1,204 matches
-
Ție nu ți se pare curioasă chestia asta? ― În ce sens? se interesă Azimioară. Maiorul își arcui sprâncenele. ― Am mai văzut eu vecini cumsecade, dar indivizii ăștia sânt de-a dreptul formidabili. Pur și simplu mă depășesc. Locotenentul își aranjă fularul. Din cauza frigului, se umezise în dreptul gurii. Nu răspunse. Avea impresia că, pe undeva, Cristescu exagerează cu suspiciunile. Erau niște amărâți care se considerau obligați să-i aducă un ultim omagiu lui Panaitescu. Nevastă-sa fiind plecată în străinătate, luaseră pe seama
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
1905..." Bătrânul își pierduse răbdarea și urmărea cu o schimă nemulțumită mișcările Melaniei Lupu. Doru Matei privea absent în lungul aleii. Arăta obosit și prost dispus. Cristescu, însoțit de Azimioară, se apropie. Grigore Popa clipi nervos și scoase nasul din fular. ― A... Ați venit... E drăguț din partea dumneavoastră... ― Condoleanțele mele! ― Mulțumesc. Simula destul de neîndemînatic surpriza și maiorul se miră de ce o face. Melania Lupu le surâse dulce, asigurîndu-i cu mâna că termină imediat. ― Cred că am răcit, spuse Doru Matei. Mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și Azimioară, rămași pe trotuar, și flutură în dreptul buzelor grațios degetele înmănușate. ― Ce oameni încîntători! Continuă să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se îndreptă spre cuier și începu să se îmbrace. Întâi fularul, apoi raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri scurte, mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la un număr de kilograme cu care s-ar fi putut mândri orice adolescent. Locotenentul încercă un vag sentiment de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sigur că ai chef să mă însoțești? Dacă te grăbești, nu te sfii... ― Nevastă-mea, bâlbâi locotenentul. E cam bolnavă. ― De ce nu mi-ai spus? Ieși la Statuia Aviatorilor. Poate ai șansa să dai peste un taxi... Azimioară își îndreptă fularul. Schiță o mișcare spre direcția din care veniseră. ― I-am lăsat singuri... Oare e bine? - Totdeauna sau, mă rog, aproape întotdeauna câștigă cel care sesizează intențiile adversarului cu o fracțiune de secundă înaintea celuilalt. Au trecut câteva zile și încă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri de casă, cu un fular de mătase asortat la gît, se ridică și veni s-o Întîmpine. — Îl căutați pe Armand Isvoranu? — Nu... adică da. Îl cunoașteți? Se angaja În jocul propus, spera În felul ăsta să afle ce o interesa. Nu mă mai recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci oamenii nu lunecă de-a lungul burlanelor și pervazurilor ca niște fulare luate de vânt, nu Încremenesc În pânde ca niște statuete Îmbrăcate În blană, pentru ca apoi să se năpustească În urmărirea șoarecilor, a șobolanilor și a hamsterilor, ultimii Încă uluiți de faptul că lumea aceasta nouă și imensă nu se rostogolea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
viile se întind în sus, pe colină, la dreapta coboară spre Dunăre, care e și ea o panglică argintie, numai că mai îndepărtată. Aerul e limpede, dar încă atât de rece, încât cei trei sunt nevoiți să se înfășoare cu fularele lor moderne și exagerat de lungi. Sus se văd niște nori, parcă trasați cu compasul. Vântul aduce praf. Butucii de vie încă n‑au înflorit, lucru care se va întâmpla, după cum spune un cântec vienez, abia mai târziu și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scurtă îmblănită și căciulă rusească, cu urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul calm. Lumina rece a după- amiezii. Am auzit că pleci în concediu. Fularul alb se întoarce spre stânga, fularul galben spre dreapta. — Da, poimâine. — Gazda ta spune că s-a confirmat boala mamei tale. Înțeleg că nu ți-e ușor. Oricum, după atâta chin, verdictul poate să fie și o... Iritat când se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul calm. Lumina rece a după- amiezii. Am auzit că pleci în concediu. Fularul alb se întoarce spre stânga, fularul galben spre dreapta. — Da, poimâine. — Gazda ta spune că s-a confirmat boala mamei tale. Înțeleg că nu ți-e ușor. Oricum, după atâta chin, verdictul poate să fie și o... Iritat când se pomenește de gazdă, celălalt strânge fălcile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o... Iritat când se pomenește de gazdă, celălalt strânge fălcile. Apoi, se calmează. Lasă cuvintelor timpul să se stingă. Până la urmă, vine totuși momentul să ne naștem. Fraze vechi ? Mai curând ocolesc și amână decât ating miezul. Vecinul își potrivește fularul. Străzile sunt acoperite de zăpada murdară, care se topește. Umezeala pătrunde până la ciorapi, în vârful pantofului, la degete, pe toată talpa. — Șeful spunea că ai solicitat un concediu mai lung și te-a refuzat. Nu te-ai arătat afectat. I
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ambele mâini în buzunarele scurtei îmblănite. Trec prin dreptul vitrinei unei librării. Dacă ar fi să ne luăm după toate vorbele... Mi-au parvenit și ipoteze mai extravagante. — Nu știam. Nici nu ar interesa, răspunde, într-un târziu, glasul de sub fularul galben. Nu se privesc ; înaintează fără grabă ; vitrinele îi oglindesc alături. Sar peste o băltoacă. Domnul cu mustăcioară se oprește să ia un ziar. Strada coboară, în fața unui rond de tramvaie și autobuze. Îi disting deja : pași calmi, egali. Sunt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o găină scăpată din curte. Cei doi domni privesc zăpada. — Glumele astea, jumătățile de măsură... reia colegul, oprit în poarta casei. Celălalt tace, privește în altă parte. Nu găsește răspunsul opor tun, n-are
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
său. Avea pîntecele ușor proeminent, era destul de Împlinit, ceea ce arăta că se bucurase de o oarecare abundență În viață și nu prea suferise de foame. Purta o pălărie veche și murdară, din fetru cafeniu, un pardesiu cenușiu ponosit și un fular roșu zdrențuit -, iar aceste veșminte aveau un aspect Învechit, uzat și obosit, inimitabil, pe care nici cel mai mare creator de modele al lumii nu l-ar fi putut realiza intenționat. Pe aceste veșminte era gravată viața a milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
erau coturni grecești sau geta japoneze. Deci am ieșit cu puștoaica înălțată artificial cu un cap peste mine. Ca să reduc ridicolul, m-am trântit pe o bancă. Nu prea i-a convenit: era ahtiată după mersul pe jos. Avea un fular remarcabil, care o vindeca de orice bănuială de feminitate. Nu ne-am dus în Cișmigiu, ci în parcul Izvor, evitând privirile indiscrete. Stăteam cu ochii pironiți pe Casa Poporului și mă gândeam că trăiesc în singura capitală cu un cavou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dimineața de tot, așteptat acum de doña Zornescu în aerul încețoșat ca după explozie, gâfâind o jumătate de oră după șef cu cheile clănțănind în buzunarul drept și monezile de 5 pesetas în celălalt, cu Fufi la rând mâine în fularul ei jilav pe gură să nu-i înghețe hohotul. Când ajunse însoțitoare Clito, cea violată, în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îl îndemnau la reverii și își închipuia că va ajunge poet; erau zile când putea merge la școală fără obligatoria cravată închisă la culoare; nu toți profesorii țineau la acest protocol. În cinstea rapsozilor purta cu mândrie în locul cravatei un fular înnodat frumos la gât. Mereu și-a îmbrăcat fularul așa, chiar dacă nu îl proteja atât de bine și nu își dădea seama de ce! Acum reface în minte legăturile de mult uitate! În schimb la doamna Luscalov, fizica o lega de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ajunge poet; erau zile când putea merge la școală fără obligatoria cravată închisă la culoare; nu toți profesorii țineau la acest protocol. În cinstea rapsozilor purta cu mândrie în locul cravatei un fular înnodat frumos la gât. Mereu și-a îmbrăcat fularul așa, chiar dacă nu îl proteja atât de bine și nu își dădea seama de ce! Acum reface în minte legăturile de mult uitate! În schimb la doamna Luscalov, fizica o lega de matematică intrinsec, admira cât de bine se potriveau între
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
viitor foarte apropiat se va ivi alt amic cu disponibilități financiare nelimitate. Așa ne petreceam timpul împreună, câțiva visători, din căminul Voievod... din lună în lună! Luna, cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-și făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu ou, ficat... — Mie dă-mi șuncă cu ou, spuse bărbatul căruia celălalt Îi spusese Al. Purta o gambetă și un pardesiu negru cu două rânduri de nasturi. Avea fața mică și albă și buzele strânse. La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trei sferturi de oră până sosește trenul. — Știu, spuse Johnson. Chelnerița veni la masă și el Îi plăti pentru cină și șampanie. — Ieșiți afară, domnule? Întrebă ea. — Da, ies să mă plimb puțin. O să-mi las bagajele aici. Își puse fularul, paltonul și pălăria. Afară ningea din greu. Îi privi prin fereastră pe cei trei conductori care stăteau la masă. Chelnerița le umplea paharele cu ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avem voie să bem cu clienții. — N-ai vrea o țigară? — A, nu, domnule, spuse ea râzând. Nu fumez, domnule. — Nici eu. Nu-s de acord cu David Belasco. — Mă scuzați? — Belasco. David Belasco. Îl recunoști oricând pentru că-și ține fularul invers. Da’ nu-s de acord cu el. Pe de altă parte, Însă, el este mort. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse chelnerița. — Desigur, spuse Harris. Se aplecă Înainte și se uită pe fereastră. În cealaltă parte a Încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sub poala lui trebuie să ajung până nu pică noaptea”. Privea depărtarea în timp ce mergea din ce în ce mai anevoie din pricina durerii din picior. Fiecare pas era însoțit de un geamăt surd... În cele din urmă, s-a așezat pe marginea șanțului. A scos fularul și cu el a înfășurat strâns fluierul piciorului rănit, cu speranța că vor mai trece durerile. Soarele nu aștepta însă. El a pornit să se rostogolească cu grabă spre asfințit. „Și eu n-am apucat să fac nici jumătate din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
însă. El a pornit să se rostogolească cu grabă spre asfințit. „Și eu n-am apucat să fac nici jumătate din cale” - l-a fulgerat gândul. După o bucată de drum, s-a oprit din nou și a slăbit strânsoarea fularului. Îi amorțise piciorul. „Ce bine mi-ar prinde o cârjă din cele de la spital! - a gândit resemnat. Între timp, soarele s-a ascuns după o perdea groasă de nori. „Acum să tragă o ploaie și am dat de belea!” - gândea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]