1,494 matches
-
doar sfinția ta nu ți-ai ciulit urechile să auzi cât mai multe ca să ai ce vinde cui o da preț bun. Theodosie, n-ai umblat în sfatul necredincioșilor, se vede pe sfinția ta. N-ai pasul învățat să te furișezi. Nu o să mă vinzi niciodată. De unde are sfinția ta atâta putere? Cum ai putut atunci, în ajun de Sfântul Gheorghe, în 1669, să te ridici și să arunci anatema asupra domnitorului? Erai în divan. Ți s-a părut că acela
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nebună, mai mormăi Brâncoveanu, aproape adormit. — Nebună, nebună, dar i-a băgat în cap Mariei că doar ea o să ajungă doamnă, că degeaba o să le mărit pe Stanca și Ilinca cu beizadele. S-o fi văzut pe Maria, s-a furișat în odaia mamei tale și așa copilă de zece ani câți are, s-a gătit cu tulpanul doamnei Ilinca, a tras un jilț în fața oglinzii venețiene pe care i-a adus-o nașul Dinu, s-a așezat și a început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până-n zori. Când pleca pe drumuri cu treburile domniei lui Șerban Vodă, ea rămânea acasă, dar se însoțeau în gând, pe când acum... Ninge, ninge. Oare, dacă e vodă, o să mai poată s-o ducă departe cu sania, o să-și mai furișeze mâna rece pe sub cojocelul ei de blană să-i fure căldura trupului? O să-l prind eu. O să poruncesc o Curte mare cu palate - ca cele de care povestește dumnealui marele spătar Mihai - departe, la moșia Mogoșoaiei. Acolo o să locuim iarna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
buzunarul caftanului. — Du-te și te odihnește, mâine în zori ne întâlnim la grajd. Ce-i cu Smardalac? — Smardalac? se miră Turculeț, crez că e în herghelie la Doicești. Hai, șterge-o de aci, că puți a grajd! Ștefan se furișă în spătărie, dar domnul pe un ton aspru îl întrebă: — Ce s-a întâmplat? Sau domnia ta nu mai ține seamă de cinstirea ce ni se cuvine? Ștefan îl privi pe domn cu înțeles și, când simți că toate privirile celor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în tavan. Dormitorul spațios se umpluse de oameni. Intrase doctorul, marele stolnic, beizadea Constantin, căpitanul și toți dorobanții din gardă. Se uitau la vodă și nu le venea să creadă că este adevărat ce văd. Selin salută protocolar. Pylarino se furișă pe lângă el, se apropie de pat și-l examină pe domn. — Ce-ai făcut, măria ta? întrebă el în șoaptă. Brâncoveanu se prefăcu că nu-l aude pe medic și răspunse salutului politicos al imbrohorului, numindu-l prietenul său și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ele. O închise grăbit și când se obișnui cu lumina puțină zări câteva femei cernite, îngenuncheate în pronaosul despărțit de naos prin câțiva stâlpi de lemn înnegrit în foc. Catapeteasma strălucea luminată de cele câteva raze de soare ce se furișau prin geamurile înguste ale turlei văruite. Biserica n-avea zugrăveală cu sfinți și îngeri și pe vremuri așa ceva i se părea un semn de sărăcie, dar acum văruiala albă scoțând în evidență cele câteva icoane înnegrite de vremi i se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui ZACHARIAS JANSSEN Pe la 1590 în orașul olandez Middelburg trăia un renumit meșter de ochelari care șlefuia cu multă răbdare lentilele pentru ochelari și le vindea celor care aveau nevoie. Meșterul avea doi băieți zburdalnici, cărora le plăcea să se furișeze în atelierul tatălui lor și să se joace cu instrumentele și lentilele lui, deși lucrul acesta nu le era permis. Așa s-a întâmplat că într-o zi, pe când tatăl lor era plecat de acasă, copiii s-au apropiat de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
război cu dușmanii imperiului, într-un fel dase mână liberă marelui duce Serghei să-și facă de cap la curte, acesta devenind vice împărat neuns. Deodor sfătuitorul credicios al împăratului îl spiona, doritor de a culege dovezile de trădare, se furișă nevăzut în apartamentele ducelui. Presupunerile lui Deodor că Serghei se ocupa cu magia neagră erau confirmate. Văzu zeci de flacoane care conțineau elixire secrete și o păpușă de ceară care avea înfățișarea suveranului, cu un stilet subțire înfipt în dreptul inimii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
INTRASE ÎN APARTAMENT ȘI, ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL, EȘUASE ÎN CEEA CE TREBUIA SĂ FIE ATACUL FINAL. FAPTUL CĂ TRASK TRIMISESE UN AGENT SPECIALIZAT ÎN MÂNUIREA APARATURII VA TREBUI SĂ FIE EXPLICAT A DOUA ZI DIMINEAȚĂ. În întuneric, Marin se furișă înapoi în pat. Acum se simțea obosit și avea o senzație de greutate în stomac. "Ceva îmi scapă", se gândi el încordat. Oare ce putea fi? DORMI CAM O ORĂ. APOI SE TREZI ȘI ÎȘI ZISE: "A, BINEÎNȚELES. NU MI-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
soare, cu apă limpede. M-am încrezut în vorbele preotului, îmi spunea cum e la seminar, se ținea de capul meu cât era ziua de lungă, nu ducea lipsă de timp în satul acela de protestanți pe care-l străbătea furișându-se pe lângă ziduri, îmi vorbea de viitor și de soare, catolicismul, îmi spunea, e ca soarele de pe cer, și mă punea să citesc, îmi băga latina cu de-a sila în blestemata asta de căpățână: "Băiatul nu e prost, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în care arabul se ivi din nou în ușă, o închise cu grijă și se culcă la loc, fără zgomot. Atunci Daru se întoarse cu spatele și adormi. Ceva mai târziu i se păru că aude, din adâncurile somnului, pași furișându-se în jurul școlii. "Visez, visez!" își spunea întruna. Și dormea mai departe. Când se trezi, cerul era senin, prin crăpăturile ferestrei pătrundea aerul rece și curat. Arabul dormea, încovrigat sub pături, cu gura căscată, doborât de somn. Dar când Daru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și printr-o fragilitate mereu tensionată. Tensionată fragilitate, ca a acestei studente delicate și pătimașe. Ne învăluiserăm în vorbe și tăceri străine, pentru a le amâna pe ale noastre, pentru a mai amâna clipa. Mi-am amintit de estetul Neagu, furișându-se printre cenzori și demagogi, de Crist, regizorul, pe care îl aștepta exilul, de Balaurul închinând ode stăpânilor pe care îi ura... generație trăindu-și eșecul, duplicitatea și amânările într-un prezent infirm, mocirlos. Am tras cartea despre Piero di
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
oroarea de maculare ? Ușor de ridiculizat. Adusese deci toate tabieturile cu sine. Colegul reapăruse. Ochi repezi, negru adânc. Păr lucios, lins la tâmple de șuvițe argintii. Palme moi, unghii îngrijite. „Cât de bine îl maschează aparențele.“ Își privi ceasul. Se furișă, precaut, în balcon. Cer perforat de aștri. Reveni în cameră, se întinse îmbrăcat, peste cuvertura roșie, cu privirea pierdută în pătratul de var al planșeului. Întinse mâna, apăsă butonul lămpii. Întunericul îmblânzi încăperea, culoarea de bitum albăstrui venea și prin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
planșetei de la fereastră, șușotind îndelung cu Ortansa. Se întâmplă ceva neobișnuit de vreme ce ajunge și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-o prepară, înțelegătoare, madam Mitulescu, apoi vine rândul consilierului, distinsul domn cărunt, cu alură sportivă, se furișează și el, strecurându-se, până în spatele magicei planșete. Se perindă și alții, nerăbdătoarea ochelaristă, soția șefului, colegul specialist în tragerile loto, suporterii de fotbal, în sfârșit, Vera, până la urmă însuși Manole. Lucian se luptă cu o colecție de standarde, renunță
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ultimul pas până în dreptul ei. Vera intră înapoi, în institut, coloanele porniră, se primeau deja instrucțiuni : cine duce steagurile, când se strigă lozinca. Manole în dreapta, Ortansa în spate, așa că durase destul până au ajuns în dreptul parcului și s-au putut furișa la o bancă retrasă. — Ultima întâlnire cu ea a fost acum două săptămâni, spuse Lucian. Două săptămâni, interval atunci semnificativ, acum nu mai însemnau nimic, aliniate unui trecut compact, totul se strânsese și rămăsese în urmă, la hotarul acelei zile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
comandant să menajeze asemenea scrupuluri?... Ce zici, domnule maior? S-a mai pomenit atâta umanitate în vreo armată de când e istoria? Și totuși pe noi ne acuză dușmanii de barbarie!... Ce lume! Ce nedreptate! Tocmai în clipa aceea aghiotantul se furișă iarăși înlăuntru. Generalul își curmă reflecțiile și-i zise poruncitor: ― Ia notă că locotenentul Bologa va fi repartizat la coloana de muniții! În vreme ce aghiotantul scoase un carnet de însemnări Apostol Bologa se uită la toți pe rând, rugător, întîlnind însă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
opere ca niște catedrale, să modelez suflete, să sintetizez temporalul cu eternul. Cậnd toți se îndoiau de puterile mele, îi priveam cu ironie șimi spuneam: continuă! L-am ademenit pậnă la urmă pe Codiță și, luậndu-l în brațe, m-am furișat în camera lui Yon, ducậndu-i-l ca pe un trofeu. Yon mă privea ironic, ca și cum ar fi rezolvat un silogism prea simplu pentru el... Era deja prea tậrziu! N-am încercat să mă explic în vreun fel sau altul, pentru că orice
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
înainte Și-a munților creștete-nalte Să salte. {EminescuOpIV 32} Și din amestecul de vise dalbe, Dintre dănțîndele ființe albe, Iese cum cântecul dintre suspine Regina albelor nopții regine. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și din amestecul de vise dalbe Din trecătoarele ființe albe, Iese ca aria dintre suspine Regina albelor nopții regine Sau cum din zilele poetic june A idealului iese minune. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează, Se-ndoaie talia-i în albă haină Parcă-i o timidă a nopții taină. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Prin blânde notele lirei de-amor Glasul ei tremură dulce ușor: Prin bolta ferestei înguste
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme Că undeva s-află al nostru nume! {EminescuOpIV 184} Încet, încet... să ne culcăm în raclă, Încet de pe pământ ne-om furișa. O stinge a privirei tale faclă, Închide ochii tăi... așa, așa; Ce bine e să dormi adânc în raclă, Să dormi adânc, să nu mai știi ceva. {EminescuOpIV 185} Iubito, vremea-n loc să stee, Să stingă universu-ntreg în noi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Aflând o formă, află ușurare. Nimic, nimic! Cântarea spăimântată, Popoare ce-o ridic la Dumnezeu. Imnuri de glorii pe mărimi ce-mbată, Amorul blând și dulce glasul său, Ah! toată lumea este fermecată De umbra unui dor... și numai eu Mă furișez o umbră și nu pot Să scap de ea... de mine... și de tot! {EminescuOpIV 490} Oricine-a plâns și spune că ferice În lume nu-i, acela e-un nebun. Ce știe el ce sunt dureri când zice Că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe lozinci. Faci ce vrei, cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu te contrazică nimeni, discută singur ! Dimineața când te scoli, suflă într-o oglindă! Dacă se aburește, e OK ! Când libertatea este sfârtecată în exterior, se furișează în adâncul nostru. Nu vă faceți griji în privința sănătății ! Trece ea. Meritul cel mai mare al soției e că și - a ales un soț atât de bun. Nu vreau să fiu operat. Prefer o moarte naturală. Femeile trăiesc mai mult
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe lozinci. Faci ce vrei cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu te contrazică nimeni, discută singur! Dimineața când te scoli suflă într-o oglindă! Dacă se aburește, e OK! Când libertatea este sfârtecată în exterior, se furișează în adâncul nostru. Nu vă faceți griji în privința sănătăți; trece ea. Meritul cel mai mare al soției e că și-a ales un soț atât de bun. Nu vrea să fiu operat. Preferă o moarte naturală. Femeile trăiesc mai mult
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
9. Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciți de vîntul mîniei Lui. 10. Mugetul leilor încetează, dinții puilor de lei sunt zdrobiți! 11. Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, și puii leoaicei se risipesc. 12. Un cuvînt s-a furișat pînă la mine și urechea mea i-a prins sunetele ușoare. 13. În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, 14. m-a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]