2,337 matches
-
îi zise Calvia lui Antonius, întinzându-i vasul; apoi arătă spre sac: Aici sunt monede de aur. Multe... Sunt ale tale. Cumpără pentru oamenii tăi cele mai bune arme și cei mai buni cai. Antonius sorbi în tăcere, privind-o gânditor. — Crezi că-ți dau asta pentru că aștept ceva de la tine? îl întrebă ea batjocoritor. Te întrebi ce vreau în schimb? - arătă spre sac. Ei bine, știu că sunt unul dintre puținii oameni bogați care, atunci când oferă bani, nu cer nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nostru. — Te referi la Vespasianus? întrebă Antonius cu un zâmbet ironic. Chipul lui Vinicius Crulpus se întunecă. — Știi bine că mă refer la Vitellius, care se află la Roma. —Trăim cu toții în această epocă extraordinară, spuse Antonius și-și frecă gânditor bărbia, studiindu-i pe cei doi din fața lui; ochii săi întunecați se îmbunară. O epocă în care, pentru întâia oară în istoria Romei, împărații sunt aleși de armată, iar acest lucru are o neîndoielnică însemnătate politică, după cum veți fi știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e aceea a ochilor... E o privire dinăuntrul meu, pe care trebuie să o păstrez și care îmi îngăduie să văd lumea nevăzută. Dacă ucid, partea divină și nemuritoare din mine se va întuneca și va dispărea. Tăcu din nou, gânditor. — Nu mă refer la viziuni, ele sunt cu totul altceva. Există oameni care ucid și care continuă să aibă viziuni, în lumea asta plină de zeități. Și mai există oameni care omoară, fură, siluiesc și mint, dar continuă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
torn nimic în mine. Totul avea gust de otravă, de cucută. Așa că am adormit cu un pumn de Serafim. Nu știu ce m-aș fi făcut fără bătrânul amic în frac. Cred că aș fi murit fără atingerea aceea omenească... În timp ce mestecam gânditor un covrig, mi-am lovit măseaua cariată. Și, cum adevărul doare, am avut certitudinea, dincolo de orice îndoială, că în agenda de lucru a Selinei mai erau înscrise și alte sule. Ei, hai, doar e clar că am dreptate. E deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sunt sătul de toate aceste lipsuri. Fie, uite, am spus ea disperat. Ajutor! Dă-mi ceva de citit. Recomandă-mi o carte de citit. Am făcut un gest spre vitrina de vizavi. Ceva educativ. Își încrucișa brațele într-un gest gânditor. Îi citeam mulțumirea. — Ei? am spus. Am traversat împreună strada plină de cocoloașe. Mi-a spus să aștept afară. Vitrina era înțesată cu teancuri întregi din cea mai recentă producție de-scrot-întăritoare a elitei feministe: era intitulată Nu cu viețile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bine. Ia loc, te rog, spuse Spunk Davis. Ne aflam la etajul patruzeci de la UN Piaza. Eu și Fielding am fost verificați cu detectorul, interogați, radiografiați și bine pipăiți de doi gardieni îmbrăcați în jachete vineții. — Davis, Spunk, repetase omul gânditor, printre ghivecele cu plante, interfoane și televizoare cu circuit închis. E pe alt nume. Ne-a lăsat să trecem și am urcat îngrețoșați de goana liftului. Sunt doamna Davis, spuse micuța doamnă în vârstă care ne deschisese. Cred că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cam așa, producătorul meu, el vine cu un avocat care face contractele, iar avocatul primește un onorariu, nu un procent. Asta trebuia să fie vestea grozavă. Totul e kosher, nu-ți face griji. Ce vrem noi, de fapt? făcu el gânditor. — Hă? — Bani. Mă găsești în carte. Dă-mi un telefon când vei afla exact despre ce e vorba. A închis. Mi-am aprins două țigări și am apăsat cele paisprezece taste... Era șapte dimineața, acolo, în Manhattan. Fielding tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aș putea face carieră, John. Totuși, Rod are încredere în talentul meu. Tu ești un artist. Și eu respect acest lucru, John. — Experiența pe care o am, Vron, mi-a arătat că lucrurile pot merge în ambele direcții. Mă privi gânditoare, cu mâinile încrucișate pe reverele albastre. — Ți-aș putea fi o mamă bună, zău așa, spuse ea. Aș putea, fără îndoială. * — Distanța care îl separă pe autor de narator corespunde gradului în care autorul îl consideră pe narator hapsân, frustrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care trebuie să o pedepsesc - dar o voi face. Fă-o! Cu celelalte am încheiat, nu-i așa, e clar? Destul. S-a sfârșit. În timp ce vorbea, mi-am simțit bărbia răzuind perna pe când mă întorceam spre ea, spre făptura fierbinte, gânditoare, transfigurată, aflată în același pat cu mine. — Okay. N-o să-ți pun nici o întrebare. Totul a fost dat uitării. Nu mai are nici o importanță. Hai să ne căsătorim mâine. Nu e al tău, spuse ea. Și o pot dovedi. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o vor face pe gratis. Eu unul n-am nimic împotrivă. Zvonul unor sirene se apropia de noi. Erau cam la două sau trei intersecții. Putea chiar să văd razele rotitoare de lumină biciuind aerul deasupra străzii Christopher. Șoferul spuse gânditor: — Am impresia că tare ați vrea să dispară. La început chemați poliția, după care vă răzgândiți. Mi se pare mie că ar trebui să rămân pe aproape și voi să dați niște explicații. În această clipă, instinctul mi-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu vor mai ieși niciodată, nici într-un milion de ani. Ne-am întors unul spre celălalt și ne-am privit pentru ultima dată. — Okay, spuse Felix. — Mulțumesc, făcui eu, ducându-mi o mână la buzunar. Două hârtii - șase parai. Gânditor, i-am dat lui Felix hârtia de cinci. Privi bancnota pe care o avea în mână. Mi-a dat-o înapoi și eu am luat-o. — Nu, omule, făcu el pufnind. N-ai înțeles. Toată povestea asta s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dracului să fie, ia nu te mai băga în mine, cel puțin o singură mutare. Dă-i ’nainte cu vorba. Cu un ochi pe ceas și manifestând nerăbdare sau nervozitate, mi-am scos regina din cuibul ei. Martin a rămas gânditor, după care a împins liniștit un pion. — Continuă. — Fetele alea despre care spuneai că-ți făceau ochi dulci. Erau și ele pe statul de plată. Ori că erau angajate, ori dădeau probe. Dar tu nu erai chiar așa de tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ți suflet. Acești patru skin-heads albi veneau spre mine ca niște invadatori spațiali pe un ecran cuprins de turbulențe. Parapeții frânți ai negrului zăceau gâfâind, când, încă o dată, luptătorii mei au fost dați peste cap. — De mirare e, făcu Fielding gânditor, de mirare e că Fielding n-a doinit-o mai devreme. Probabil că era prea vârât și prins în toate mânăriile lui. Scamatorul, marele maestru al minciunii, clachetarul - dă și el dovadă de o anumită neputință. Și apoi mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iar atunci când picioarele ei îl sugrumau sau brațele ei îl sugrumau, își amintea de moartea lui Oscar Cramm și se tulbura. Fapt care-i afecta adesea îndeplinirea îndatoririlor sexuale, iar în acele momente o vedea pe Livia Cramm încruntându-se gânditoare și strângând din buze, după care îl asigura că n-avea nici o importanță. Sorbea din cana cu apă pe care o ținea întotdeauna pe noptieră, înconjurată de armata ei de pastile, îi întorcea spatele și se culca. într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unui ritm foarte formalizat, un ritm spiralat. Atunci când se contopeau, dansau Dansul Putinței. Atunci când se prăbușeau înapoi în primordial, dansau Dansul Neputinței. Din această descoperire a apărut religia Unității Spirale. Dacă totul era energie, totul era la fel. O ființă gânditoare și o masă erau doar aspecte ale aceleiași forțe. Era un fapt dovedit științific. Principalul ritual al acestei religii, care fusese stabilit doar după ce generații întregi de savanți-poeți au lucrat la aplicațiile Teoriei, era Dansul Spiralei. Era un exercițiu fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Madame Iocasta se plimba din nou pe coridoarele regatului ei; dar nu-i făcea plăcere că nu auzea zgomote din spatele ușilor - asta deoarece, la cererea lui Virgil, închisese porțile Casei. Tăcere pretutindeni. în propria ei cameră - un Virgil mâhnit și gânditor. în camera predecesoarei ei - siluetele abia ghicite a doi oameni despre care se temea că îi vor schimba prea mult, mult prea mult, mica ei lume. Virgil se cufundase deja în sine, iar Media era deja impresionată de Vultur-în-Zbor, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmi prinse partea de sus a mâinii, ciupindu-mi tricepsul. —Exerciții, este? a spus și mi-a dat drumul la mână. Fată deșteaptă. Toate se trec repede, este? Își îngustă ochii. —Nasul ar putea să fie o problemă, a spus gânditor, uitându-se la fața mea. Tre’ să-l încadrez cumva. În regulă, ești gata? Te rezolv întâi pe tine, după care pot să o lălăi cu instalația, știi tu, să fac puțină artă. Uitându-mă chiorâș la nasul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și fusese pe la toaletă de două ori. Nu era greu de ghicit ce făcea. Mă simțeam privită și m-am întors să văd cine era. Capul auriu al lui Charles de Groot se aplecă brusc deasupra farfuriei. L-am privit gânditoare. Oare observase interesul meu pentru starea de agitație a prietenei lui? Sau se întreba dacă Bill îmi spusese ceva înainte să moară? Nimeni nu pomenise de moartea lui Bill. Pentru ei, poate nici nu s-a întâmplat. Atunci de ce aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de buzunar - ei au venitul familial pentru a le suplimenta salariile, ca să nu mai vorbesc de apartamentele lor. Charles ține pasul cu ei numai cu ce câștigă aici. Uneori te și întrebi cum de reușește. M-am uitat la el gânditoare. Oare făcea aluzie la ceva? Se pare că știi multe despre ce se întâmplă pe aici, i-am răspuns imediat. Oamenii vorbesc cu mine, mi-a răspuns ușor. Îmi place să ascult. Și apuci să spui ceva despre tine? L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
înainte de a se închide ușile. Stăteam în picioare în vagonul ce se legăna, ținându-mă de bara de deasupra capului meu, sprijinindu-mă de geam pentru nu-l pierde din ochi pe Simon, așezat la jumătatea vagonului vecin și profund gânditor. Ce naiba făceam nu știam nici eu; până la urmă, poate doar ieșise pentru a face niște comisioane de prânz și dacă m-ar fi văzut pe mine urmărindu-i fiecare mișcare, numai rușinea în sine ar fi fost enormă. Singura pistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Charles. Din când în când, se ștergea la ochi cu o batistă cu bordură neagră, dar asta părea a fi mai mult de efect decât de nevoie. Dominic, ca de obicei, se așezase în spatele familiei, costumul lui negru și ochii gânditori făcându-l să aibă aerul lui Heathcliff. Probabil se întreba cât timp va mai trece până când va putea fuma o țigară, însă cumva chipul lui părea să intre întotdeauna în tiparul unui erou de roman gotic. Slujba a fost aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
te întâlnești cu Tim. Este un dulce și aveți atâtea în comun. Ați fi potriviți unul pentru celălalt. —Exact. —Ei bine, a zis Janey, Dumnezeu știe că nu sunt în măsură să dau sfaturi legate de relații. S-a uitat gânditoare către capătul scărilor, de unde Helen nu dădea nici un semn că ar sosi, și a continuat cu al doilea pahar de vin alb. Presupun că acest bărbat lucrează la banca unde ți-a fost cumpărată sculptura. Nu îl suspectezi în legătură cu crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine ale sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acolo. De Paște fac un party cu bairam de inaugurare. Asta-i viața, a mai oftat, deschizând ușa cămăruței cu toboganul. Am urmărit-o cum își deșartă găleata cu resturi. Cum se apleacă apoi și ridică poșeta aceea. O cercetează gânditoare o clipă, apoi o aruncă peste brăduț. Mă vede rămas încă în dreptul geamului. Zâmbește, ridicând neputincioasă din umeri. Fără să-mi dau prea bine seama, am ajuns pe Bulevard. Am coborât, cu pași vechi, indiferenți. Încă mă urmăresc de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În timp ce citeam paginile acelea, mi s-a părut că o regăseam. Eu, oricît de mult m-aș strădui, nu reușesc să mi-o amintesc decît ca atunci cînd era copilă. De mică era foarte tăcută, știi? Se uita la orice, gînditoare, și nu rîdea niciodată. Cel mai mult Îi plăceau basmele. Mereau mă ruga să-i citesc basme și nu cred că a existat pe lume vreun copil care să fi Învățat să citească mai repede. Zicea că vrea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]