15,951 matches
-
Luțu Simionescu, Tuțu Trișcă, Ticu Sobolevschi , Puiu Viorel, frații Silviu și Aurel Ghibes, frații Aurel și Dragoș Uriciuc îporecliți „Botanicii”), Nelu Moroșan, Aurel Bulancea și fetele, Nuți Tanu și Tuțica Motrescu. Mort de curiozitate, pândeam seara la geam, dar din cauza fumului des să-l tai cu cuțitul, nu vedeam mare lucru, dar auzeam o parte din fanteziile lor de tineri nonconformiști, evadați într-un spațiu restrâns și unde se puteau exprima liber despre ceea ce gândeau. Fiind mari iubitori de engleză, Ramiro
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cocoțați la vârful puterii. Cei care s-au uzat la putere ar trebui schimbați asemenea pneurilor de la mașinile de curse din „Formula 1”, după un număr de ture la guvernare, pe circuitul „închis” care se numește „România”, ridicând perdele de fum în aerul deja poluat al democrației, care-și arată frustrant de perpetuu goliciunea sa interioară. Această rânduială neaoșă postrevoluționară este o veritabilă butaforie sau paravan al promiscuității morale, pentru satisfacerea unor vanități și orgolii meschine, din spatele cărora vituperează în opoziția
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
straiele noi peste pălălaie, ca să-ți poarte noroc. Într-un an nu mi-au ieșit pașii la săritură și am căzut în mijlocul vâlvătăilor, pierzând pălăria de feșter nouă, în foc, iar eu alegândumă cu arsuri superficiale, îmbâcsit de cenușă și fum. Partea cea mai supărătoare a fost că am făcut Paștele cu pălăria cea veche. În căzăturile „profesioniste” aș putea să-mi dau un doctorat, căci au urmat și altele, precum cea de pe șura din spatele grajdului, cea de pe claia cu fân
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe care, dacă nu le duceam acasă, le savuram coapte în jarul și spuza unui foc de cepuri aprins pe malul râului Moldova, împreună cu cartofi noi sau știuleți de porumb. Festinul avea ca desert un ritual original, acela de dat fum pe gură și pe nas, după ce-l trăgeam din coceni aprinși - țigări originale procurate din lanurile cu porumb învecinate. Alteori ne confecționam singuri un soi de pacioace din frunze uscate sau mătase de porumb, învelite în hârtie de ziar și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
acceptabilă, ziceam noi, era că nu luam de la străini sau sărăntoci, preluând o atitudine haiducească, bazată de cele mai multe ori pe apoftegma: „dușmanul dușmanului meu e prietenul meu”. De la Lala și frații Costescu am învățat să fumez cu adevărat, să trag fumul în piept și să strig : „hii! caii popii tai-i trenul”, în timp ce mă înecam de nu aveam aer și-mi ieșea fum pe ochii bulbucați. Normal că cele mai bune țigări erau alea cu filtru, unele chiar parfumate pe deasupra, gen
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dușmanului meu e prietenul meu”. De la Lala și frații Costescu am învățat să fumez cu adevărat, să trag fumul în piept și să strig : „hii! caii popii tai-i trenul”, în timp ce mă înecam de nu aveam aer și-mi ieșea fum pe ochii bulbucați. Normal că cele mai bune țigări erau alea cu filtru, unele chiar parfumate pe deasupra, gen Litoral, Amiral, Snagov sau Aroma, dar fiind scumpe, între cinci și șapte lei pachetul, ne mulțumeam cu Mărășești, Naționale sau Carpați, care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fi bine să mă ducă undeva, la o mănăstire (fusese ideea lui Iosif, prietenul său de pahar, care avea mare influență asupra lui), să mă vadă niște călugări (nu-i prea suporta pe preoți), să-mi citească, să stau În fum de tămâie, că poate așa voi fi dezlegat de blestemul cumplit care se abătuse asupra mea, de vraja malefică ce mă transformase Într-o adevărată mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l ajut sub niciun chip. Puțin câte puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc faptul că... dar un plâns sonor, care crescuse În el până atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-am Întins un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport de șervețele. Am ochit de la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Un voal urât mirositor peste ochii noștri bovinici. Peste sufletele noastre deformate și speriate. Nicio speranță. Nimic! Un mare gooooool totul... Ze rooooo... și nimic altceva. Nimic! Îmi aprind o nouă țigară tremurând, dar nu pot trage decât trei - patru fumuri și mă Îneacă o tuse drăcească. Tușesc spasmodic până-mi ies ochii din cap. Mă retrag În dormitor (o cameră simplă, unde nu am decât un pat, un șifonier și un raft cu cărți deasupra capului) și mă-ntind cuminte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai tare decât mine. La bătaie mă punea imediat jos și-mi trăgea cu vârful bocancului drept În burtă și băieții se distrau urmărindu-mă cum țipam ca un apucat mai mult de spaimă și de ciudă decât de durere. Fumul se Întețise cumplit, iar aerul din bar devenise irespirabil. O chelneriță cu o fustiță ca o batistă, ce Împrăștia un miros insuportabil de parfum ieftin trecu prin dreptul meu. Mi-a surâs „profesional”, dar și eu am privit-o țintă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alocuri arse, carbonizate. O rană adâncă și neagră i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dezlănțuindu-se în dansuri apocaliptice. Au savurat băuturi rare, care lui Marcel nu i se păreau nici noi și nici scumpe: cu ajutorul lui, Olga a reușit să învețe să fumeze, putând să arunce cu dezinvoltură, în văzduh, în cercuri concentrice, fumul parfumat al unor țigări cu etichete aurite. La toate acestea, se adăugase și tandrețea lui Marcel, care n-a mai scos-o din prințesa mea! Ce mai, Olga a trăit cele mai fericite clipe din viața ei. Marcel se dovedise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
era, domnul meu a devenit suspicios, gelos!? -Fiecare cu viața lui, nu? replică el rece. - Alex, greșești grav, știi bine că bârfa nu are granițe... - Dar mai știu că bârfa, cum îți place ție s-o numești, e ca un fum care nu apare, dacă nu este iscată de un foc... - De ce n-ai încredere în mine? În dragostea mea? - Fiindcă nu există! - Cum poți să mă alungi cu atâta indiferență, Alex? Și pentru a fi credibilă, Olga arboră o mină
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ce minuni poate face dragostea, gândi ea, ce minuni! * În zilele ce urmară, se întâlniră cu diverse prilejuri, dar nu luară în discuție problema ce ardea ca un foc fără flacără, mocnit, marcat doar de prezenta unei sfori subțire de fum, părelnică precum o idee în drumul ei spre limanuri nelămurite. Dacă și unui elev din clasele primare îi trebuie un timp să rezolve o problemă, oricât de simplă ar fi, de ce să nu-i îngăduie și el Inei să-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apă, centralele tehnice proprii blocului, ascensorul; instalațiile de apă și canalizare, electrice și de telecomunicații, de încălzire, de gaze de la branșament până la punctul de distribuție către părțile aflate în proprietate exclusivă, canalele pluviale, paratrăsnetele, antenele colective și altele; coșurile de fum și de aerisire, uscătoriile, spălătoriile. După cum s-a mai arătat, părțile comune pot fi date în folosința exclusivă a proprietarilor, dacă prin folosirea lor nu sunt lezate drepturile celorlalți coproprietari. Atribuirea acestora se face cu o majoritate de două treimi
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
mai voia să stea treaz, să se uite la televizor cu ochii întredeschiși. Se lăsa întunericul și căldura plăcută din trupul său îl cufundă molcom într-o stare în care tot ce se petrecea în jur se vedea ca prin fum sau ca prin ceața ce se ridică dimineața dintre lianele căzute la pământ și care acum îi îngreunează mersul. Taie-le cu cuțitul. În spatele lui nu mai era nici un perete al dormitorului, nici noptiera, nici măcar televizorul, doar Daniel, care își
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea din urma foștilor călători. Se ridică de pe banchetă și deschise geamul compartimentului. Inspiră aerul înecăcios al gării și tuși încet. Dorea să treacă neobservat, un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
capul tocmai pentru a nu continua situația penibilă în care se afla fără voia lui. Comandă o cafea și se așeză cât mai repede la o masă de unde putea vedea ușor cine pătrundea în acest spațiu nedeterminat, aproape cenușiu din cauza fumului gros de țigară. Cafeaua era fierbinte și destul de amară ca să îi incite simțurile. Din plictiseală începu să deseneze cu degetul arătător pătratele de pe fața de masă, apoi răsfoi o revistă din care nu avea de gând să citească nici un rând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
poate că în alt context ți s ar fi părut chiar stupid ca tu să te gândești la un simplu scaun. În același mod în care ți-ai imaginat scaunul din colț, începi să simți prezența unui personaj și a fumului de țigară pe care presupui că o fumează. Să fie un bărbat sau o femeie? Aici nu am cum să te ajut. Dar ca să păstrăm tradiția vei hotărî că este un bărbat. După ce-l vei descrie te vei decide asupra
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plece, Adela ținu să o avertizeze pentru a nu știu câta oară: - Am convenit încă de la început, nu cumva te-o împinge păcatul să faci un scandal, să mături biroul soțului tău cu părul micuței roșcate? O fi ca un fum, se mai întâmplă uneori, e posibil ca nici să nu se fi aprins bine focul... Poate se laudă, mai știi!? Fetele din ziua de azi... - Nu te îngrijora. Nimeni în afară de noi două nu va ști ce au putut auzi azi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îmi fremăta sub picioare și, chiar dacă aș fi căzut, aș fi încercat o plăcere inexprimabilă. Inima înceta să-mi mai bată; îmi ținui răsuflarea; îmi era teamă să respir și să O văd dispărând ca un nor sau ca un fum. Tăcerea Ei miraculoasă ridicase între noi un zid de cristal. Mă sufocam de această clipă, de această oră, de această veșnicie. Ochii ei obosiți se închiseră încet, ca și cum văzuseră un lucru supranatural pe care nimeni nu putea să-l contemple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am întins pe locul acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul meu și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca de fum în aerul ploios; galopau cu salturi ușoare. Picioarele din spate, descărnate, cu copitele semănând cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau fără zgomot. Zurgălăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca mine. De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]