1,263 matches
-
controlată. Cel puțin în zona unde ne oprisem noi, oamenii discutau între ei, nu părea prea interesați de spunerile "genialului conducător", dar teama de securiști, care formau poate jumătate din auditoriu, îi silea pe cetățeni să fie precauți. Cei mai mulți participanți gălăgioși erau grupurile de tineri, care, cu un vocabular violent, deranjau pe vecinii lor, motiv de ceartă. Am auzit odată o înjurătură, urmată de certuri violente, m-am urcat pe zidul ocrotitor al grădinii din fața Ateneului să pot vedea ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
generalului Weygand, au eșuat, sporind considerabil forța de acțiune pe plan politic, economic, diplomatic a Germaniei naziste în Sud-Estul Europei. În ceea ce o privea, România avea în coastă și primejdia rusească, revendicările sovietice privind teritoriul național românesc devenind tot mai gălăgioase. În contextul pe care l-am schițat în rândurile de mai sus, a avut loc acțiunea temerară a guvernului român de tranzitare a aurului Băncii Naționale a Poloniei, într-o singură noapte, din Nordul Bucovinei în portul Constanța și îmbarcarea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Am citit toate cărțile/ am carnea tristă, cum spune poetul. Ce minunată zăbavă-i cetitul cărților și ce înalt model cultural! De rușinea de a scrie poezie, între poeți cine scapă?! Cum e să te știi lebădă între atâtea gâște gălăgioase și să nu te umpli de rușinea de a fi altfel... E greu, peste poate, când comiți fatala mișcare de a publica în cele reviste. Atunci rușinea cea mare coboară peste tine și ești alungat pentru veci dintre gâștele cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în vorbă, în gusturi, în umor, în gestică. Par mai greu adaptabili, au nostalgii greu reprimabile. Cum explici aceste lucruri? De ce transplantul de Maramureș la București este unul mai dificil? E de vină atitudinea lui "Mitică de Dâmbovița", pamblicarul, superficialul, gălăgiosul? Regretatul Laurențiu Ulici e încă un exemplu în această situație. Sau Ioan Groșan, Sau Ioan Es. Pop. Ce aduce maramureșanul la întâlnirea cu ceilalți comorienți din provinciile românești? Primul lucru care m-a șocat în București a fost gradul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
coronița care creștea văzând cu ochii. Spun adevărul, vino mai repede, se necăji Prichindel de nepăsarea surioarei. E ceva uriaș printre flori! Prichinduța așeza atentă coronița pe patul moale de iarbă și se ridică vrând-nevrând pentru a-i face plăcere gălăgiosului. Ce poate fi așa de uriaș? Poate a crescut vreo floare și-acum crezi că-i uriașă! Dar amuți de uimire când privi în direcția degetului arătător al fratelui ei. E uriașă, nu vezi? Se smiorcăi Prichindel. Ai dreptate, e
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Vicol era cunoscut și de scriitori, de aceia dintre ei care, în special iernile, se retrăgeau la Cumpătul, la „casa de creație“, pentru a lucra. M-am numărat și eu, într-o vreme, printre acei fericiți. De cum se încheiau perioadele gălăgioase, corespunzătoare vacanțelor, cu mulți copii, bone, bunici, se înființa la Cumpătul și profesorul Vicol, instalându-se la vila 3, cum știa toată lumea, mereu în aceeași cameră de aproape treizeci de ani. Iar în sala unde se mânca, avea de asemenea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vehemenți o consideră la fel de neavenită, întrucât "contestarea curentă a lui Eminescu înseamnă, implicit, punerea între paranteze a unei întregi tradiții, sfidarea unui întreg șir de antecesori iluștri, față de care actuala intelectualitate, sfertodoctă și teribilistă, seamănă mai degrabă cu o gașcă gălăgioasă de "fârțingăi" și "pițipoance"", fapt ce atestă o realitate, anume că "societatea noastră de azi trăiește un descumpănitor complex axiologic și identitar", într-o Europă "despiritualizată și cinic-utilitaristă" unde "noi ne străduim, cu penibilul inerent oricărei derute nevertebrate, să devenim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
viitor: În ceea ce privește obiectivul nou-înființatei Sport Club Bacău, Relu Damian a precizat: 9 IUNIE Fotbal, Cupa României: Mondosport - CS Dofteana 2 0 (1-0) Lume multă venită de la Dofteana miercuri după amiază pe stadionul “Municipal” la finala etapei județene a Cupei României. Gălăgioșii fani ai formației de Liga a V-a sperau într-o nouă surpriză, după eliminarea Mesagerului, însă favoriții i-au dezamăgit crunt. Mondosport a dominat partida de o manieră categorică, nelăsând loc de dubii asupra câștigătoarei, chiar dacă a deschis scorul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Mai aveți vreo speranță la calificare ? J.G.: Întotdeauna trebuie să trăim cu speranță, nu trebuie decât să înscriem cu 9 goluri mai mult decât Bacăul (râde cu poftă). Rep.: Sunt obișnuiți jucătorii dumneavoastră să evolueze în fața unui public numeros și gălăgios ? J.G.: În competiția internă nu, dar avem mulți jucători la echipele naționale ale Belgiei, 249 care au jucat peste tot în Europa. Dar se poate spune că avem puțină experiență cu suporteri gălăgioși. Rep.: Cum v a plăcut România văzută
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
să evolueze în fața unui public numeros și gălăgios ? J.G.: În competiția internă nu, dar avem mulți jucători la echipele naționale ale Belgiei, 249 care au jucat peste tot în Europa. Dar se poate spune că avem puțină experiență cu suporteri gălăgioși. Rep.: Cum v a plăcut România văzută din autocar ? J.G.: Din păcate, drumul l-am făcut pe întuneric, așa că n-am văzut mare lucru, dar ce pot să vă spun e că am avut un șofer foarte bun. Gabriel Armanu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
vin cu borviz. Câte și câte vorbeam noi atunci la umbra teiului, vorbe ieșite din inimă care ne scurtau ceasurile, de ne se păreau minute. Eram sub un adevărat farmec în fața melancoliei dulci și visătoare a lui Eminescu și a gălăgioasei veselii a lui Creangă de a cărui hohote de râs tresărea grădina Spravale babă. S-au dus amândoi acești scriitori fruntași atât de strâns legați prin prietinie, dar atât de deosebiți prin caracterele și talentele lor, și în urmă-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bine făcuți, mai sănătoși, mai cuprinși. Aveau fiecare coșere încăpătoare, vite în ocol, case curate, bine văruite, acoperite cu draniță 182 și împrejmuite cu grădini pline de pomi roditori. De câte ori treceam prin sate, toți cânii întărtați 183 de veselia noastră gălăgioasă ne ieșeau înainte și ne făceau alai, iar copiii se uitau al noi cu ochi mari plini de mierare, neînțelegând cum se poate ca niște boieri de târg să umble în carul cu boi. Așa am mers vreo trei oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cuvenit În natură, pentru a evita nefericita postură a nucii din perete. “Radiosfera”, 9 decembrie 1996, ora 12,26 109. Invadatori, vegetali și nu numai Astăzi am să vă rețin atenția cu cronica unui război. Al unuia nu atât de gălăgios ca acelea pe care le purtăm noi, oamenii, dar la fel de radical. Și aici e vorba de un invadator și cineva care Își apără teritoriul. Doar că războiul se poartă subteran, iar gloanțele sunt Înlocuite cu molecule. De protagonistul acestui război
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dintre Cerberii statului comunist nu a remarcat conținutul acestei inscripții. Ne-am amintit că la Brașov, în căminul de studenți flămânzi și înghețați din clădirea fostei închisori din spatele tribunalului, a fost mare scandal și mare anchetă când studenții au cântat gălăgios și ostentativ celebrul imn comunist Internațional, care suna cam așa: „Sculați voi oropsiți ai vieții, voi osândiți la foame sus...” În vremea aceea prietenul meu Nelu, mi-a povestit multe din viața lui. Provenea dintr-o familie foarte săracă de la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și fără să se revolte. Am cunoscut într-o cârciumă întunecată, la „Ciucaș”, în Brașovul anilor 1961, o țigancă bătrână care cânta cu o voce spartă acompaniindu se la un țambal vechi pe care îl purta atârnat de gât. Bețivi gălăgioși și urât mirositori, o ignorau sau adesea o insultau, ea răbda totul cu eroism: avea de întreținut acasă o fiică oarbă..... Ca în versurile lui Bacovia din „Seară tristă”: Barbar, cânta femeea-aceea, Târziu, în cafeneaua goală, Barbar cânta, dar plin
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
la Spitalul Tractorul, două stații de troleibuz înainte de Uzina Rulmentul, și care începând programul la ora 8.30, putea fi văzută în troleibuz în fiecare dimineață la ora 8.00. Era apoi o oră când stăzile se umpleau de copii gălăgioși care alergau cu ghiozdane în spate, era apoi o oră când strada era plină de pensionari care mergeau la cumpărături, când majoritatea celorlalți erau la serviciu. Era convenabil între orele 13 și 15, schimbul I încă nu ieșise, iar schimbul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
putea să trezească asta. Colegii mei de salon, acum îmi dau seama că trebuia să fac prezentările. Ar fi unul care seamănă cu Danny de Vito, cel mai lamentabil actor pe care l-am văzut vreodată. Bondoc, bocciu și destul de gălăgios, ca mai toți cei care nu aud. Mănâncă tot timpul cu inconștiență. Colegul, despre adevăratul Danny de Vito nu vă pot da relații. Altceva nu găsesc să vă spun legat de el. Mă rog, am aflat că, în libertate, fabrica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
colhoznică zdravănă, guralivă și care se freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai eficient acolo. Și în momentul în care trenul a plecat, a luat-o din loc, femeia aia corpolentă și gălăgioasă a tăcut brusc, s-a închinat și-a zis doar atât: „Plecăm și noi, Doamne!“. O frază la care nu te așteptai, o frază superbă, mai ales pe tonul acela de scuză pe care o rostise ea. Ca și cum își cerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în care eram convins de existența acelei limbi comune. Dar, cum am spus, era suficient să văd un bețivan soios, un puțoi care își bagă și-și scoate cu o nonșalanță ce dă de gândit sau vreo cucoană grasă și gălăgioasă - și-mi pierea orice chef. Și începeam din nou să cred că acea limbă comună e doar scorneală. Îmi reproșa cineva că aș cere prea mult de la oameni. De ce să-ți dea ei ceea ce le ceri tu? De ce ocupațiunea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-a gândit niciodată la asta. Cu ce pot să o îmbunez după un futai nereușit decât cu povești. Nici n-avea cum să fie altfel futaiul. Erecții eșuate, tocmai când o auzeam pe Rodica ieșind din baie și căscînd gălăgios, acompaniată de apa trasă care duce rahatul spre canalizare. În afară de asta, toată noaptea l-a bătut la cap pe nea Titi cu nu știu ce chestiuni care nu suportau amânare. I-a ținut conferințe și normal că asta că m-a inhibat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ai ce-i face!) ridicarea spirituală, morală, culturală, națională și profesională a neamu lui nostru românesc! Cine dintre dumneavoastră, cititorii mei de astăzi, nu ați auzit de Casele Naționale? De realizările acestora de la Breaza, cum și de manifestațiile, când mai gălăgioase și când mai dis crete, ale acestei firme, falită Încă de la Începuturile ei practic-experimentale, așa cum Încercase să se așeze, obținând, În acest scop, tot materialul baracamentelor fostei armate din Moldova, din care nu s-a știut niciodată ce s-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cotidiene de gospodărie a oamenilor În lupta cu mate ria și ei Înde ei. Timiditatea, cu Întreg complexul ei, dă Însă - lucru curios! - Îndrăzneală și libertate de spirit prin aceea că te izolează, În chip firesc, de tentația lumii gălăgioase, de interesele, deșertă ciunile și țâfnele ei, pe care, dacă te pune naiba să le Împaci cumva, satisfăcându-le pe toate, ieși până la urmă tocit, uzat, măcinat. Apoi, iarăși din timiditate disprețuitoare, nu am solicitat prie tenia sau colaborarea oamenilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trupului meu, decât să sufăr umilințele rude lor mele care au plecat astă-seară la teatru, lăsându-mă În tovărășia slugilor.“ Departe de a fi fost frumoasă sau ispititoare, o bănuială de enigmă mă Îndemnase s-o chem afară din grupul gălăgios de fete, În care ea mi apăruse oarecum străină și Îndepărtată de grup și de Îndeletnicirile lui, dovadă că nu apucase să cunoască nici hotelul unde trebuia să-și pună În practică triumful ei peste acele rude iabrașe care nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
drum, din pură curiozitate. În fundul unei curți, sub niște umbrele mari, adunați la mese de lemn cu un design mai degrabă neinspirat decât rustic, o mulțime de băieți și fete, niciunul trecut de treizeci de ani, beau bere și conversau gălăgios. Nu făceau nimic altceva decât să bea bere, să vorbească și să se simtă bine, să se simtă perfectă cu tinerețea lor. Domnul Năsturel a făcut al doilea lucru de neînțeles pentru un om care mergea la o întâlnire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de moarte decât un singur pas. Suflete creștin, poate și tu ești în asemenea primejdii. Nu lăsa ca în inima ta să se stingă acea flacără a rugăciunii. Veghează la cârma sufletului tău și nu te lăsa târât de valul gălăgios al prietenilor răi așa cum a făcut acest tânăr seminarist. Totdeauna să-ți sune la ureche aceste cuvinte ale Mântuitorului: “Vegheați și vă rugați ca să nu cădeți în ispită”. (Mc 14,38). Așadar din această nenorocită întâmplare învață să nu dai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]