7,015 matches
-
Și-au început, ca într-o doară, Cu toate să se înghiontească / Și numa-n dodii să vorbească, Despre stârlici și năsălie / Despre toiag cu betelie, De poduri, de-o para pe care / Mortul în mâna sa o are, Despre găinile mutate / Care sunt peste groapă date Sau despre oaia cari și ea / Tot peste groapă se dădea, Despre năzdrăvănii apoi / Înfricoșate, de strigoi, Încât mai mult nu-i trebuia / Babei, ca duhul să și-l dea. Iată dar, fericirea care
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
se înmulțesc câinii prea mult și întreținerea lor costă, vor trebui găsite soluții mai puțin costisitoare, dar în numele nu știu cărei bunătăți nu trebuie lăsați liberi prin sate și orașe punând astfel în pericol viețile oamenilor. Dacă putem tăia miei, oi, pui, găini, tauri, viței etc, putem lua măsuri radicale și cu câinii. Mulțumesc pentru poză: descopera.ro Referință Bibliografică: Scrisoarea unui miel / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ionel
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
să nu mă ia Poliția din cauza lu' piticoata aia bombată de Dorina! Marioarăăă! Undeee eești? Un timp continuă să plângă și să jelească cu foc. Mai treceau vecini prin fața ușii lui care îl auzeau și li se făcea pielea de găină, după care le dădeau și lor lacrimile. Era imposibil să nu tresari măcar puțin față de durerea lui. Multora le era milă de el. Toți oamenii pe care îi cunoști au un of, o durere care te impresionează, dar căpitanul era
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
își intrase bine în drepturi, afară bruma era groasă, mama Lăzărica și-a pus o broboadă pe cap, a luat o oală cu apă care se încălzise pe aragaz, a ieșit cu ea afară și a pus-o în piua găinilor și cratița câinelui. După ce le-a dat și să mănânce a ieșit pe portiță și a apucat drumul spre casa lui Corcoduș, dar nu înainte, de a încuia bine portița. A intrat în casă fără să mai bată la ușă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
că nu am fost înțeleasă, peste cinci zile cine nu a lucrat zboară, e clar? -Da, dar atunci Eugen va vorbi. -Ce să spună? Ce secrete mari deține, tu le știi? -Da, ne-a povestit, cum ai picat, ca o găină care-și dorea cocoș. -Nu întodeauna-n viață drumurile sunt netede, mai sunt și denivelări, e posibil să te împiedici de o asemenea denivelare. Nu îmi este teamă de el. Până plecați, îmi aduceți ideile voastre așternute pe hârtie, bibliografie, tot
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
să ne apropiem de text, călătorind, imaginar, spre un timp de poveste: „Grădina copilăriei mele este un petic de mahala bucureșteană. Maidan cu bozii și cu pălămidă. Răzoare cu crăițe, tufănică și ochiul boului. Curte cu dud și coteț de găini, strânsă între calcanuri drișcuite gros și uluci... Din grădina copilăriei mele nu lipsește zgomotul, mișcarea, viața. Pe maidan roiesc copiii, jucându-și arșicele, țurca, poarca, șotronul și barul, pe când văzduhul vuiește de zbârnâitorile zmeelor. Pe băltoace măcăiesc rațele... Ulița răsună
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
vasul cu mirodenii se spunea cățuie, La găleata fântânii se spunea ciutură, La vătraiul de jar se spunea corciovă, La varză se spunea curechi, La flăcău se spunea dănac, Dis-de-dimineță se spunea desniță, La femeia păcătoasă se spunea drăcoaie, La găină se spunea galiță, La vreascuri se spunea găteje, La coșul de fum se spunea hogeag, Neîncetat se spunea hojma, La lumânare se spunea lumină, La făcăleț se spunea melesteu, Vremea călduță se numea molășniță, Buruienii de dragoste i se zicea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
că Sanfermin este o sărbătoare a bărbăției, chiar dacă nu e o noutate să vezi și femei alergând printre tauri. Tumultul interior este enorm, inima bate să sară din piept, corpul își mobilizează toate rezervele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă, amatorii de senzații tari par suspendați între spațiu și timp, între viață și moarte. Toate detaliile supărătoare ale cotidianului anost se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
datorită culorii deschise, crea iluzia că îi dublează circumferința trupului, și așa vizibil de la un kilometru, iar pe cap ținea o pălărie albă parasolară, mare cât roata de la căruță, încât, la intrarea în curtea noastră, Titanul provoca panică printre naivele găini, care cotcodăceau acuzator în frunte cu disperatul cocoș obligat să se retrăgă cu trufașa coadă între picioare. Uneori, orătăniile zburau îngrozite peste gardul salvator , în grădina cu pruni și viță de vie. Despre reacțiile contradictorii ale vânjosului nostru câine, Leul
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
poartă, la comanda scurtă a lui Ilie, urlam din patru bojoci : Bună ziua la Moș Ajun! Mâine la Crăciun! Patru, patru! Cred că jumătate din sat s-ar fi speriat de urletele noastre. Când urlam la o poartă, începeau să cotcodăcească găinile, curcanii se agitau furioși, oile behăiau, vacile mugeau, caii nechezau speriați, câinii lătrau mai amarnic, parcă provocam un cataclism. Numai fumul din coșurile caselor ieșea liniștit. Casele rămâneau mute, cu ușile nepăsătoare la urletele noastre. După ce repetam de câteva ori
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
votul meu în luarea deciziilor era aproape de minus infinit? Și iarăși o începurăm din poartă în poartă cu urletul ajustat : „Bună ziua la Ajun!...trei, trei!” Dar parcă era un făcut! Nu ne răspundeau decât câinii, care lătrau ca turbații, și găinile, care cârâiau speriate, de parcă intrase dihorul în ele. Fumul tot agale ieșea pe horn, casele rămâneau tot mute, nepăsătoare la durerea noastră. Numai burnița ne mai mângâia năsucurile înciudate. Preocupați cu colindatul, nici nu am observat că se întunecase și
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
neuitat. Aici, mă judecă un actor naiv. În spatele inocenței, dospesc mârșăviile viitoare! Și Iuda, și Brutus, și Hamlet - ah, prefăcutul ăsta! - au avut, cândva, vârsta candorii: au fost copii blânzi, niște mucoși care plângeau în hohote când era tăiată o găină. Și ce-a ieșit din ei? E limpede, Actorul e din aceeași stirpe și nu urmărește decât surparea autorității de drept. Răul binefăcătorului său. Regele-mi dorește același lucru, dar se abține. Nimeni nu-i susține mai bine decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vremea asta vistieria se golește văzând cu ochii - spuse Ximachi cu obidă. Birurile nu mai are cine le strânge. Vacile nu mai are cine le duce în ciurdă. Albinele nu mai au unde se roi. Pârjolurile se țin lanț. în găini parc-a dat strechea. Oile s-au retras la munte, mai coboară-le dacă poți. Mănăstirile n-are cine le termina. Târgurile s-au umplut de praf, abia mai poți respira. Mergi la țară, țara geme. Pleacă turcii, vin tătarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
13 ani, Despina meșterise un sistem de sfori prin care legase orătăniile două câte două și astfel cine intra în gospodăria prosperă a boierului putea avea imaginea stranie a câte doi cocoși fugărind cap la cap câte un cuplu de găini dezorientate. Dar asupra acestor aspecte vom mai reveni. Episodul 89 DESPINA (IIÎ Altfel, în afara acelor pomenite mai sus, Despina era o fată cu totul și cu totul normală, evlavioasă, cu frică față de Dumnezeu și respect față de turci, crescută în spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse doamna - adă-ne trei gemuri și trei mere. Piotr ieși. — Vedeți? - spuse doamna către călugări. Acestea sunt necazurile mele. Multă lume crede că noi o ducem bine aici sus. Nu știe nimeni câte pătimim. Anul trecut mi-au fugit găinile: au apucat-o la vale în pantă și nu s-au mai putut opri. în primăvară, când au fost ploile, s-a surpat o bucată de teren și mi-a îngropat două capre. Când mi-e sete, mai ronțăi câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lipit și ieși îmbogățit sufletește. Sunt altele în care intri cu sufletul larg și ieși cu picioarele înainte. Nu observați, scumpă doamnă, că totul în lumea asta merge spre ideea de cuplu? Barza cu cocostârcul, iepurele cu iepuroaica, cocoșul cu găina, binele cu răul, stejarul cu ghinda, bărbatul cu femeia, martirul cu crucea. De la firul de păpădie care-și întoarce sfios capul spre păpădia de alături, până la elefantul matur care în întunericul fertil al junglei își lasă cu hotărâre trompa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
continuă doamna Potoțki. Bărbații la război, gherghefuri ioc, descurcă-te, femeie, cum îi ști! Și cum v-ați descurcat? - îndrăzni Iovănuț. — Stai să vezi: era într-o marți, după prânz. Eram foarte lucidă. Pe cer, nici un nor. în ogradă liniște: găinile picoteau, vacile rumegau, caii erau departe, cu Potoțki. Stăteam în picioare, în capul scărilor și deodată am simțit - nu știu dacă ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
arată-mi o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-am oprit eram frântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
părinte - zise Malgorzata. — Da’ de ce să faci de toate? - spuse nervos înțeleptul călugăr. Cine te pune? Să faci ce-ți spune bărbatul, asta să faci! Că atunci când vă amestecați voi în treaba lui, știți ce se-ntâmplă? Cunoști povestea cu găina care n-a mai vrut să ouă c-a băgat până la urmă și ea de seamă că roșcatul cocoș, în aparență - repet, în aparență! - nu prea face nimic? N-o cunosc, părinte - spuse cu sfială fetișcana. — S-o înveți! - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oprește un minuțel! La studiu cu voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase batista. Iovănuț privea spre el încremenit: niciodată nu-l mai văzuse ieșindu-și din fire în așa hal. — Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neatenție, în loc să-l tragă pe om din totuși acceptabila maimuță, încurcase borcanele și-l extrăsese din cine știe ce specie grea la vedere, hohotind prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se ridicau lărmuind și a doua oară nu se mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și armata. Și cui îi folosește asta? Poporului? Niciodată n-am văzut ca unui om de rând să-i folosească la ceva faptul că un vehicul trece ca vântul prin fața casei lui, ridicând nori de praf și omorându-i caprele, găinile și, din nenorocire, uneori și copiii. Ghepardul întinse mâna și sună dintr-un clopoțel de argint aflat pe tava de ceai; când apăru nepoata sa, îi spuse: — Caută-l pe Sakib și spune-i să-i adune pe toți membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de și-a pierdut mințile dă tot că stă și-mi bocește toată ziua după fii-su ăla dă la Constanța care nici nu vrea să știe dă ea și nici nu mai mănîncă da-n schimb să scoală odată cu găinile și-mi cotrobăie pîn bucătărie, de nu mai am parte nici de amărîtu ăla dă somn, că atît mi-a mai rămas și mie pă lumea asta să mai uit, de cînd s-a prăpădit al meu și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
intru scoarțe decolorate de prea mult spălat pe pereți ștergare miros de levănțică și ceară topită pe pat e Întins nea Dumitru În haine negre de ginere „s-a dus doamnă s-a stins azi noapte ca un pui de găină cine o să-mi mai poarte de grijă?“) — M-oi plăti și eu la nevoie la dumneata că d-asta sîntem vecine să ne ajutăm Între noi. Și ascultă-mă ce-ți zic, să nu-ți fie milă, e o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]