1,236 matches
-
broboade pe cap curățând În patru labe bălăriile de pe o cărare din grădină sau greblând ușor nisipul pătat de soare. (Nu apăruseră Încă la orizont acele zile fericite când vor curăța străzile și vor săpa canale.) Granguri aurii emiteau din frunziș cele patru note sclipitoare ale lor. Ned se Împleticea pe sub geam interpretând cu dăruire rolul ajutorului de grădinar Ivan (care va deveni În 1918 membru În sovietul local). Mai târziu au apărut pe pagini cuvinte mai lungi; iar la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ciudat de Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală. Galbenul crea o lume de chihlimbar În infuzia de ceai foarte tare a razelor de soare. Roșul făcea frunzișul să picure stropi de Întuneric rubiniu pe o cărare roz. Verdele Îmbiba verdeața Într-un verde și mai verde. Și când, după atâta bogăție, te Întorceai spre un mic pătrat de sticlă normală, insipidă, cu țânțarul lui singuratic sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și revărsa comoara. Dintr-odată, camera era despicată În lumini și umbre. Frunzișul mestecenilor mișcându-se În lumina soarelui avea nuanța de verde translucid a strugurilor și În contrast cu el era catifeaua Întunecată a brazilor pe un fond albastru extraordinar de intens, cum n-am mai văzut decât mulți ani mai târziu În zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați acolo, contaminându-se de animația jocului de lumini și umbre de sub fabulosul frunziș mișcător, fără Îndoială exagerată de aceeași predispoziție spre o comemorare pătimașă, de permanentă revenire, care mă face Întotdeauna să abordez acea masă de ospăț din exterior, din inima parcului - nu dinspre casă - de parcă, pentru a se Întoarce acolo, mintea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
florale ale covorului. Când am ieșit din transă, flora verzuie era la locul ei, brațul Îmi atârna Încă, dar acum stăteam culcat pe marginea unui ponton șubred și nuferii pe care-i atingeam erau reali, iar umbrele dolofane, unduitoare, ale frunzișului de arin pe apă - pete de cerneală apoteozate, ameobe supradimensionate - palpitau ritmic, extinzându-se și retrăgându-se ca niște pseudopode Întunecate, care, atunci când se contractau, Își zdrențuiau marginile rotunjite, devenind niște pete fluide și evazive și acestea se uneau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o boltă naltă, De vârfuri ce se-mpletesc Și în umbră stăpânesc, 98 {EminescuOpVI 99} Și în vecinică răcoare Undele scânteietoare. Dintr-un mal la celalalt A căzut un trunchiu înnalt, Mi-a căzut de-a curmezișul De îi spânzură frunzișul, Punte lungă de-un copac Peste-o liniște de lac; Punte lungă, punte mare De mi-o poți trece călare. Ștefan Vodă tinerel Trece puntea singurel, Cu pieptarul de oțel, Cu cușma neagră de miel, Drag i-e codrului de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe-a undelor bătae Varsă lumina văpae, Pe șiroaie limpezi, lungi, Sboară razele ca dungi. Iar Mușatin stând culcat Se așterne pe cîntat: Codri, codri, dragul meu, Parcă ți-aș fi spus-o eu Să suni din frunză mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos " De m-adormi în iarbă jos. Codrul i se închina Și din ramuri clătina: " Hoi Mușatin, măi Mușatin, Voios ramurile-mi clatin " Și voios ți-aș cuvânta " Să trăiești Măria ta!... " Hai Mușat, să ne-nțelegem
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și cu flori m-a coperi. {EminescuOpVI 125} DOINĂ, DOINĂ, GREU ÎMI CAZI Doină, doină greu îmi cazi Din pădurea cea de brazi, Și cu jale îmi răsuni Din huceagul de aluni, Și m-adormi, m-adormi cu drag Pin frunzișul cel de fag. Cine sună-n cetine, Doinițe prietene, Diu, diu, diu, de-a codrului Că doina-i care-o cântai - Tragănă-se tragănă Frunza-n codru leagănă. DOINA (CE STĂ VÎNTUL SĂ TOT BATĂ) Ce stă vântul să tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și mulțumire, despre clipele acelea rare, neașteptate, când glasul dinăuntrul nostru tace și ne simțim una cu lumea. Vreau să vorbesc despre vremea de la început de iunie, despre armonie și repaus încântător, despre prihori și cinteze și sturzi săgetând prin frunzișul verde al copacilor. Vreau să vorbesc despre binecuvântarea somnului, despre plăcerea mâncării și băuturii, despre ce se întâmplă în mintea noastră când pășim în lumina soarelui de ora două și simțim îmbrățișarea caldă a aerului în jurul trupului. Vreau să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
simțise de fapt niciodată o scânteie electrică -, simți că-l furnică din cozoroc până-n vârful ghetelor. Se apropie puțin de cele două și parfumul de lămâiță îl învălui ca o primăvară. Parcă albul zăpezii era dintr-o dată verde și pe frunzișul verde vedea flori albe de lămâiță, cu miez galben. — Mamă, de ce e singur băiatul ăla mic și slab? Și de ce-i îmbrăcat așa? o auzi că întreabă, iar mama o smuci și-i făcu semn să tacă. Dacă mai înainte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai frumos în oază, așa cum zorii erau cele mai frumoase momente în deșert, și îi făcea plăcere să se plimbe încet prin grădini și pe la fântâni, observând cum sosesc de foarte departe sute de păsări ca să-și petreacă noaptea în frunzișul copacilor. S-ar fi zis că la ora aceea se trezeau și mirosurile din letargia zilei călduroase, strivite de soarele violent, și se răspândea în voie parfumul trandafirilor, al iasomiei și garoafelor, iar guvernatorul Hassan-ben-Koufra era profund convins că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui birou, Începu să plângă și Întinse mâna. Și toate spălătoresele care băteau rufe cu maiul, vârâte până la genunchi În apa pârâului, Își ridicară capetele și plânseră, În timp ce un vânt uscat ridică nisipul plajelor marine și-l abătu zgomotos asupra frunzișului pădurii, iar o voce care ar fi putut fi a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare „Întoarce-te!“. Apoi deșertul i se clătină sub picioare și deschise ochii. Trenul se oprise și zăpada se adunase pe sticla ferestrei. Coral nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
luminii sau miile de nuanțe ale celor mai înalți copaci. N-ar fi crezut vreodată că va ajunge să știe clipa din zi pe care o trăia după cântecul păsărilor, după parfumul greu al florilor sau după luminozitatea coroanelor de frunziș. — Erau atâtea lucruri pe care nu și le-ar fi imaginat vreodată despre sine. Îi luase ani de zile să le descopere! Se apropie de mal, scotoci în nămol și scoase un vierme gras și alb, pe care îl înfipse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-i dăm o mână de ajutor. Grăbiră pasul, uitând de căldură și de cruste. O nouă mlaștină, și încă o oră, și aproape și a treia. În sfârșit, caporalul care mergea în frunte ridică brațul și se opri. Dădu frunzișul în lături și arătă spre câmpia întinsă, spre câmpurile cultivate, spre lanurile de orez din depărtare și spre acoperișurile de paie. Nici un suflet de om. Nici un semn de viață omenească. Doar niște vulturi zburând jos. De câtva timp, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că și-ar fi găsit norocul ca navigator solitar, făcând înconjurul lumii la bordul unui hodorogit velier de cabotaj. Poate, dar, deși marea îl atrăgea, aceasta nu avea misterul selvei, nici cântatul păsărilor, nici țipetele papagalilor sau mirosul profund al frunzișului umed. Iar pe mare circulau deja prea multe vapoare și la mare se iveau o mulțime de porturi urât mirositoare. În mare ajungeau sute de fluvii împuțite și canale de scurgere infecte, și în mare se aruncau în fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
avansează aproape deloc și lipsa de aer, moleșeala care pusese stăpînire pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la ora două dimineața și o lumină chioară era oferită de un bec camuflat în frunzișul copacilor. Încercă să strige după un ajutor, dar scoase un gîjîit abia auzit chiar de el. Mor pe stradă, ca un vagabond, la nici 50 de ani. Genunchii nu mai pot susține trupul și Ionel Datcu se lasă ușor jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor și pașii soldaților tineri să ne treacă prin creier nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul blînd al Sulamithei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lăsîndu-și În mîl tiparele pașilor lor delicați. obișnuitele cărucioare cu copii lipseau; la fel și cîinii - singurul cîine ce se vedea era o potaie fără stăpîn. De după copacii unui parc se Înălța un balon captiv, cu uriașu-i nas aplecat deasupra frunzișului firav; balonul se răsuci brusc și porni În sus, arătîndu-i dosul murdar. Rowe nu rămăsese numai fără bani, dar și fără casă, adică fără un adăpost unde să se poată ascunde de toți cei ce l-ar fi putut recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de seamă, scările, Îi veneau În minte cuvinte ca „pionier“ și „indian“. În salon luminile erau stinse, dar, cum perdelele nu fuseseră trase, Încăperea era scăldată În razele lunii. Se auzea susurul fîntînii și se vedea limpede umbra argintie a frunzișului. Exemplarele din The Tatler erau rînduite pe mese, scrumierele fuseseră scoase, iar pernițele - scuturate și așezate pe fotolii: Încăperea semăna acum cu o sală de expoziție În care publicul e ținut la distanță de un cordon. Următoarea ușă prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
său vizual; și asta a fost totul. Un funcționar strânse cenușa Într-o cutie mică, un paralelipiped din brad alb, și i-o Înmână fratelui cel mare al Annabellei. Porniră spre Crécy conducând Încet. Pe aleea Primăriei, soarele strălucea prin frunzișul castanilor. Cu douăzeci și cinci de ani În urmă, după ore, Michel și Annabelle se plimbaseră pe această alee. Vreo cincisprezece persoane se adunaseră În grădina familiei. Fratele cel mic venise din Statele Unite pentru Înmormântare; era slab, nervos, vizibil stresat, Îmbrăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase cu o mătură, a pus mîna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mă-sa: «A, mamó, stai să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
natură din belșug, și de fapt nimic altceva. Doar excursioniști în căutarea unui mod de viață natural, căci în prezent industrializarea face pași serioși înainte, iar drumeții pășesc și ei. Ultimele fâșii din ceața dimineții urcă pe colinele acoperite de frunziș; și tinerii urcă la rândul lor spre culmea pe care se află un turn de observație și un café‑restaurant, unde natura își găsește brusc sfârșitul binemeritat, fiindcă acolo se mănâncă prăjituri și se stă în spatele unor pereți de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
observație și un café‑restaurant, unde natura își găsește brusc sfârșitul binemeritat, fiindcă acolo se mănâncă prăjituri și se stă în spatele unor pereți de sticlă. Soarele pătrunde oblic înăuntru și formează stâlpi de lumină printre care te strecori cu greu. Frunzișul pădurii de foioase, precum și diverse alte lucruri intrate în putrefacție, alcătuiesc un covor foșnitor. Ceea ce deosebește acest grup de alte grupuri aflate la drum în ținută de excursie este tocmai faptul că ei nu sunt în ținută de excursie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]