1,521 matches
-
-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcîndu-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des mă așezam la spărtura din gard prin care se vedea bine cortul circului. Așteptam să se potolească toate zgomotele, să se stingă luminile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unde veneau clienții și să caște gura la ce auzea. Uneori se juca ridicând fustele uneia din multele sale mame adoptive. Celelalte râdeau atunci de se prăpădeau: "Vai, ce drăgălaș e!". Apoi Dominic trecuse la fapte și mai îndrăznețe. Se furișa pe urma prostituatelor care își conduceau clienții în camere și se uita prin gaura cheii. Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. ― De unde vii? am întrebat-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu care stătusem la masă: Viața e mai necruțătoare decât justiția, ea nu iartă". Viața? li cerusem prea mult sau îi dădusem prea puțin? Ce-mi reproșa? încercam să găsesc un răspuns la această întrebare când Domnul Andrei s-a furișat cu mii de precauții ca să-mi șoptească, grăbit, o veste rea: instigat de Mopsul, Anton constituise un tribunal care-mi intentase proces. Eram învinuit de două crime. Prima, că l-am ucis pe Bătrânul. A doua, că am complotat să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ridic un colț de plapumă și o rază năvălește brusc înăuntru, ca un câine care abia așteaptă să-i dai drumul în casă, iar când deschizi ușa e deja în spatele tău. Ridic plapuma și mai mult, iar lumina disperată se furișează grăbită prin toate ascun zișurile. Tricoul mă strânge îngrozitor la gât, cred că m-am făcut albastru la față. Bag degetul între guler și gât și trag puternic, ca să mai slăbesc strânsoarea, dar trag prea tare și aud un pârâit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lucrurile, să facă mișcări greșite pe care le-ar face un bolnav, simțindu-se pândit sau părându-i-se că este pândit, devenind și mai precaut, mâncând încet și sorbind rar ceaiul sub privirile furișate ale celorlalți și ale lui furișate către ei. Până când intra în camera cu biroul din stejar sculptat, tot în pijama, ca și cum ar fi uitat cum e îmbrăcat sau nedând importanță, purtându-se ca un convalescent care nu vrea să fie deranjat, își aducea cu gesturi la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
SRIGĂT DE IUBIRE Aud glasul tău duios cum vine, Ca fulgerul, ca visul către mine Și întreaga noapte mă desfată Cu iubire mă alintă și mă-mbată. Așteptându-te cu tresăriri feline, Aud patul cum suspină fără tine, Fiori se furișează, nu- mi dau pace, Glasul inimii vorbește și când tace. Luna plină sus pe cer tresare, Soarele tresare când abia apare, La fel de luminoasă ești iubire, Aceiași minunată strălucire. Și-n orice dimineață ce răsare Te văd pe tine, vânt-înflăcărare, Și-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
să-l cunoască? Dorea să câștige încrederea, poate chiar prietenia prințului? De ce? ― Începutuuu’ de-al doileaaa!... Începutuuu’ de-al doileaaa!... Servitorii în șalvari și cu turbane roșii își cântau anunțul de reluare a spectacolului, mergând spre fundul sălii. Instrumentiștii se furișară spre locurile lor și, un timp, se auzi doar rumoarea sălii punctată de sunetele stridente, oarecum haotice ale instrumentelor. Așa începu cea de a doua parte a acelei reprezentații despre care unii aveau să vorbească multe, dar să o uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
peste lume cu acest balon pe care l-am născocit stând la gura sobei”. Prin vălătucii de fum sau de nori, năvăliră deodată cele mai fioroase animale de pe fața pamântului, arătându-și, care mai de care, colții, cozile sau ghearele, furișându-se în hățișuri țepoase sau dispărând, pur și simplu, în nisipurile deșertului. Urmară niște scene cutremurătoare de luptă între cruciați și sarazini, unii căzând chiar atunci de pe cai în țipetele spectatorilor, purtând în piept sau în gât câte un vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
duba poliției. Încercând să nu-și trădeze nervozitatea, Logan abandonă mașina pe jumătate pe trotuar și Își Încheie haina ieșind În ploaie. Asistenta socială era mai bine dotată ca el: avea umbrelă. — Bună seara, domnule, Îl Întâmpină, În timp ce el se furișa sub umbrelă. Ce se Întâmplă? — Voiam să te Întreb dacă știi ceva despre tatăl... O lumină albă puternică răzbătu prin ploaie, orbindu-l. — Ce dracu’? Întrebă el Întocându-se. Un BMW murdar era parcat pe partea cealaltă a străzii, cu geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la sediul poliției. În loc de asta, se Întorceau cu mâna goală, iar Logan avea să pară un idiot. Aruncă peste cartofi o sticlă de Shiraz, Înjurând când Își dădu seama că tocmai strivise jumătate din ei. Cu un aer nevinovat, se furișă Înapoi pe culoarul cu gustări și schimbă punga de firimituri cu sare și oțet cu una nouă. Își imagină cum trăia Darren Caldwell În casa aceea micuță, fără să aibă voie să-și vadă fiul, trebuind să meargă cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care-l avea către masa gri aburindă și se apropie Încetișor. Dacă reușeau să-l prindă cât era Încă adormit, poate nu va fi cazul să fie nimeni mușcat. Dat fiind că toți de acolo erau atenți la cursă, se furișă din ce În ce mai aproape, până bucla ajunse să atârne la câțiva centimetri de botnița gri a câinelui. La televizor, un ogar cenușiu cu o basma galbenă la gât ataca spre linia de sosire, chiar la un pas de unul În albastru. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să tresară. Un pocnet la ușa de la intrare. Toate firele de păr de pe spate i se sculară. Se Întorsese! Mucosul se-ntorsese acasă ca și cum nimic nu s-ar fi-ntâmplat! Un zâmbet sadic i se Întipări pe față pe când se furișa afară din bucătărie, În holul Întunecat. Clanța se lăsă În jos, iar ea se Încordă. Se deschise larg și ea apucă silueta, dezechilibrând-o și aruncând-o jos, pe platicul pus să protejeze covorul. Sărind peste el, Își strânse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pierdut o părticică din ființa sa, una pe care n-avea să i-o restituie nimeni, niciodată. Iar o dată cu ea și-a pierdut și capacitatea de a o regreta. Eleanor a fost, să zicem, ultimul caz când răul s-a furișat aproape de Amory sub masca frumuseții, ultimul mister straniu care l-a prins În mrejele fascinației și i-a făcut zob sufletul. Cu ea, imaginația lui a luat-o razna și din această cauză au mers noaptea sus, pe coama dealului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu le poți da un nume fals? - Nici o șansă. M-am Înregistrat cu numele adevărat. În afară de asta, m-ar descoperi după numărul carnetului de șofer. - Zi-le că sunteți căsătoriți. - Jill spune că unul dintre detectivi o cunoaște. Fata se furișase până la pat și se prăvălise pe el. Zăcea acolo, ascultând Înfricoșată ciocăniturile de la ușă, care deveniseră adevărate lovituri de baros. Pe urmă s-a auzit vocea unui bărbat, furioasă și poruncitoare: - Deschideți, că vă spargem ușa! În intervalul de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu este unul firesc, biologic, ci un somn asemănat cu moartea și datorat unui demon : „Ce am de făcut, Utnapiștim, încotro s-o iau, acum când nemilosul a pus stăpânire pe [membrele] mele ? în camera de culcare, moartea s-a furișat și oriunde pun [piciorul meu] moartea e de față !” (XI, 230-234 ; cf. 1, pp. 173-174). într-un mit nord-american de tip Orfeu și Euridice, eroul reușește să ajungă în Infern, unde-și întâlnește soția moartă. Stăpânul Infernului îl supune „probei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Craig se blestemă că a plecat în acel moment. Dar nu se putea stăpâni. Îl apucase frica, o perdea de întuneric care-l orbea, frica de a fi descoperit acolo, atunci, înainte de a fi putut cugeta la ce auzise. Se furișă în jos pe scări ca o fantomă, își înhăță pălăria. Când ieși afară, observă pentru prima oară cele câteva mașini parcate mai departe, lângă casă. Fusese prea preocupat de sine pentru a le observa, când intrase. Automobilul electric porni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
lumânare, însă razele lunii care pătrundeau prin ferestrele coridorului luminau calea spre ușa ce dădea în grădina interioară. Mănăstirea era cufundată în somn, iar grădina poleită de razele palide ale lunii era plină de mireasma tare a florilor tropicale. Se furișară din mănăstire fără ca nimeni să bage de seamă. Orașul dormea încă adânc, de parcă ar fi fost mort. La rădăcina unui copac de care erau legați niște măgari, câțiva indieni dormeau răspândiți ca niște zdrențe. Unul dintre ei se trezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o fereastră dintr-o casă necunoscută într-un oraș străin. Era liniște. Samuraiul se simțea atât de singur și de părăsit, încât aproape că-i venea să plângă. În liniște, ca să nu-l trezească pe Nishi, se îmbrăcă și se furișă afară pe coridor. Aruncă o privire în camera însoțitorilor. Yozō stătea îngândurat pe marginea patului, iar alături de el, Ichisuke și Daisuke dormeau duși mai departe. Nu dormi? îl întrebă samuraiul în șoaptă. Eu... am visat valea noastră. La vremea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
către miazănoapte pentru ca apoi să se întoarcă în Nueva España. Senior Tsumura întrebă după aceea dacă nu cumva pe vas fusese cineva care să aducă a misionar sau călugăr și dacă nu existaseră semne ca pe drum să se fi furișat cineva în Japonia. — Nu, Măria Ta. Încet-încet, samuraiul simți din vocea și din chipurile neînduplecate ale oamenilor de vază cât de aspre erau măsurile împotriva credinței creștine statornicite pe aceste domenii în timpul îndelungat cât fusese el plecat. Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sasada, dintr-un colț al temniței se auzi pe neașteptate zgomot de pași și ușa zăbrelită se deschise. În lumina lumânării se ivi chipul turtit ca de pește al temnicerului. — Intră! La porunca temnicerului, o umbră mare și cocoșată se furișă înăuntru stângaci. Apoi murmură către cei doi în latină: — Pax Domini. Din pricina amurgului, chipul și înfățișarea osânditului nu se vedeau, dar dinspre el venea aceeași duhoare pe care o răspândiseră și ei până atunci. — Sunteți preot? Un glas răgușit le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a fi altfel... E greu, peste poate, când comiți fatala mișcare de a publica în cele reviste. Atunci rușinea cea mare coboară peste tine și ești alungat pentru veci dintre gâștele cele salvatoare de Capitoliu. Cu oricâtă discreție te-ai furișa, cărțile te-arată din orice colț, cu degetele paginilor tot mai numeroase. Ai avut în viață (și în literatură) și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Cum n-am avut modele, n-am avut nici antimodele. Am judecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noapte. Chiar dacă patul era frumos aranjat, chiar dacă a primit în dar o păpușică. Doar o singură noapte... Pentru că, dimineața, trezită de sunetul ascuțit al unei locomotive (clădirea în care locuiau acei oameni, nu era alta decât gara Vameș), s-a furișat cu îndemânare și, repede, tot scările care au dus-o sus, au condus-o și la ieșire. Să fie coborârea ei un lucru predestinat? Dumnezeu știe! Dar, mânată de dragostea pentru bunica ei, izgonită, poate, de răceala acelei încăperi prea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]