99,031 matches
-
Ion Maria a visa trăiesc parcă în somn și lumea mi se pare un vis al meu o poveste pe care mi-o spun noaptea înainte de a adormi în Finlanda pădurile se gândesc numai la mine și cinev a toarnă zăpadă printre copaci să fiu uitat când ies dimineața încă dormind pe ușa blocului mi se pare că lumea e o rugăciune a mea o rugăciune împlinită icoană stând strâmb pe perete nu
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
până la gât. cu ghete negre și pălărie neagră cu voal des dat pe spate peste borul lat. uca încremenește când îi vede fața boțită de pisică și respiră ușurată că nu-i poate zări edemele de la picioare. încearcă să se gândească la altceva și îi vine în minte lacul geneva despre care sisi spune că are exact culoarea mării. ar fi putut să adauge a mării de culoarea vinului și să-l facă fericit pe christomanos că știe atât de bine
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
Horia Gârbea cînd merg la o femeie nu mă gîndesc la femei ci la ce a scris nichita stănescu despre femei cînd am mers cu un tramvai obișnuit prin praga nu prea m-am gîndit la franz kafka și la zîmbetul lui obosit pictat pe tricourile vîndute în stradă nici
Infirmitate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4778_a_6103]
-
Horia Gârbea cînd merg la o femeie nu mă gîndesc la femei ci la ce a scris nichita stănescu despre femei cînd am mers cu un tramvai obișnuit prin praga nu prea m-am gîndit la franz kafka și la zîmbetul lui obosit pictat pe tricourile vîndute în stradă nici la sufletul lui care atingea vag pietrele cubice ale pavajului ci la rîndurile lui virgil mazilescu despre copilăria lui franz kafka asemenea infirmitate pe care
Infirmitate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4778_a_6103]
-
se odihnea de câteva secole cu fundul între perne de mătase era doar cu puțin mai bătrân decât alți bătrâni avea o barbă albă și lungă de ascet din când în când bătrânelul își lăsa capul în jos poate se gândea profund sau poate intra în transă sau poate moțăia nițel iar oamenii ziceau uite acum călătorește prin alte lumi oare ce vede el acolo și nu ne spune și nouă hai să-l momim să-i aducem darurile noastre și
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
ziceau iar călătorește oare ce vede și nu ne spune și nouă se ofticau ei și plecau și se sfătuiau ce să-i aducă bătrânelului să-l mulțumească se sfătuiau zi și noapte fumau beau cafele după cafele și se gândeau dar nimic nu le trecea prin cap poate era de vină vremea urâtă de afară sau poate se gândea u la nevestele și copiii care îi așteptau cu drag acasă Dragostea în vreme de iarnă Când urgia iernii lovește în
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
sfătuiau ce să-i aducă bătrânelului să-l mulțumească se sfătuiau zi și noapte fumau beau cafele după cafele și se gândeau dar nimic nu le trecea prin cap poate era de vină vremea urâtă de afară sau poate se gândea u la nevestele și copiii care îi așteptau cu drag acasă Dragostea în vreme de iarnă Când urgia iernii lovește în casele părăsite demult și câinii urlă în haită, ne strecurăm agili prin zăpadă. E vremea când ai sta în
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
singurătatea piramidelor în imensul deșert care ne desparte pe viață. Depărtarea e o ființă care locuiește în noi, se răsfață în visele și insomniile noastre traversate de ninsori sau de ploi. Este ziua în care privim înapoi. Deșertul care se gândește la ploi ori sărmanul răscolind cu degete lacome în lăzile de gunoi. Până la urmă, depărtarea, parfumul ei... suntem chiar noi. Totul a început de la simplitatea culegerii unor crengi de foc. Poate că lemnelor le este mai bine decât să se
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
naufragiu de scoici arăta ore, dar și alte amănunte ale luării de sine. Cu toții și-au dat cu părerea... până și negrul care lăsase în nisip doar urma lui „după aceea”. Catarge sfărâmate, butoaie, parâme aruncate la mal - toate se gândeau dacă să-l mănânce pe negru, căci părea comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate au fost trecute la departamentul „urme de tălpi
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
de vise după ani și ani de naufragiu vei ajunge teafăr pe ostrov ca să punem la cale sfîrșitul lumii. dacă te lași dus de vise pe insula aceasta vei uita că 99 % sînt țînțari și restul oameni. nu te-ai gîndit mai bine la red montana? aurora insula asta nu e un corp singular în univers contracțiile și expansiunea n-o pot ocoli în serile cînd luna e un magnet uriaș . nu strică să-i dai cîțiva bănuți ai melancoliei, toți
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
aveai arme letale: diminețile boreale. te numeai aurora. renegații mă plimbam de-a lungul insulei proiectam diguri, canale și podețe. întîlneam tot mai rar un peceneg un cuman sau alt barbar. la sciți și sarmați, mă credeți? nici nu mă gîndeam. existau și aceștia, desigur, la apel bruegel nu le-a dat nume, i-a pus sub penel. nu e o insulă locuită de fantome glorioase, v-ați convins. îți vine să crezi că dracul scos cu dibăcie la tanacu s-
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
Viorel Mureșan cineva a spus despre lucruri că au porniri și temeri și spaime trăsnetul când ar cădea pe locurile joase atunci poezia tremurând între oameni ar avea aromele morții astfel gândi în ziua aceea și-n zilele ce au urmat poetul care povestea tuturor că intrând el odată cu un sac gol aruncat peste umăr să adune pietrele din cimitir și să clădească din ele o casă pe nori cu grădini largi
Spre faima poetului by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5034_a_6359]
-
la fel, într-un neinspirat vers alb. Ele nu aveau cum să cunoască natura unicității lui selecte. Oricât s-ar fi străduit. Afirm că ele s-au străduit cu adevărat. Și nu s-ar fi dat înapoi de la nimic. Mă gândesc aici la sentimente alese și complicate. La emoții, excitări intime. La extaz. Fiindcă el, întotdeauna, s-ar fi strecurat fluid prin ochiurile plasei. El nu dormea niciodată. Deși părea că doarme mult. Chiar și programul de zi și-l petrecea
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
A. Gh. Olteanu Închid ochii și mă gândesc la el atât de mult încât el începe să existe Seara umbra lui cade oblic pe foaia albă unde mâna mea își depune icrele scrisului. Din timp în timp îi disting pașii mărunți pe pervazul ferestrei îl aud furișându-se
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
îmbrăcat cu hainele mele din dulapul meu și l-am dus să se uite la actele mele de identitate care-l arătau tot pe el poliția română falsifică acte striga el în numele meu și până la urmă dacă stau să mă gândesc mai bine tot el a scris în seara următoare și aceste versuri încât nu m-am mai mirat că marele editor m-a refuzat bine i-a făcut Post scriptum mai rămâne o întrebare abia cutez s-o pun pe
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
și rotofeia văduvă M. Soldatul D. se întorcea cu o rană la picior, o rană pe care o îndrăgea și cu care se mândrea, din război. Văduva M. se întorcea cu o sacoșă burdușită cu carne macră la care se gândea cu mândrie și cu un fel de dragoste canibalică, din oraș, de la piață. Soldatul D. îi aruncă o privire furișă văduvei M. aranjându-și pansamentul. Văduva M. întoarse capul și se gândi că soldatul D. nu poate fi decât un soldat
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
o sacoșă burdușită cu carne macră la care se gândea cu mândrie și cu un fel de dragoste canibalică, din oraș, de la piață. Soldatul D. îi aruncă o privire furișă văduvei M. aranjându-și pansamentul. Văduva M. întoarse capul și se gândi că soldatul D. nu poate fi decât un soldat viteaz de vreme ce are o rană pansată atât de frumos. Soldatul D. își întinse piciorul rănit oftând și, în treacăt, piciorul lui se frecă ușor de piciorul durduliu al văduvei M. oprindu
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
frumos. Soldatul D. își întinse piciorul rănit oftând și, în treacăt, piciorul lui se frecă ușor de piciorul durduliu al văduvei M. oprindu-se chiar lângă sacoșa cu carne macră. Văduva M. roși în ambii obrăjori rotofei, soldatul D. se gândi că vecina lui de compartiment e cu siguranță o văduvă vitează de vreme ce se întoarce cu o așa sacoșă burdușită din oraș, de la piață. Soldatul D. fu inundat din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
sacoșă burdușită din oraș, de la piață. Soldatul D. fu inundat din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu o palmă fusta neagră deasupra genunchiului
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu o palmă fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost suficient de
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu o palmă fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost suficient de îndrăzneață așa că își desfăcu decolteul. Soldatul D. întoarse capul și se înroși din creștet până-n tălpi. Își puse chipiul pe cap, o salută militărește pe rotofeia și viteaza văduvă M. și ieși pe hol
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
noștri cei mai frumoși. Ne apropiem de moarte și un cântec alunecă tandru prin așternutul îmbrățișărilor noastre de demult. Morile de vânt toacă aerul și taie păsările pe care le-ai visat zburând spre țările calde. Tu la ce te gândești? La păsări sau la zbor în vânturile potrivnice? Cerul e atât de jos încât poate deveni o amintire.
Împotriva morilor de vânt by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5266_a_6591]
-
jungla tulbure de dinafară și din jungla nefirească de dinăuntru? Cine mă va trage afară din secrețiile mele clocotitoare Din care nu pot țâșni ca un duh Și în care de abia îmi țin capul la suprafață? 4) Când mă gândesc la Tine Fața mea strălucește Când încetez să mă gândesc la Tine Mintea mea se ridică de pe mine Și e împrăștiată ca un nor de lăcuste Toți dușmanii mei au fost îndoiți ca niște cuie Și ascunși în nisip Toți
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
Cine mă va trage afară din secrețiile mele clocotitoare Din care nu pot țâșni ca un duh Și în care de abia îmi țin capul la suprafață? 4) Când mă gândesc la Tine Fața mea strălucește Când încetez să mă gândesc la Tine Mintea mea se ridică de pe mine Și e împrăștiată ca un nor de lăcuste Toți dușmanii mei au fost îndoiți ca niște cuie Și ascunși în nisip Toți cei care m-au trădat dorm adânc în galeria de
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și mă prăbușesc în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc. Iar sufletul se ridică deasupra și începe să cunoască, prinde fulgerele din univers și le crește lumina. O pace albă pătrunde. Cineva îmi încălzește trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]