3,241 matches
-
chirie se perindau o grămadă de copii și, am băgat eu de seamă după un timp, mai ales fete și mai ales de clasa a șaptea-a opta și mai ales cu țâțe mari și mai ales cu capete de gâscă. Le sucea, le Învârtea, le ducea cu vorba, le șopocăia la ureche și le mângâia pe ceafă, iar le vorbea și le Învârtea, că până la urmă Îl lăsau de bunăvoie să le dezbrace și să le călărească În patu’ ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de artă. Patul era șlefuit cu grijă și rotunjit pe la colțuri; cu aparatul rusesc de pirogravat Închipuise În lemnul alb, neted și mângâios când trăgătorul Își proptea pe el palmele și obrazul drept, vânat de tot felul: mistreț, iepure, fazan, gâscă, cerb, prepeliță, căprioară și chiar, fioros și ridicat pe picioarele din spate, un urs. Desenele le copiase mai Întâi cu o foiță de indigo dintr-o carte veche de cunoștințe despre natură găsită prin podul casei și abia apoi, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Apostolache vel ceașnic, Alexandru Ramandi vel ușier...Numai că acestea nu țin de foame... Drept-îi, părinte dar ale cui or fi astăzi aceste case? Apoi nici în mâinile lui vodă casele nu au stat mai mult decât stă apa pe gâscă. Vodă, mărinimos, i le-a dăruit lui Pătrașco fost postelnic. Însă cum voievozii nu stau în scaunul domnesc cu veacul, pentru că Înalta Poartă - grijulie - îi schimbă ca pe cămeșă, așa se face că fostul postelnic Pătrașco - după ce vodă Iliaș Alexandru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vezi ce case sunt și cât loc e aici? Și cât de frumos stau așezate casele! Apoi unde mai pui că sunt în coasta chervăsăriei domnești și aici altă făină se macină la moară... Îi adevărat, părinte. Vorba ceea: „Altă gâscă în ceea traistă”. Uite că mi-am adus aminte să te întreb, pentru că până acum ne-am tot luat cu vorba și n-am apucat... Ce voiai să știi, fiule? Chiar așa de mare însemnătate are o pivniță pe lângă o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fără să facă apel la floricelele de stil ale protopopului. Așa că la vot, popa s-a trezit cu un dezastru și probabil a conștientizat pe loc faptul că-și răcise gura de pomană, că stricase cum se spune orzul pe gâște, servindu-ne acea predică demnă de un sfânt de pe vremuri. Și ne-a demonstrat imediat, cam ce fel de sfânt este el. A pornit un val de anateme și blesteme asupra noastră, de te-ai fi așteptat dintr-o clipă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
președintele nostru, cu o asiduitate demnă de o cauză mai bună. Că nici Sarkozy și nici Berlusconi nu sunt la mare distanță, nici mai acătării decât el, după felul în care au refuzat să stea de vorbă, asta e altă gâscă-n altă traistă. Pentru mine ca român, însă e iritant și umilitor, să văd cum președintele țării mele, bună sau rea, cum este, gafează la scenă deschisă, după șase ani de mandat(!!!), încercând să forțeze discuții de răspântie sau colțul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
milă. Da, era un laș - dar măcar o știa. Ceea ce era cea mai groaznică pedeapsă. Iar noi, toți ceilalți, eram la fel de lași. Eu nu voiam să-mi pierd slujba, iar Sonny nu voia s-o ofenseze pe cea mai mare gâscă, clocitoare de ouă de aur, a companiei. În fond, Grant Books aducea aproape o treime din încasările de bază ale Mather-Hollinger. Dat fiind că era una dintre cele douăsprezece divizii, că avea o contribuție semnificativă - financiar vorbind, Vivian era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
extravaganțele și poftele (petrecerile opulente și dineurile cu câte două sute de persoane, avioanele particulare și automobilele cu șofer, pariurile imbecile pe talente de mâna a doua sau a treia, stipendiile lunare pentru artiști ale căror lucrări nu se vindeau), dar gâsca se prăvălise ca un bolovan în Mexic și nu avea să mai facă niciodată ouă de aur. Acesta a fost momentul în care Dryer a născocit un plan pentru a-l scuti pe Harry de necazuri. Cu suptul și fututul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oară cu Connor. Vreau să spun că, desigur, ne certăm. Foarte des. Ca toate cuplurile. Așa e cel mai sănătos. Ce prostie. Trebuie să ne... Da. În ziua aia, lângă râu, când eu am crezut că păsările alea mari sunt gâște, iar Connor a zis că sunt lebede. Exact. Suntem normali. Știam eu. Acum ne aflăm foarte aproape de clădirea În care sunt birourile firmei Panther și, În clipa În care Începem să urcăm treptele de piatră de culoare deschisă, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lor de cabinet. Ajutoarele din culise îi zoresc pe artiști să meargă în spatele cortinei. Bătaia tobelor se întețește de la o clipă la alta. Chipurile actorilor sunt machiate abundent cu pudră, ca o mască. Ochii și sprâncenele sunt desenate ca niște gâște în zbor. Privindu-se în oglindă, fata își aduce aminte de viața la Shanghai. Se gândește la Dan, Tang Nah și Zhang Min. Bărbații care i-au cutreierat trupul, dar nu au descoperit niciodată giuvaerul dinăuntru. Se gândește la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de obicei, din partea cealaltă, dinspre podul Cilibiului, pe care treceau mereu butcile cu coșul ridicat hodorogind pe bârne. Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe tăpșane sau se scăldau în apele râului, printre rațe, gâște, broaște și bivoli. O mare liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era capabil să pescuiască nici măcar una. Și iar i se înroșise fruntea de la degetele cu care și-o tot freca neputincios. Nasul fin al cățelușului prinse chiar și o undă neplăcută de sudoare iute, pe lângă cea de cerneală și de gâscă, de la pana pe care Ledoulx o ținea strâns între degete. Era o liniște suspectă în toată casa. Bucătăreasa, grasa aia care îl gonea mereu din bucătărie cu mătura, plecase după fel de fel de cumpărături. Julien dispăruse și el, trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Prepeleac! - Dar clopoțeii?, face tata. La un moment dat, pe rază de kilometri nu mai găseai clopoței pentru vite, pentru steaua de Crăciun: cumpăraseră Mănenii tot ce clincănea, ca să-și pună „muzică” la streșini - le lipeau de limbi pene de gâscă și când bătea vântul, să te ții clopoțeală... - Nu sunau urât... Dar fluierele lui Moș Iacob... zice mama. - Le țin minte și eu!, zic. Adică Îl țin minte pe cel făcut pentru noi, special, pe casă... - Și eu Îl țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceea ia maldărul de haine. Trântește ușa, Încuie de două ori - verifică. Abia face doi pași că iar se aud bătăi. - Ce vrei? Ce mai vrei? - V-am adus și vata, se aude glasul jandarmului, de afară. Stricați orzul pe gâște, doamnă. Am Întrebat-o dacă știe la ce folosește - a zis că știe, folosește la pansarea rănilor de glonte... Sunt sălbatici Rușii, doamnă, ei vin din Asia, habar n-au... - Dumneata nu ești tot rus?, strigă mama, gata de plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de Învățători, mie n-are să mi se Întâmple nimica... Dar nici egoismul meu, nici frica (și ea, a mea), nici aproape-obișnuința nu m-a scăpat de rău. Putoarea, curva pândește, veghează cum să scape careva?, cum să treacă el ca gâsca prin apa istoriei? Și ce dacă X, Y, Z, niște inși, acolo, n-au făcut ceva-cumva Împotriva noastră, a maselor, a istoriei, a progresului - Într-un cuvânt: a bolșevismului? Dar au fost ei ceva-cumva-cineva? Cum așa? Nu vor fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
îl zărea chiar la timp pe spion și-l pocnea cu mătura în cap. Un așa BUM te putea ucide, își zicea el și o privea din tufișuri cum își continua munca, feliind plină de vigoare legumele, decapitând puii și gâștele cu lovituri nonșalante de secure. Și totuși, cu cât îi erau mai zădărnicite eforturile, cu atât devenea mai suspicios. În clipa în care se întorcea din nou cu spatele, spionul nu se putea abține să nu mai încerce o dată... Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
creșteau pe insule nu mai mari ca petele în ocean sau pe vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu pricep. Despre ce Dumnezeu vorbiți tu și James? Julia a clipit repede de câteva ori, tresărind în ea în fața acestui atac verbal violent, care venea din partea unei femei care arăta de parcă n-ar fi fost în stare să sperie nici o gâscă. — Vrei să spui că sunt proastă? Intenția Juliei fusese aceea de a-și păstra tonul scăzut și demn, numai femeia simțea deja cum furia îi urca înspre corzile vocale. Deborah a ridicat din umeri. Nu, nu te cunosc, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a-și pierde zâmbetul vesel. În ciuda acestor atuuri, dispoziția ei generală era veșnic una de cățel neștiutor, cu limba atârnându-i afară, care, În combinație cu vidul din creier - aș insulta grav pernele dacă aș spune că avea puf de gâscă - Îmi permitea să manifest față de ea o atitudine de superioritate Îngăduitoare mai degrabă decât una de ură pentru că era mai Înaltă, mai suplă și mai blondă. Era evident că așteptase de multă vreme un prilej să se descarce. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Am trimis-o cu ei și pe Lea, iar noi doi, eu și Dorin, am rămas singuri. Ne-am așezat așadar pe marginea drumului acela de țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba uite că da.” „Hmm.” Așa a fost duminica noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba uite că da.” „Hmm.” Așa a fost duminica noastră la râu. Era o vară fierbinte. Orașul era mai prăfos ca de obicei și oamenii umblau pe străzi, de parcă n-ar fi avut nici o grabă. Opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
subrațul acela ascuțit de sub care pornește sânul greu, burta care pe vremuri era fermă, iar acum este flască, pulpele împlinite și frica aceea teribilă cuibărită între ele și în cele din urmă labele picioarelor goale, late ca niște labe de gâscă, care fuseseră întotdeauna motiv de ceartă pentru noi, pentru că mergeam încet, în vreme ce el alerga înainte, las să curgă pe ele un șuvoi de apă aproape clocotită, iar ele se agață una de alta, parcă ar păși pe un fir încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aur strălucitor, sunt deja în întârziere, așteaptă-mă aici, mai am să îți spun câteva lucruri, apoi iese pe poartă, lăsându-mă cu fața îmbujorată, privesc în urma ei cu ostilitate, pentru asta se gătise în felul acesta? Pășește ca o gâscă pe tocurile înalte, cu grăsimile sugrumate în rochia de seară, cu decolteul zâmbitor, pentru a o vedea pe Yael făcând greșeala vieții ei, o fată tânără care nu se va ierta niciodată. O aud pornind motorul mașinii sale noi, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cînd au plecat vînĂtorii? — Ar trebui. Dar nu-mi amintesc. Știu doar cum s-au dus femeile după apă, pe cărarea aia care ducea spre plajă, cum Își țineau urcioarele pe cap, și-mi aduc aminte de cîrdul Ăla de gîște pe care toto Ăla le tot ducea la apă și-napoi. Îmi amintesc cît de Încet mergeau și cum le vedeam mereu ducîndu-se sau Întorcîndu-se de la apă. Mai era și o maree uriașă și cîmpul era galben și canalul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
răcoare și noaptea era frumos și răcoros. — Îți amintești cînd a venit vasul Ăla mare, vasul arab, cum i s-a Împotmolit carena la reflux? — Da, mi-aduc aminte de vas - și echipajul a tras la mal cu bărcile, iar gîștele și femeile se temeau de ei. — Asta a fost În ziua aia cînd am prins o grămadă de pește, dar a trebuit să ne-ntoarcem la mal pentru că era vremea prea urîtĂ. — Mi-aduc aminte. — Ai o memorie bună azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]