34,387 matches
-
grădină cu meri în spatele căreia se află un nuc uriaș și un tei. E toamnă și N. privește nostalgic, căderea frunzelor ruginii. N. ascultă și simte durerea toamnei că în curând își va pierde frumusețea și culorile frunzelor. M. adună frunzele uscate și filozofează: “De prea multă toamnă, oamenii uită primăvara. E atâta durere în jur și toți uită zâmbetul mugurilor, până și copiii uită să-și mai trăiască clipa de verdeață”. E și aici o empatie cu natura. De ce leagă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Natura, ca și oamenii ruginesc, așa cum spune N. “M: Au îmbărânit și simt rugina în toată ființa lor, pentru că au uitat de copilărie. Copilăria te ține departe de toamnă”. Aici este vorba de două concepții: unul iubește toamna, muzica vântului, frunzele ruginii care-l îmbie la întoarcerea în copilărie, celălalt, începe să danseze pe ritmul vântului, încearcă să trăiască viața frunzelor, se transformă în frunză căzută la pământ, care se sfărâmă la fiecare atingere. Cine își mai permite astăzi să mediteze
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
uitat de copilărie. Copilăria te ține departe de toamnă”. Aici este vorba de două concepții: unul iubește toamna, muzica vântului, frunzele ruginii care-l îmbie la întoarcerea în copilărie, celălalt, începe să danseze pe ritmul vântului, încearcă să trăiască viața frunzelor, se transformă în frunză căzută la pământ, care se sfărâmă la fiecare atingere. Cine își mai permite astăzi să mediteze privind la frunzele care cad. În ritmul trepidant al vieții, nu mai e timp pentru meditație. Fiecăruia îi e teamă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
te ține departe de toamnă”. Aici este vorba de două concepții: unul iubește toamna, muzica vântului, frunzele ruginii care-l îmbie la întoarcerea în copilărie, celălalt, începe să danseze pe ritmul vântului, încearcă să trăiască viața frunzelor, se transformă în frunză căzută la pământ, care se sfărâmă la fiecare atingere. Cine își mai permite astăzi să mediteze privind la frunzele care cad. În ritmul trepidant al vieții, nu mai e timp pentru meditație. Fiecăruia îi e teamă de ceea ce va urma
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
-l îmbie la întoarcerea în copilărie, celălalt, începe să danseze pe ritmul vântului, încearcă să trăiască viața frunzelor, se transformă în frunză căzută la pământ, care se sfărâmă la fiecare atingere. Cine își mai permite astăzi să mediteze privind la frunzele care cad. În ritmul trepidant al vieții, nu mai e timp pentru meditație. Fiecăruia îi e teamă de ceea ce va urma. “N: Nu, ele nu pot pleca! Sunt atât de perfecte! M: Odată cu înaintarea în vârstă frumusețea se stinge treptat
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
-și dorescă să guste toamna. M: Cum să o guste. N: Învățând să ruginească. M: Oamenii să ruginească? N: Da, să ruginească treptat, să-și descopere lumina ce le macină sufletul și s-o lase să curgă râu spre vârful frunzei. Când verdele e mângâiat de galben, când viața aleargă spre soare omul înflorește. M: Și ce vei face când vei arde? N: De această clipă mi-e teamă. Încă nu am învățat cum să ard. M: Te vei sfărâma asemenea
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Când verdele e mângâiat de galben, când viața aleargă spre soare omul înflorește. M: Și ce vei face când vei arde? N: De această clipă mi-e teamă. Încă nu am învățat cum să ard. M: Te vei sfărâma asemenea frunzelor ce au îmbrățișat pământul”. Printre aceste replici, e destul loc și pentru meditații de tip aforistic: “Când omul își scutură frunzele gândurilor găsește Pomul Vieții”. Apariția unei fete în acest cadru autumnal, sporește vraja: “Fata: Nu este neapărat nevoie să
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
N: De această clipă mi-e teamă. Încă nu am învățat cum să ard. M: Te vei sfărâma asemenea frunzelor ce au îmbrățișat pământul”. Printre aceste replici, e destul loc și pentru meditații de tip aforistic: “Când omul își scutură frunzele gândurilor găsește Pomul Vieții”. Apariția unei fete în acest cadru autumnal, sporește vraja: “Fata: Nu este neapărat nevoie să te întorci în copilărie, poți să o porți cu tine în orice moment”. Jocul celor trei are un talc: îi face
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
și-și ajută eroii. Faptul că autoarea raportează orice situație, orice caracteristică umană la natură, este deosebit de interesantă. Și aici nu intră neapărat, dimensiunea spirituală, Divinitatea, Creatorul, în mod direct, ci natura creată, fără mijlocitori, natura pur și simplu. Jocul frunzelor care plutesc pe apă, amintește aici de jocurile copilăriei, când, după ploaie, copiii construiau bărcuțe de hârtie sau din frunze și le dădeau drumul la vale, o dată cu șuvoaiele de apă. E un joc tare frumos și orice copil a fost
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
nu intră neapărat, dimensiunea spirituală, Divinitatea, Creatorul, în mod direct, ci natura creată, fără mijlocitori, natura pur și simplu. Jocul frunzelor care plutesc pe apă, amintește aici de jocurile copilăriei, când, după ploaie, copiii construiau bărcuțe de hârtie sau din frunze și le dădeau drumul la vale, o dată cu șuvoaiele de apă. E un joc tare frumos și orice copil a fost fericit, urmărind frunzele plutitoare, corăbiile care se opreau la stăvilarele din pietre sau nisip, cu armături de crenguțe, construite de
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
pe apă, amintește aici de jocurile copilăriei, când, după ploaie, copiii construiau bărcuțe de hârtie sau din frunze și le dădeau drumul la vale, o dată cu șuvoaiele de apă. E un joc tare frumos și orice copil a fost fericit, urmărind frunzele plutitoare, corăbiile care se opreau la stăvilarele din pietre sau nisip, cu armături de crenguțe, construite de mânuțele vrednice și nerăbdătoare. Personajele de aici sunt aproape utopice, Ciob se autodefinește astfel: “Eu sunt un ciob, Scânteie, tu ești tânăr, pe
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
rămâne nedezlegat, alteori se distaină. Tema toamnei este reluată și în această piesă: “Toamna este oglina vieții omenești. Totul își află deplinătatea în această oglindă viu colorată. (Un moment e liniște.) M-aș îmbrăca în toamnă ca să mi se aurească frunzele, dar mi-e teamă că le voi pierde curând, voi tremura o clipă de frig și mă voi stinge. Nu vreau să plece toamna! E raiul splendorii. Cum se îndură natura să-și dea jos atâta frumusețe și să coboare
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
a uitat în oglindă? Probabil oglinda a fost fermecată și ea nu a înțeles misterul. De ce pleacă omul din toamnă? De ce nu luptă să-și păstreze și ultima picătură de energie. De ce lasă apusul să-i închidă ochii? Ia câteva frunze ruginii care au căzut pe bancă. Se uită la ele.) Au început să cadă. Nu mai e mult. Mi-e teamă că frumusețea va adormi curând și răceala ultimei clipe va îmbrăca în gri orizontul unei vieți. (Ascunde frunzele în
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
câteva frunze ruginii care au căzut pe bancă. Se uită la ele.) Au început să cadă. Nu mai e mult. Mi-e teamă că frumusețea va adormi curând și răceala ultimei clipe va îmbrăca în gri orizontul unei vieți. (Ascunde frunzele în haină.) E mai bine așa. Nu vor vedea alte frunze durerea primelor despărțiri. (Din nou liniște.) Trăiesc într-o lume a oglinzilor. Unde îmi întorc privirea observ un chip. Copacul are chipul lui, banca pe care stau vorbește despre
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
ele.) Au început să cadă. Nu mai e mult. Mi-e teamă că frumusețea va adormi curând și răceala ultimei clipe va îmbrăca în gri orizontul unei vieți. (Ascunde frunzele în haină.) E mai bine așa. Nu vor vedea alte frunze durerea primelor despărțiri. (Din nou liniște.) Trăiesc într-o lume a oglinzilor. Unde îmi întorc privirea observ un chip. Copacul are chipul lui, banca pe care stau vorbește despre un alt copac și o altă pădure, despre o altă toamnă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
lume a oglinzilor. Unde îmi întorc privirea observ un chip. Copacul are chipul lui, banca pe care stau vorbește despre un alt copac și o altă pădure, despre o altă toamnă și secunda ei. Eu mi-am căutat oglinda în frunza toamnei și frunza mi-a răspuns. Sunt asemenea ei”. Piesa “Ana” pornește de la legenda Meșterului Manole. O legendă actualizată la condițiile în care muncesc meșterii “tranziției”. “Meșterii” ajută la descărcatul porumbului într-o casă de gospodar, la țară. Mănăstirea din
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Unde îmi întorc privirea observ un chip. Copacul are chipul lui, banca pe care stau vorbește despre un alt copac și o altă pădure, despre o altă toamnă și secunda ei. Eu mi-am căutat oglinda în frunza toamnei și frunza mi-a răspuns. Sunt asemenea ei”. Piesa “Ana” pornește de la legenda Meșterului Manole. O legendă actualizată la condițiile în care muncesc meșterii “tranziției”. “Meșterii” ajută la descărcatul porumbului într-o casă de gospodar, la țară. Mănăstirea din sat are și
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
a fost nimfa pe care o îndrăgea. Nimfa a fugit de el, fiindcă era hidos”. Și Vânzătorul este prizonier în acest labirint unde totul e de vânzare. În cele din urmă, Lud, fiul lui Fluieraș, alege de pe taraba vânzătorului, o frunză drept instrument muzical. Chiar dacă nu au intrigă, conflict ori caracterizări de personaje, piesele au un substrat filozofic și psihologic, în aceeași măsură, te ajută să gândești, să reflectezi asupra elementului Viață. “Mocirla” - Personaje: Vicu, Maur, Mama, Femeia care mătură strada
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
începe să se fandosească: -Știi când mă simt eu fericită, Gigi? -Când? -Atunci când ne plimbăm seara pe Faleză. Pun capul pe umărul tău, mă agăț de brațul tău și visez...Văd valurile Dunării argintii cum sclipesc printre sălciile cu frunze de aur. Atunci plutesc pe gânduri moi, de mătase și mă simt ca un fulg...ușoară...ușoară... -Prostii! Dunărea nu are valuri de argint.Valurile ei sunt de plumb, vineții, pline de zoaiele Europei. N-ai fost atentă! -N-ai fost
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
tine? Ce sens mai au aplauzele-n surdină Sau bubuitul tobelor spre mângâierea Celor orgolioși? Ce liniștit e mortul? Ce superb e? Cu zilele mai adăugam aurul versului, un gram, Copilul ce eram mergea în paralel , alăturea, Un cânt prin frunze, curgător, Ca ruga- rug nemuritor, prezumțios, insinuant, Ca o amantă, un amant, în depărtări mai ard păduri, Cu tinereți din care furi, vezi ochii lupului sticlind, Cu zilele mai nemurind, vecinii, morții ne aud, Cum te iubesc, cum te sărut
SĂ VEZI CHIPUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383796_a_385125]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VIS DE TOAMNĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului VIS DE TOAMNĂ Suflă vântul de trei zile Măturând praful pe drum, Frunzele ca niște file Dansează-n vârtej duim. Stau privind stupii-n grădină Străjuiți de-un bătrân nuc. Nu mai zboară o albină; Nici nu vin, nici nu se duc. S-a-ntețit parcă și gerul - Luna tremură pe lac; Cât senin e
VIS DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383807_a_385136]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VĂLUL PLUMBURIU Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
țipă durerea în toate ale mele izbindu-se în inimă și gând epuizându-mă după fiecare noapte și-așa străbătută de vise incoerente acum aș vrea chiar și o firimitură din sublimul acela molipsitor te-am pierdut printre ramuri cu frunze căzute în plâns de toamnă ai vrut să te pierd temându-te de clar de mine de noi sau nu ai putut închide neliniștile fără lacrimile mele și te-ai sinucis cu crezul abandonului în curs de lectură Referință Bibliografică
TE-AM PIERDUT de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383816_a_385145]
-
nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi și răsărit. Mai devreme își închide pleoape, cu soare-n asfințit. Nostalgie-mi
APUS DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383815_a_385144]