a dorului aripă Și-am să te chem cu gândul să revii Căci fără tine-i frig și zilele pustii... De-ar fi să pleci...în ochi s-ar cuibări izvoare Și-ar curge râuri, râuri de lacrime amare... Aș alerga prin noapte pe urma ce-ai lăsat Să te ajung cu zorii să văd de m-
POEMELE IUBIRII 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_luca_1413300617.html [Corola-blog/BlogPost/383560_a_384889]
-
cu scăpărări de foc și ne-au despicat cărări. Lumina lor ne-a însoțit calea prin cruntele desișuri. Împreună am îmbrățișat tulpina brazilor, iar cetina lor ne-a adăpostit de ploaie și ne-a încălzit oasele obosite și răzbite de frig, de brume și de foame. Am băut din șipotul izvoarelor și am îngenuncheat împreună-de atâtea ori!-la capătul cumpenelor, după ce primejdiile se risipeau. Suntem împreună, Ghiță, așa cum ne-am legat! și vom fi mereu! Nu te-am părăsit și nu
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Rugăciune E timpul acum potrivit Să fac un bilanț vieții mele Să caut printre doruri și vise Un drum care duce la stele... Dar vai, este frig și e noapte Și umbre sunt multe...și teamă... În colțuri ascunse ispite Cu-o palidă rază mă cheamă... Pierdută alerg la Izvorul Ce poartă în unde credința Și glasu-mi se-nalță spre ceruri: "Mai spală-mi Tu, Tată ființa
OMAGIU DIVIN 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/maria_luca_1423978356.html [Corola-blog/BlogPost/362739_a_364068]
-
aprinsă la suprafața apei, căci pățania scăldatului m-a surprins cu ea în gură. Pe atunci fumam, după prostul obicei al unor pescari... În ziua aceea de pomină, am avut ghinionul ca soarele să nu se ridice toată ziua și frigul pe care am fost nevoit să-l suport, nimeni nu l-a mai îndurat, niciodată! Noroc că am împrumutat de la rudele care mă însoțeau la pescuit niște haine uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399562616.html [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios de trecea și prin hainele uscate, darmite prin cele îmbibate cu apă. Oricum, nu am mai reușit să mă ocup cu pescuitul în continuare, ci cu tremuratul de frig și încălzitul cu vinul adus pentru delectare pe malul Dunării, în timpul partidei de pescuit, așa cum obișnuiesc mai toți pescarii de prin părțile noastre. Pe perioada copilăriei mele nu am mai avut ocazia să experimentez nici pescuitul și nici plimbarea cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399562616.html [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
arhicunoscut ! - Totuși am auzit c-ai înțeles mesajul meu... - N-am prea auzit de acest poet... - N-ai auzit sau n-ai citit ? - Și una și cealaltă... - Și totuși poezia lui îți vine ca o mănușă ! - Nu prea mi-e frig ! - Și nici frică ! - Frică ? De ce ? De cine ? - Frică de ce spune și, mai ales, de ce poate să ascundă poezia. Poezia patriotică ! - Bine-bine, dar poezia patriotică nu ascunde nimic. Ea doar dezvăluie : fapte, oameni și locuri. Exemplare! - Și totuși ceva ascunde. - Ce
DIMINUTIVÂND LUMINA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1399142551.html [Corola-blog/BlogPost/343236_a_344565]