KorAP: Find »[drukola/base=furtună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...463 >

11,568 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

-mi în gând să aduc niște carne pentru Ian. Epave din larg și de pe uscat, așa ne numise Tușa Ruth pe cei pe care ploaia torențială ne împinsese într-acolo în seara aceea, și exact asta eram. Refugiați din calea furtunii. Ar fi greșit să spun că umpleam până la refuz barul hotelului, dar pun pariu că acesta nu mai fusese așa de plin de multă vreme. Ruth așeză pe masă trei platouri cu sendvișuri și-mi dădu o punguță cu felii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și patru luni de la ziua în care mă născusem, cu fața în jos, pe covorul din dormitor. Afară încă ploua. O rafală puternică se sparse de geam, urmată un haiku de răpăituri când vântul se înteți. Un aranjament orchestral pentru furtună. — Vezi, spuse bărbatul de lângă mine. Peninii sunt de vină... Am ridicat privirea. Mark Richardson era o persoană sociabilă, un ascultător și un vorbitor împătimit deopotrivă. Din pricina asta fusese o alegere așa de bună ca identitate falsă. Dacă voiam ca dispozitivele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
acorzi puțin timp de odihnă după toate prin câte ai trecut ca să ajungi aici. Descărcam cutii cu cărți de pe scaunele din spate ale jeepului galben și mă gândeam la ideea de potențial și elan. Jeepul galben era mort. În timpul nopții, furtuna își croise drum spre motor și transformase ceva important și uscat în ceva stricat și ud. Tușa Ruth sunase la service-ul din localitate, dar din cauza inundațiilor tot orașul era plin de mașini răsturnate, eșuate și înnămolite. — Au spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și corpul. Ar trebui să nu te mai agiți și să-l lași să plutească, să salte pe valuri până departe. Lasă-l să cadă pe fundul oceanului, acolo unde e tăcere și sunt pietre și crabi. O să fie bine, furtunile de la suprafață nu ne mai pot face rău. Când se ridică în scaun, apa maronie continuă să i se scurgă pe la vârfurile degetelor și pe la coate. I se prelinse din manșetele pantalonilor și din pantofi, formând bălți murdare, tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
drum pe după birou, am urcat, am sărit, am pășit peste aparate, fire și tuburi, pentru a arunca o privire mai de-aproape. Pe o masă de lângă cea la care lucrase Fidorous, la un televizor mic rulau cadre de știri despre furtună tropicală ale cărei zgomote erau redate de un microfon legat la un computer. Computerul avea instalat un program de dictare și părea să încerce să transforme în cuvinte sunetele produse de vreme, creând șir după șir de text, cuvinte începând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mea mă ajută să recunosc primele semne prevestitoare și să ofer protecție împotriva viitoarelor epidemii periculoase. Limbile pot să se îmbolnăvească și să moară, să știi. Au loc extincții și mai sunt și migrările. Fidorous aruncă o ultimă privire textului furtunii, apoi se mută la următoarea masă, unde un computer asemănător procesa sunetele unor funeralii de stat sobre. Își făcu de lucru o vreme cu opțiunile programului. — Ai observat că „trebe“ l-a înlocuit aproape complet pe „trebuie“ în cele mai multe părți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu construise un templu sau o bibliotecă, ci își afundase noua școală adânc în pământ pe fundul văii. Isamu ajunse la concluzia că e mai bine să-și lase fiii să învețe. Într-o noapte, un neguțător surprins de o furtună puternică bătu la ușa lui Isamu. Isamu dădu ordine ca omul să primească adăpost peste noapte și, pentru a-și arăta recunoștința, neguțătorul îi oferi lui Isamu un sul rar de caligrafie în dar. Ceea ce nici neguțătorul și nici Isamu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spre orizont, întrebându-mă dacă marea asta era infinită. Existau oare ape mici, falii oceanice, locuri reci cu aisberguri, recifuri de corali mișunând de pești feluriți și alte animale conceptuale? M-am întrebat dacă războaiele, invențiile revoluționare sau asasinările nășteau furtuni aici. Oare marea tresărea vreodată? Devenea oare nemișcată ca un iaz în toiul unei ierni albe și sumbre? — Eric, zise doctorul, am ceva pentru tine. M-am întors și l-am văzut mânuind o suliță lungă de lemn, echilibrând-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296

Abilitate de adaptare 15. PIEȚE Competiția Cotă de piață Substitute Învechire Produse noi Ciclul de viață al produselor Marje Reglementări privind prețul Liberalizare Calitate Cerere Contracte pe termen lung Volatilitate Disponibilitatea ofertei Acces Profitabilitate 16. EVENIMENTE NATURALE Cutremur Inundație Incendiu Furtună Încălzire globală Zgomot Contaminare Poluare Schimbare a climei Guvernanța corporativă 234 17. RISCURI OPERAȚIONALE Managementul costului Eficiență Capacitate Încredere Închidere neplanificată Continuitate Măsurători Calitatea produselor Logistică Ofertă Timpul necesar ciclului Distribuție Management al inventarului Tehnologie Informație Interfețe Eșecuri ale designului

Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ (2008) [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

intoleranță. Ce-i aia să fii mîndru de ce ești, adică român? E ridicol!" O fi! Dar numai celor slabi le e rușine de originea lor. Că bine mai începe, mi-am spus. Așa a și continuat. Barenboim nu a provocat furtună în Israel, încercînd să cînte un fragment din Tristan și Isolda? Cum așa? Să se cînte, pe pămînt ebraic, Wagner-fascistul? Nepermis, sacrilegiu! Arogant, anticultural n-au fost cele mai grave acuze. L-au amenințat cu boicot total: că nici o orchestră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
geamurile fără perdele) cum Rusalin îi sărutase în fugă obrazul. Sigur rece, ca din argint, argintul colierului vintage. A refuzat să vorbească despre ea, după ce-a revenit în casă: Mă enervează igrecul din Șichy. Și ce se încărcase de furtună, ca un nor negru, cînd Șichy s-a întors după fularul de cachemir. Nu-și masca indispoziția. Trosnea din dinți cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

ani, exact de când s-a mutat în acest imobil cu domnul Philip, terorizează pe toți vecinii la orice oră din zi și din noapte cu scandalurile lor interminabile: răcnete, țipete, urlete... (Ușa se deschide larg și Cleopatra intră ca o furtună în toată imensitatea ei, unduindu-și șoldurile bogate. Se repede glonț către scaunul inculpatului, îl dislocă cu brutalitate pe înlocuitorul ei și continuă, ca și cum tocmai ar fi fost întreruptă pentru o clipă. Fundul ei mare se așază cu greutate pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
se puteau concretiza decât în oglinzi și în priviri, goale și dematerializate precum imaginea lor. Plictiseala a intervenit încă din prima zi. După ce-am făcut dragoste o după-amiază întreagă, a dormit adânc, netulburată nici de patimile firii, nici de furtuna ce se dezlănțuia apocaliptic. Spre seară, am făcut o plimbare lungă; am vorbit numai eu, mai mult ca să parez atmosfera distantă și neintimă ce se instalase deja între noi. Ea ar fi preferat, mai degrabă, să rămână în cameră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface în mii de granule fosforescente. O lovitură năprasnică ca o ghilotină mă doboară mișelește pe la spate, la baza craniului. Îmi simt capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
o parte și o lumină incandescentă inundă toată valea o clipă de orbire totală în care nu intuiesc decât forma trupului meu, undeva departe după coline, pe drumul ce coboară la cascada sfântă. Globul de foc provoacă în cădere o furtună de frunze și vânt însoțită de un vuiet îngrozitor. Nori negri ca niște căpcăuni împânzesc dintr-o dată tot cerul, semne ale anotimpului umed cu o lună mai devreme. Plouă cu praf și colb roșu. Ne lăsăm o parte din noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

ochii închiși și gândul dus: Din magicele Caraibe Vă aducem apă de Lună, Apă de Lună, Iubire Care alungă amărăciunea. Roua stelelor Poate vindeca orice suferință. Un steag port în inimă; Iubitul meu nu e ca nimeni altul; Că după furtună vine pacea De aceasta nimeni nu se poate îndoi. Mă întorc în poala cerului, Fi-voi înconjurată de frumusețea lui. Nimic nu savurez pe lume Mai mult decât propriul meu iubit De soartă, de soartă, înnobilat, Drept cel mai frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mai interesant decât însăși existența mea. Pământul se opri din mișcare. Val după val, împietri. Dâmb lângă dâmb, câmpia devenise o mare cu valuri de pământ, cu crestele inegale pe sub care se zbătea dedesubtul. Probabil că va mai fi o furtună imaginară, iar Oceanul bărăganic va produce un val și mai mare. Într-adevăr, valurile își spărseseră crestele, lăsând lumii o priveliște care ne tăia respirația. Copii murdari abia mișcând, cu ochii închiși și scâncete slabe, se iveau pe jumătate din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe, întinde poduri de gheață, plimbă sloiuri pe mațele goale ale orașului, cuțitele frigului să taie în carnea pământului, din brazdele cerului să cadă grindina speranțelor deșarte, rugăciunile să picure pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mătase foșnind viața grâului, informațiile cuprinzând evoluția acestei ființe de la germene până la maturitate, sensul existenței sale, viziunile întregului din parțialitate și individualitate, forța ca undă a aceluiași scop mesianic, în aceeași octavă, pe partitura simfoniei universale, orga de vânt, tuba furtunii, timpanele tunetului, harfa ploilor, violoncelul Pământului, pe coarda cea mai groasă, viola da gamba a greierilor, pe coarda cea mai subțire, zumzetul razelor de Lună, pianul care le măsura legănarea prin alunecare a valului după val, țipătul fotonilor solari aruncați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

ocazia. Dintre toți cei cu care ai fost atunci în avionul care zbura de la Brazaville la Ponwar sînt sigur că doar tu, Geniule, îți mai amintești fiecare detaliu. Turbulențele, AN-ul care părea că o să se rupă în două în mijlocul furtunii ecuatoriale, refuzul comandantului de a se abate din drum, nedorind nici în ruptul capului să ceară permisiunea de a survola cerul Zairului prietenului tău Mobutu, lucru pe care nu-l puteai înțelege pentru că erai prea panicat. Negăsind altceva mai folositor

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

latin. / caudin-joug affamé en Arpia.“ Versiunea franceză ne oferă o singură satisfacție (răutăcioasă): să vadă și francezii ce înseamnă să citești versuri scrise de Roxana Gabriela Braniște, de ce să ne lase ca de obicei numai pe noi, românii, să înfruntăm furtunile istoriei (literaturii)! Într-o prezentare (amabilă), Dionisie Duma, cunoscut pentru stilul său elegant, face eforturi supraomenești ca să salveze situația: „Citind textele, ai prilejul să descoperi o poetă discretă, de un estetism glacial, cu o emisie încă abstractă, chiar indigerabilă (până la

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
sufletul oferit sub nelumeasca stare de muzică.“ Bărbații care fac dragoste cu Azaria cad în extaz și îi înalță imnuri de slavă: „— Doamne, cum ai îngăduit acestei femei să existe! Sânii ei de miere, trupul învățând să audă cămașa amurgului, furtuna ascunselor înfiorări. Visele ei împinse de vuietul mării, departe înspre cel mai frumos gând, oferind spre dimineață noi bucurii.“ În aceeași lumină trandafirie sunt scăldate sălile în care au loc concertele, restaurantele, străzile. La un moment dat România însăși apare

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
sensul peiorativ al cuvântului... Modul său de a scrie este exploziv-interjecțional, generând un fel de chiote, nu poezie. Cele mai avântate și hilare sunt declarațiile de dragoste: ‹ „Sunt o mare de flăcări, / O cavalcadă de vreri, / Ochii ei / Prevestitori de furtună / Și totuși / Vibrante emoții / Mă cheamă / Nopțile...“ (Stare) „Tu ești nemărginirea / Minunato! / Fiorii tăi mi-aduc / Șoapte de vecernii... Tu ești presimțirea / Eleganto!“ (În vineții zori) „Tu țipai în noapte / Un hohot ancestral / Și răstignit pe spate / Te visam astral

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
o imensă valoare documentară. Ele conțin informații în legătură cu un om care a contribuit la modernizarea culturii românești (Titu Maiorescu) și cu mari scriitori contemporani cu el (Eminescu, Caragiale ș.a.). Jurnalul lui Tolstoi oferă imaginea grandioasă, ca a unei mări în furtună (pentru a-l parafraza pe Victor Hugo), a frământărilor din mintea unuia dintre cei mai importanți scriitori ai lumii. Reflecțiile lui Jules Renard, departe de a fi „felii de viață“, seamănă mai curând cu un foc de artificii, datorită ironiei

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
că auzi trecând pe stradă fanfara militară. Poemele sunt discursive și grandilocvente. Chiar și cele cu caracter autobiografic, care ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu este fiul lui

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]