1,261 matches
-
din noapte, Miez de cuvânt mușcat dintr-un gând De iubire... Iubesc vara Că-mi este în fire. Iarna Fulgii-și caută cărarea Prin țipete de copii Și aleargă înspre zarea Înecată-n bucurii. Noi ieșim la derdeluș Ca să facem gălăgie Și să zburăm pe ghețuș În spumoasa feerie! Toamnă Toamnă, aur de poveste, Toamnă, zâmbet auriu, Toamnă, ruptă dintre astre Ca o falsă poezie... Toamnă, Spune-mi unde-ai pus Vechea cheie a uitării Ca să nu mai suferi, toamnă, De
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
liniștea, să mă despartă de pădurea nebună a nebunei mele copilării?! Totul se năruie. Toate speranțele. Tot! Și iar... “Bum! Bum! Bum!” Serios? Nici gândul nu mi-l mai aud. Doi pași, o ușă trântită cu putere, o voce hotărâtă, gălăgie! Unde-i pădurea mea? Unde-a dispărut simfonia frunzelor atinse de ploaie și adiate de vânt? Unde-s copacii tăcuți de veacuri, discreți și curați, râul din vale și mușchiul moale și rece? Deschid cu frică de-afară ochii: în stânga
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vîrstnic dădu doct din cap. - În schimb, ea Îți cere să fii la ora douăzeci fix la cafeneaua soră-tii, unde flăcăii de pe insulă au să-ți arate ce Înseamnă să-ți Îngropi viața de burlac cu un pic de gălăgie. Loïc Îi aruncă un lanț de chei pe care skipperul le prinse din zbor. - La ultimul etaj. Apartamentul nupțial. Ai să vezi, n-am fost zgîrcit cu banii. - Dă-mi răgazul doar să-mi pun deoparte rochia de mireasă, lansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
singur individ, neglijând călăuzirea unui Întreg popor? Treptele ce duceau la camerele de oaspeți de la San Marco dădeau către o străduță laterală față de piața din fața bisericii. De jur Împrejur, Îmbulzeala celor lipsiți de orice ocupație părea să sporească, Într-o gălăgie confuză care Îl asurzea. Ar fi vrut să se Întoarcă de Îndată la Palatul Prioriei ca să afle vești despre executarea exilului, dar reușea să Înainteze foarte Încet, Împiedicat de mulțimea care se deplasa, compact, În sens contrar. A nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răsturna întreaga ordine mondială. — Sud, sud-est, nord-vest, asta trebuie să fie orientarea, zice Roja, dînd un ocol cortului, trecîndu-i în revistă găurile, petele de noroi și mucegai, trebuie să scăpăm de el, se hotărăște. — Nu credeți c-o să facă vecinii gălăgie, că o să ne reclame? Chiar dacă locul ăsta e o fundătură, pun pariu că o să se găsească unii care să moară de grija noastră, zice Gulie. — în Univers, fiecare punct al său coincide de fapt cu Centrul său, asta pentru că este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
E un dar din naștere care poate fi cultivat. — Nu prea cred, am dat-o și eu așa la plesneală, recunoaște Părințelul. — Lasă-mă să-ți spun măcar care e filozofia aici, zice Roja, ridicînd din nou tonul ca să acopere gălăgia. Cască bine ochii, el e toreadorul, în timp ce ea este capa. De aici pleacă totul. O ține mereu aproape de inima lui, nu-i dă drumul nici în ruptul capului. Rivalii roiesc cu duiumul în jurul său, dar el doar le arată atît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cuvînt bun despre așa o capitală. Cînd să iasă în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de gunoaie. Voi mai lipseați, se auzi spunînd cu voce tare, ia să vedem dacă tot faceți gălăgie, aveți curajul să ieșiți la interval sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai pe spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai văzut eu fețele astea? Ai noroc cu cizmulițele alea, militărelule, te trădează pozitiv, dacă înțelegi ce vreau să-ți spun, așa că hai plimbă ursul și nu mai pune atîtea întrebări, că oricum nu le aude nimeni, e prea mare gălăgie în jur. De pe buzele tuturor se dă aceeași direcție, Universității, acolo s-o fi stabilit să fie cartierul general după mitingul de dimineață, începe să-și dea seama. Vrînd nevrînd trebuie să te lași purtat de val dacă nu vrei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
copii și au vrut s-o convingă să bea infuzia de semințe de chimen dulce care i-ar fi închis pântecul, măcar până își mai recăpăta forțele. Rahela, la capătul puterilor, a acceptat. Dar n-a rezistat prea mult în mijlocul gălăgiei făcute de fiii surorii ei. Deși n-o mai ura pe Lea cu forța din trecut, Rahela nu-i putea zâmbi surorii ei atâta timp cât trupul ei rămânea neroditor. Era deseori departe de corturile familiei, sfătuindu-se cu Inna, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-am mai auzit nimic. Am vrut s-o trezesc și să-i spun să-mi arate și mie statuetele. Aș fi vrut să mă țină în brațe și să mă laude că fusesem așa de curajoasă și nu făcusem gălăgie. Dar n-am putut să scot o vorbă și nici să fac vreun gest. M-am întins acolo cu inima cât un purece, convinsă că Kemuel avea să vină după noi în cort și să ne omoare pe toate. Vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amândoi obrajii și mătușile s-au adunat în jurul meu și m-au pupat pe rând. Cumnatele mele au bătut din palme și toată lumea a început să vorbească în același timp. Inna a venit și ea să vadă de ce era așa gălăgie, iar eu eram înconjurată numai de fețe zâmbitoare. Era aproape întuneric și ritualul a început aproape fără ca eu să-mi dau seama ce se întâmplă. Inna a adus o cupă din metal șlefuit plină cu vin întărit, atât de întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a lumii, nu și-o putea măcar închipui. Când, cu câteva zile înainte, corăbiile atlante au intrat în limanul Marelui Oraș, Iahuben și-a simțit pieptul umplîndu-i-se de mireasma țării lui. A coborât laolaltă cu toți călătorii pe țărm, în gălăgia atât de bine cunoscută. Mii de sclavi cărau saci de grâu și de orz, saci cu fructe arămii și rotunde cu miezul zemos, răcoritor și înmiresmat, saci cu tigve păroase culese din pomii de miazăzi ai Atlantidei, pe care dacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uns, dar În al doilea lucrurile au Început să iasă prost. Trebuie să scoatem scena cu băuturile. Nu se leagă. — Să scoatem scena cu băuturile? exclamă el. E singurul lucru pentru care acești... acești... acești barbari... de-aia au făcut gălăgia asta oribilă? Pentru că scena cu băuturile nu s-a legat? — Nu, dar... — În viața mea nu am fost insultat În halul acesta, spuse el amar. Ascultară huiduielile care continuau În sală. — Nici pentru mine nu e tocmai plăcut, spuse Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încă o umilință asemănătoare. Presimțirea eșecului, pe care o trăise traversând St James’s Square, nu Îl pregătise pentru legarea la stâlpul infamiei de către o mulțime batjocoritoare, În fața aproape tuturor cunoscuților săi din Londra. Amintirea clipei Îngrozitoare, crescendoul ondulat al gălăgiei care Îl Întâmpinase În timp ce se Întorcea să Înfrunte marea de chipuri, „Huo! Huo! Huo!“, Îl făcea și acum să roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva din expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să anunțe un mare succes; Începutul ezitant al celui de al doilea, batjocura crudă la adresa costumului dnei Saker, pornită de la galerie și din fundul sălii, pierderea totală a Încrederii În sine ca rezultat și efectul său dezastruos asupra celorlalți actori; gălăgia tot mai mare provocată de zeflemele și măscări pe măsură ce actul al treilea se apropia de sfârșit. Informații despre misterioasa telegramă primită de Alexander ieșiseră la iveală și presa făcea speculații cu privire la posibilitatea ca spectacolul să fi fost intenționat perturbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
retrasei politic într-un colț al terasei. Singurică? veni Angi. Îmi aduse un pahar de vin. Îmi lăsai capul pe pieptul lui și vedeam în spatele lui Angi cerul. Ca atunci. Îi simțeam Soarele bătându-i în piept. Și în acea gălăgie, în acel Infern îmi găsii culcuș în brațele lui, și totul dispăru pentru mine. El era Soare, eu eram Lună și străluceam pe cerul plin de stele pe care îl vedeam în spate. Tu ești Irin? veni o doamnă. Magdalena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simțise ceva și-l chemase, la ordin, pe Spiridon, să verifice cu ochii lui ce-i cu hărmălaia aia și să-i frece ridichia. Spiridon, umilit, uitase să închidă bine, în urma sa, toate ușile Palatului, să nu răzbată până la ei gălăgia. La musafiri. Cum era când Comandantul Suprem îl lua la ranga prelucrării ideologice și-a învățămîntului politic. Cum era când, de alături, se auzeau ba palme, ba citate din clasicii marxism-leninismului. Și cum se învifora vocea, când hârâită, de boșorog
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în tăblia mesei de mahon și încercînd figura cu ridicatul în picioare. Era cald. Prin decupajele savante ale transperantelor, lumina scăzuse. Spoturile de raze ce erau împărțite de aici, ca un pachet de cărți de joc, hașurau încă salonul. În gălăgia lor luminoasă, hoardele firișoarelor de praf, între care și Ho diábolos, susținând pe umăr un Genel ațipit, planau pe deasupra platourilor cu urme de muștar, maioneză, pielițe de salam de Sibiu și scobitori îmbîcsite. Băieți buni, de la nivelurile lor de inteligență
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să fie acolo, iar toți cei prezenți și-ar fi dorit într-adevăr să nu fie. De îndată ce mă vor cunoaște, nu vor mai fi ostili, se liniști el. în fața tăcerii înmărmurite din Elbaroom era, probabil, un gând cam prea optimist. Gălăgia renăscu în bar la fel de brusc pe cum dispăruse și, odată cu asta, fiecare pereche de ochi se îndepărtă de nou-veniți. Era o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să nu mai existe, pentru că ocupanții cârciumii explodară în efuziuni verbale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
domnul Trilă Pătrățilă (hi-hi-hi...așa-i spuneam noi) Își trimise mai Întâi burta În recunoaștere, apoi Își făcu și el apariția Însoțit de Umfla (umflata de directoare adjunctă pe care noi o bănuiam implicată Într-o relație dubioasă cu Pătrățilă), gălăgia se mai potoli. Multașteptata lor apariție deveni ținta unor glume de-a dreptul porcoase, pe care, cu unele ezitări, le-aș fi putut reproduce aici, dar consider infinit mai important să vă vorbesc despre Otilia. Așa o chema pe colega
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În jurul gâtului, de culoarea smaraldului și mov, cu o strălucire ca de benzină. Nu mă deranja când masculul Îi șoptea nimicuri dulci, dar acum se preumblă țanțoș cu coada Înfoiată, sâsâind și fluierând ca să-i atragă ei atenția. Face o gălăgie incredibilă. Bat de câteva ori În geam ca să alung păsările, dar cuplul aflat În plin ritual de curtare nu are ochi decât unul pentru celălalt. Apelez la Guy și-l pun să sune imediat la primărie să-ntrebe ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îi spun că am nevoie de patruzeci și cinci de minute și de o sală unde să pun diapozitive. Îmi pare rău, doamnă, aveți doar cinci minute. E mare nebunie Înăuntru. Împinge o ușă masivă de lemn, lăsând să iasă gălăgia unei zile obișnuite la Colosseum, plus telefoane care sună. Bărbați urlând În receptoare, luptându-se să se facă auziți sau strigând instrucțiuni din celălalt capăt al Încăperii. Exact când mă Întreb dacă n-ar fi mai bine s-o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de mâna Întinsă a tatălui său. Adesea nu deslușea nici zare de pasăre, din cauza perdelelor de frunze, trunchiuri și crengi. Dar când tatăl său Îl lua În brațe, indicându-i prin gesturile binecunoscute să stea cumințel și să nu facă gălăgie, ochii larg deschiși ai lui Va, urmărind degetul arătător al părintelui său, putu să vadă deslușit, pe trunchiul scorburos al unui fag bătrân o minune de pasăre moțată, Împodobită cu pene roșii, verzi, portocalii, negre și albe. Stătea fixată de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dinții puternici, așteptînd să fie ridicată În poziție ultima secțiune a acoperișului Înclinat. O salvă furibundă de ciocane semnaliză ridicarea acoperișului de această bandă de muncitori foști contabili, avocați și șefuleți de pe la mijlocul ierarhiilor conducătoare. Mai jos, astupîndu-și urechile de gălăgie, nevestele lor desfășurau sulurile de finet mătăsos care urma să formeze pereții laterali și din spate ai teatrului. Un grup de fiice debordînd de energie descărca un teanc de scaune de metal pliante dintr-o camionetă parcată lîngă chei, plasîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Se gândea că mare lucru nu trebuie să fie, dar, cum nu cunoștea decât serviciul actelor de liberă desfacere a băuturilor spirtoase, merse mai greu puțin. Omul de serviciu îl trimise de la Ana la Caiafa, și el ameți de atâta gălăgie, numărând treptele. Odăile în care intra erau pline de dosare și aerul cenușiu și stătut mirosea a tutun prost și a hârtie veche. Deasupra birourilor scrijelate, nevopsite, ardea un bec galben. Lumina de afară părea și mai ștearsă. Așteptă în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]