1,239 matches
-
lor și toată ignoranță de partea noastră, am urmat într-o oarecare măsură pretențiile lor, ne-am anihilat, ne-am gârbovit, am lăsat deci deoparte Biblia noastră, valorile noastre de netăgăduit; ne-am simțit ca niște oameni de nimic în fața gălăgiei timpurilor, iar cuvântul nostru (n.n. predica, cateheza) a devenit nesigur, timid și aproape ceva rușinos. Când ne vom elibera, deci, de sclavia infamă a unei științe ridicole care prezintă toate ipotezele sau presupunerile romantice, ale unor minți preconcepute, drept dogme
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
S. A. să mi-l dea mie, întrucât are o mare datorie la mine și nu vrea în niciun caz să mi-o înapoieze. În felul acesta mi-am luat banii și când dânsa a venit după salar a făcut o gălăgie de pomină. Eu nu i-am înapoiat, iar dânsa m-a blestemat să n-am parte de ei, să-mi fie pentru colac și cruce. În ziua aceea am fost foarte indispusă. Nu m-am așteptat la o asemenea reacție
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trecut anii. În casa de pe Veniamin Costache, Cel de Sus a adus din nou veselia și bucuria de a trăi, precum și lupta de zi cu zi cu problemele ce se iveau și necazurile de tot felul. Casa era plină de gălăgia și jocurile noastre, ale copiilor. Silvica, Mircea, Lică și Titi (cel care scrie aceste rânduri), noi toți patru am văzut lumina zilei în orașul Cernăuți, în casa cumpărată de părinții noștri. Tata lucra tot în Poliție, mama și bapțea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
până în anul următor. Într-unul din numere, neîmblânzitul Logofăt a scris pamfletul Cretinul uriaș,care viza paranoia de politruc bolșevic a lui Mihai Beniuc. Cum se cunoaște, piticania, care nu era mai înaltă de o jumătate de cot, făcea o gălăgie infernală, țipând complexat "eu sunt însecol o necesitate". În aceeași tonalitate de respingere a festivismului bolșevic va scrie și un alt coleg de grupă, Marin Șt. Sorescu, două epigrame care vizau lozincăria găunoasă a timpului. Nu știu dacă Sorescu va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și îndeasă o ceafă de porc slinoasă pe gât, mai mult nemestecată. — Nu-i chiar așa, domnule, exagerați ! — Exagerez, exagerez... Dacă-mi permiteți, da, și-acolo tot muzică trebuie să știi, să ai pregătire, e chiar mai greu cu atâta gălăgie și mirosuri și fum, cum spuneți. — Uite, ce să vezi, nu-ți permit ! Cum crezi cu atâta gălăgie și fum și mirosuri, dragul meu Cristian, că vocea ta o să reziste ? Uită-te la tine după doar o noapte. O noapte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Exagerez, exagerez... Dacă-mi permiteți, da, și-acolo tot muzică trebuie să știi, să ai pregătire, e chiar mai greu cu atâta gălăgie și mirosuri și fum, cum spuneți. — Uite, ce să vezi, nu-ți permit ! Cum crezi cu atâta gălăgie și fum și mirosuri, dragul meu Cristian, că vocea ta o să reziste ? Uită-te la tine după doar o noapte. O noapte ! Marele dizeur, scuipându-și vocea cu tot cu amigdale pe niște afurisite de note simple ca bună ziua. — Asta pentru că n-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e cel mai bun profesor și el m-a ales pe mine să-i fiu ucenic ! Domnișorule Cristian, trezește-te ! se înfige Pribeagu în gulerul cămășii sale și începe să-l zdruncine. — Nu poți să înțelegi, Sachi, nu poți ! Din cauza gălăgiei mai mulți studenți au ieșit din camerele lor să privească spectacolul. — Nu, cum să nu înțeleg ? Ce mare scriitor ai văzut dum- neata fără un mare profesor ? Ce mare sculptor e unul, dacă nu a petrecut ani de zile alături de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deja dimineață, lumina caldă și blândă a sfârșitului de vară îi lumina chipul morocănos, încă adormit. A stat așa câteva minute, prins încă de magia visului, apoi s-a ridicat să fumeze o țigară pe holul vagonului. Afară era îmbulzeală, gălăgie, și toți soldații se uitau speriați pe geamuri. Și-a aprins o țigară și a privit și el peisajul. Mormane de oameni. Morți. Întinși unul peste celălalt. Morți în putrefacție, intrând unul în celălalt aproape, iar în vârful acelor mormane
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a pune mâna pe una care fusese scoasă ilegal din Mexic. - Terby e supărat, se plânse Sarah din nou. - Păi calmează-l, am zis, privind în jur. Du-i câteva nachos. Poate-i flămând. - Terby zice că e prea multă gălăgie, Terby e supărat. Stătea cu brațele încrucișate, într-o parodie de copil necăjit. - Bine, puiule, o rezolvăm. M-am ridicat pe vârfuri și i-am făcut semn Martei, apoi am arătat în jos și i-am zis doar din buze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aici? Credeam că ne-am înțeles să nu... - A, da, zise Marta. L-am adus înapoi azi dimineață. - De ce? - Nu-i mergea deloc bine în adăpost, iar cei de la hotel mi-au spus că nu mai poate rămâne acolo din cauza gălăgiei nebune pe care o făcea. Și fiindcă mi-ai spus că până sâmbătă totul va fi gata cu casa, l-am lăsat acolo în urmă cu vreo două ore. E în regulă? - Da...e în regulă... În acest moment plecasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fiind copil am fost dus într-o sară acolo, de alți băieți, la priveghiu. Ne-am jucat și am petrecut strașnic în sara acea, lângă mort probabil. Am jucat inelul, țușca și alte jocuri. Și era un haz și o gălăgie nespusă. Nimene, după cât știu, nu era trist... Insomnie și febră... Persistența cu care bolnavul urmărește desenurile și figurile tapetului din apropierea sa, pe părete. Colonelul Vrabie, care se uită cu plăcere pe fereastră cum mușcă cânii pe oamenii care intră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sucursala nu se desființează. D-l prefect trimite o vorbă; d. casier, fără avizul adunării generale, ridică marfa de la sucursală, și negustoria s'a isprăvit! Dar în jurul lucrurilor acestora se iscă oarecare zgomot. Tinerii lucrători, de la atelierul din Pașcani, fac gălăgie în adunări, cer bilanțuri amănunțite, cer să nu se facă politică, cer proceduri cinstite, și iată că se ivește prilejul să scăpăm de turburarea aceasta: încep mișcările sătenilor. Atunci d. N. Vasiliu denunță pe lucrătorii din atelier, ca instigatori, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
datorezi tu mie și eu ție, ca să ajungi la concluzia - formulată de fapt cu zeci de ani în urmă - că tezaurul, mucegăit de o sută de ani de „păstrare” cu grijă... nu prea mai valorează mare lucru, adică „prea multă gălăgie pentru nimica-mare...” În cei douăzeci de ani scurși între primul și al doilea război mondial, guvernele românești n-au încetat să pună bilateral și internațional problema retrocedării. Deși cu arma sovietică la tâmplă, în anii ’60-’80, guvernanții de la București
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
domnului Gussi, care ne aduse, de contrabandă, câteva provizii de la Florica, crucea bizantină și potirul de la regina Elisabeta cu airul de fir făcut de dânsa. Ne povesti cum colonelul luase ocheanul tatei de pe birou și portțigaretul de chihlimbar. După multă gălăgie, a înapoiat ocheanul, dar nu restul; fusese d. Gussi și la Rătești, unde Anton, fratele lui Luigi, jefuise tot. De acum, pentru mai multe zile, ni se închise ușa după cererea lui Tzigara, care povățui și pe Pia să nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dimineață. La Băile Herculane am mai fost de vreo două ori în tabere de pictură naivă, de fiecare dată având tot felul de probleme, ca să nu mai spun că întotdeauna aveam reclamații din partea altor turiști cazați în același hotel, din cauza gălăgiei care o făceam noi în fiecare noapte. Așa că treptat a trebuit să găsim altă locație pentru taberele noastre de pictură naivă, aceasta a fost Moldova Nouă, pe malul Dunării, la cabana Federalcoopului din Caraș-Severin. Moldova Nouă Moldova Nouă e un
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Antrenor: Gheorghe Poenaru. FARUL: Vlas - Mățel, Ninu (min. 46 Pătrașcu), Ignat, Mendy - Prodan (min. 62 Doicaru), Buzea, Cristocea, Mansur - Pantelie (min. 76 V.Păcuraru), Fatai. Antrenor: Denis Șerban. Arbitru: Ionel Ivan (Brăila). Asistenți: Joszef Peter (Sf. Gheorghe), Ferencz Tunyogi (Zalău). GĂLĂGIE CÂT CUPRINDE, FOTBAL CU LINGURIȚA: MONDOSPORT - MESAGERUL 0-0 Știam că la pomul lăudat nu trebuie să mergi cu sacul, iar Mondosport și Mesagerul au confirmat asta din plin în partida de sâmbătă după amiază. Un meci încrâncenat, cu mult prea
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
n-aș fi căpătat în jurul meu, după un trai bun și liniștit de peste 30 de ani, un roi de copii, gineri și nurori, cu perspectiva de viitori nepoți, dintre care unul și-a și făcut intrarea în lume cu multă gălăgie, dând semne de un bun cântăreț. Vedeți cum uneori de la un fir de păr atârnă soarta unui om, ce zic eu, a unui întreg neam de oameni, care, fără Ivanca, nu erau să vadă lumina zilei pe blajina noastră planetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Spital De obicei, spitalele se construiesc undeva către marginea orașelor. Aici, la spitalul unde eram eu repartizat, nu era cazul. Nu se încadra în tipic, nu se aplica regula. Un spital pentru surzi, într-o zonă extrem de circulată a Bucureștiului. Gălăgia nu deranja pe nimeni, nu exista zgomot aici. Așa cum, în unele triburi primitive, n-a auzit nimeni de „război“. Sau „zăpadă“. Așa că nici noi nu știam ce e acela zgomot. Sunetele - o realitate străină. Stăteam acolo, pe paturile noastre tari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și prin București, pentru că tata mai vine să facă analize și îi zic să mă ia și pe mine. Mie îmi place mult la McDonald’s. Eu nu știu unde stai, dar cred că în București. La mine acasă nu e așa gălăgie ca la București. Raluca Ciobanu, str. Izvoarelor, nr. 45 Dar la D.V. să revin, la întâlnirea aceea din Romană. O Piață Romană înghețată, plouată, un noiembrie căcăcios, gri și grăbit când slalomezi printre băltoace vineții. Ce a fost ciudat - că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
foarte grele, astea sunt niște genuri muzicale care pot fi ușor confundate cu zgomotul pe care îl lasă niște fiare târșâite pe ciment de niște muncitori în stare de ebrietate. Sau cu o mașină cu toba făcută zdrențe, care bruiază gălăgia stârnită de căteva duzini de pacienți chinuiți de cine știe ce stomatolog neîndemânatic. Nu știu dacă îmi plăceau neapărat grohăiturile alea de godaci pândiți de pericolul castrării. Cert e că le ascultam. Trebuia să dai din cap de nebun până te apucau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o funcție extrem de precisă, îi oxigena creierul. Mirunei lumea asta pe care i-o povestesc i se pare absurdă, ireală. Zice că nu se poate să nu inventez. Râde iar, încet, precaut. Dimineața, asta e situația, nu trebuie să faci gălăgie, să tulburi. Ce lume e asta pe care i-o descriu io? Cum, mă, tanti Fifi asta, la doișpe noaptea să culeagă coacăze? Nu știu, bre, ce făcea, dar la ora aia io mă întorceam acasă și am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a reieșit că toți ar fi avut ceva de povestit despre sărit, urlat, mugit sau dat cu pumnul în burlane. Pavel S. a zis că, până a se însura, mugea interior. Nu-l auzea nimeni, însă el se temea că gălăgia dinăuntru o să răzbească odată și-odată. Îi venea să mugească la femeile mai înalte decât el. Îl enerva faptul că, deși pe planetă exista circa un miliard de femei la care ar fi avut succes, că nu era urât și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lângă noi, alături de mama, pentru a ne proteja de starea de jenă, disconfort și umilință a sărăciei degradante. Bătrânului îi plăcea de noi, copiii, și se străduia să ne rețină numele fiecăruia ori de câte ori mama ne chema la masă, ori când gălăgia pe care o făceam depășea anumiți decibeli. Ca unul dintre cei șapte înțelepți ai Atenei, stând pe scăunelul de vânătoare de sub vișinul umbros și primitor, rememora propria-i copilărie apusă pentru totdeauna, starea deplorabilă în care se afla, precum și răgazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de măturători de stradă, muncitori fugiți în pauză de masă, dar și câțiva tineri din clasa medie în formare, funcționari pe la băncile din jur. Birtul tipic bucureștean, pe care îl credeam pierdut de multă vreme, plin de mirosuri apetisante, fum, gălăgie, oameni grăbiți, dar vii, atât de vii, încât nu te mai saturi să-i privești. Un loc foarte pitoresc, nu a scăpat atenție rarilor turiști veritabili în vizită la București. Dovadă: pe ușă se găsea un anunț scris cu pixul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
barbă, cel mai înalt om, cel mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și mergeam la iarmaroc cu o trăsură: birja cu trei cai. Părinții pe bancheta din spate și eu pe băncuța din fața lor. Strada mare era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele buticurilor de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]