15,944 matches
-
pună, după obicei, o ghirlandă de flori la statuia lui Eminescu, dăltuită, în fața Ateneului, de Gheorghe Anghel. În sfârșit, întâlnirea se petrece într-o iarnă la Predeal, când generos, Geo Bogza îi cumpără un ceas de buzunar, îl conduce la gară și îi cumpără biletul de tren. Poetul din Răchițelele Apusenilor îi trimite pe lângă poezii (apoi după debut, volumele sale de poezii), înduioșătoare semne de prețuire: un trofeu de vânătoare (capul unui căprior vânat de tatăl său), un plop bogzian (simbol
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
la proprietari, jandarmi pe stradă, sergent la poartă. Soția și copilul nostru nu au somn. De cinci zile de când au venit să "mă ridice" - fără mandat, firește - eu sunt fugărit ca un vânat de lux din casă în casă, din gară în gară, din oraș în oraș" (originalul la Biblioteca Academiei, secția manuscrise S 1/3 DCCXCVII, publicat în vol. II de Corespondență Mircea Eliade Europa, Asia, America, Ed. Humanitas, 2001, p. 408. în acest context mă întreb: cine i-a
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
jandarmi pe stradă, sergent la poartă. Soția și copilul nostru nu au somn. De cinci zile de când au venit să "mă ridice" - fără mandat, firește - eu sunt fugărit ca un vânat de lux din casă în casă, din gară în gară, din oraș în oraș" (originalul la Biblioteca Academiei, secția manuscrise S 1/3 DCCXCVII, publicat în vol. II de Corespondență Mircea Eliade Europa, Asia, America, Ed. Humanitas, 2001, p. 408. în acest context mă întreb: cine i-a inspirat lui
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Trandafir, 38 de ani, s-a bazat, firesc, pe șlagărele lui Marius Țeicu și George Natsis, în timp ce Daniel Iordăchioae a făcut apel la piesele de succes scrise pentru el de Ion Cristinoiu și Dumitru Lupu. Evident acesta din urmă, cu “Gara mică” și nu numai, nu a lipsit din recitalul îndrăgitului cântăreț Gabriel Dorobanțu. Am spus mai sus că sintagma “de altădată” nu e foarte potrivită, fiindcă Iordăchioae a cântat o compoziție proprie recentă, la fel Mihai Constantinescu (care, evident, a
Revan?a adev?ra?ilor c?nt?re?i by Mihai Chiner () [Corola-journal/Journalistic/83415_a_84740]
-
Cristian Teodorescu In numele dreptului sacru de a fi ales, au apărut la această sesiune a localelor candidaturile unor repetenți la bunul-simț, ale unor ciudați care par să fi renunțat temporar la o carieră de exhibiționiști prin gări și ale unor involuntari umoriști. Chiar dacă unora nu le dau numele, vă asigur că toate aceste personaje pencilensiene există. Un domn, candidat la o primărie dintr-o mică localitate de pe litoral își îndeamnă concitadinii să-l voteze, cu inscripții pe
Repetenți la bunul-simț by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8458_a_9783]
-
spus mai întâi să-mi lase volumașul în cutia de scrisori, la căsuța 34, prevăzător - să-l citesc, mai întâi - și abia pe urmă s-o cunosc, eventual, - și iată acum ce-am citit, surprins, o încântare... pi într-o gară cineva mi-a furat o valiză în valiza aceea era doar mâncare cât am călătorit cu trenul m-am gândit la ce oare se aștepta omul ăla să găsească în valiza mea și la cele două studente la mate care
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
fragment dezumflă toți colacii de salvare pe care, de bine-de rău, i-am mai fi putut găsi aici: Se îngrămădesc puțin, dar e loc destul, înăuntru mașina nu pare deloc mică, e o întreagă lume chiar! După care demarăm către gară. Către Londra. La adevărații londonezi!" (pag. 188) De ce alege Lucian Bâgiu să-și corupă scriitura - altminteri curată - prin asemenea exerciții de stil fără finalitate și fără valoare? De ce scapă de sub control mașinăria notelor de infrapaginale și lasă povestea în seama
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
de pe mărețul fluviu siberian E., care se varsă în Oceanul Înghețat, totul era mai vesel. Citea mult, scria versuri, își petrecea zorii tinereții ei cețoase pe strada Fundătura Comunistă, fostă Lagărului, fostă August Bebel. Era fiica muncitoarei orfane Katia, din gara F. de pe linia est-siberiană, unde mica -burghezie a orașului își păștea vacile chiar sub privirea lui Lenin, cel din beton armat, și fiică a lui Vovik, fante de oraș, care la rândul său era odrasla lui Lifantiev, șef de partid
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
Breazu, în Franța: "...sunt transferat la Praga, deci aproape de inima Europei - și la 18 ore (de fugă cu expresul) mai aproape de Paris" (oraș pe care ținea foarte mult să-l vadă - și va izbuti, mai târziu, fiind întâmpinat pe peronul Gării de Est de către același Ion Breazu). Deși la Praga nu a stat decât cinci luni de zile, Blaga și-a făcut repede remarcată (și impusă) personalitatea. A stabilit relații cu principalele ziare și Agenția cehoslovacă de presă "Ceps", cu ajutorul căreia
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
mine - rememorează poetul - promisiunea lui Titulescu, că va citi, era suficientă satisfacție, cu toate că mă stăpânea convingerea că nu va avea niciodată răgazul pentru așa ceva". După câteva săptămâni, când ministrul se reîntorcea în țară, Blaga s-a prezentat din nou la gară. "De astă dată - își va aminti, peste timp, poetul - nu mai intenționa să se oprească și la Viena, decât pentru cele câteva minute indicate în itinerariul obișnuit al expresului. Am urcat în vagonul său, i-am comunicat unele informații austriece
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
pe care i-a văzut recent: după vizita noastră la Paris de anul trecut, ei au mai întâlnit-o pe Magdalena, i-au cumpărat câteva tablouri, apoi, când ea s-a întors la Nișă au condus-o cu mașina la gară. "De ce venise acum, din nou, la Paris?" Nu știe. Probabil tot în vederea unei expoziții care n-a mai fost să fie. Nu cumva aceeași pe care o aștepta anul trecut? Nișă... Unde-or mai fi ilustratele trimise de ea de la
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
a consuma sifon, ca toată lumea. Orașul Varșovia are un „ce” aristocratic, mai mult, bine înțeles, al trecutului. Plin de castele străvechi, biserici și catedrale înegrite de vremuri și poduri pe sub care trece apa Vistulei, un râu mare cu valuri neastâmpărate. Gara principală, o deziluzie, mă așteaptam la o gară de proporții mari, când colo este cu un aspect destul de modest, prea modest chiar. Uitai să povestesc că în călătoria mea de la Berlin la Varșovia, fiind într-un cupeu plin de militari
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
un „ce” aristocratic, mai mult, bine înțeles, al trecutului. Plin de castele străvechi, biserici și catedrale înegrite de vremuri și poduri pe sub care trece apa Vistulei, un râu mare cu valuri neastâmpărate. Gara principală, o deziluzie, mă așteaptam la o gară de proporții mari, când colo este cu un aspect destul de modest, prea modest chiar. Uitai să povestesc că în călătoria mea de la Berlin la Varșovia, fiind într-un cupeu plin de militari, ofițeri polonezi de la graniță încoace, un bătrân general
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
arăt inelul meu din deget, spunând că “gata, nu mai sunt liberă”. Mare regret pe general, care continuă să-și mângâie barba uriașe aruncându-mi priviri înflăcărate și bând ceai servit pe la toate stațiile, în ceainice enorme, de către chelneri din gările pe unde trecem. Polonezii sunt extrem de amabili cu noi românii, mai ales la vamă și la pașapoarte, unde nu știau cum să fie mai prevenitori față de “pani rumânsky” (doamna română). Drumul de la Varșovia l-am făcut noaptea, când nemerind într-
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
figura și Preludiu și Fuga mie dedicată de dânsul și care obținuse premiul Chopin. După mulți ani ne revedem iarăși, nu fără emoție, deoarece mă cunoscuse copil la Lipsca și acum eram, după spusele lui, “eine schöne junge Frau”. Din gara Oranienburg plecasem împreună cu prietena mea și urmată de un convoi de admiratoare și admiratori, cu 1 ½ oră înaintea concertului. Călătoria dura 45 de minute, în care timp eu îmi făcui un somn, care mă învioară mult, spre marea uimire a
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
îmi făcui un somn, care mă învioară mult, spre marea uimire a Trudchenei, care nu putea să priceapă calmul acesta înainte de concert. Ea avea în schimb, un trac teribil, atât de emoționată era, încât de-abia făcuse câțiva pași în gara Stettin, unde coborîsem, când se lungi pe peron cu tot ce avea în brațe, în hazul tuturor pasagerilor. O pusei pe picioare și luarăm o mașină care ne transportă la sala de concert. Fiind în bună dispoziție, am reușit a
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
său compatriot și ne mai cântă lucruri frumoase de alți câțiva compozitori tradiționali. Era plin de vervă și mai nu dansa și el, pătruns de ritmurile îndrăcite la pian! Pe urmă își aminti de plecare. Mai avea câteva minute și gara nu era aproape. Plecă cu grabă însoțit de mine, însă uitând pe masă niște hârtii importante. Prietena mea observând scena trimite cu zor după noi o estafetă cu aceste hârtii, pe o bravă menajeră care din întâmplare trecuse pe acolo
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
meu cu nuanță roșie”, sau picioarele mici. În fine pe la miezul nopții dă Dumnezeu și plictisitorul don Juan coboară și răsuflu ușurată, putând acum să mă gândesc la o odihnă mai tihnită. Dimineața ne apropiem de Berlin, vestit prin nenumăratele gări de periferie. Sosesc la Friederich Strasse, unde mă așteaptă o fostă elevă a mea, care continuă studiile la Berlin. De acolo o luăm spre Stettiner Bahnhof, de unde mă urc în trenul pentru Oranienburg. După cele 14 stații prin care trecem
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Friederich Strasse, unde mă așteaptă o fostă elevă a mea, care continuă studiile la Berlin. De acolo o luăm spre Stettiner Bahnhof, de unde mă urc în trenul pentru Oranienburg. După cele 14 stații prin care trecem, sosesc la destinație, în gară așteptată fiind de credincioasa mea prietenă Gertruda. Bucuria revederii și iată-mă acasă la dânsa. Desfac toate darurile aduse, care sunt primite cu chiote de bucurie de exuberanta mea prietenă. Curând foarte curând trebuie să cânt la Leipzigși Berlin, iar
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
unde eu făceam o probă pe “Bösendorfer” din sală, cu toate că n-aveam mare nădejde de a da cocertul seara. Și chiar așa și fu. Masa o luarăm în grabă cu familia Tripa, iar cu o căruță traversarăm Aradul întreg, spre gara Aradului nou de unde mai pleca ultimul tren spre Timișoara. În acest oraș trebuia să cânt a doua zi, și la Logoj aveam concert. Așa că plecarăm fără a-mi da concertul la Arad, bucuroși de a putea aveaîncă un tren. Plecarea
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Pension Central, foarte bine și confortabil. Seara trebuia să cânt în Lugoj și pentru aceasta plecăm la ora șease după amiază, însoțită fiind de Alma Cornea, muzicantă și profesoară de pian la Conservatorul Sabin Drăgoi (Comunal) din Timișoara. Descindem la gară și de acolo mergem la hotel. Aici mi se taie răsuflarea văzând odaia în care trebuie să locuiesc. Podele stricate, pat de fier, un lavoar cu un lighean cât o luntre, din care turnând apa în găleată mi-o vărsai
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ultima oară. Sinaia! O revăzui după mulți ani. Era într-o dimineață de iunie, când porni cu trenul înarmatăcu un mare buchet de trandafiri galbeni bine învelit în hârtie udă, ca să nu se ofilească.Erau destinați reginei suferinde. Coborând în gară găsii o trăsură care mă duse la hotel. Nu știu ce tristeță plutea în aer, ca o presimțire de rău! Sinaia nu era încă populată cu viligiaturiști, era tristă și părăsită. O mașină mă duse spre castelul Foișor, însă era interzisă apropierea
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
a fost tot timpul voiajului plin de atenție față de mine, cu toate că eram cât se poate de rezervată, nedorind să fac cunoștințe de prisos. Însă totul se aranje în bine și după o staționare de o jumătate oră într-o mică gară, ne văzurăm în sfârșit în gara mare a Varșoviei. Această gară se clădea atunci și era neisprăvită, însă dedimensiuni colosale. N-a avut norocul de a fi termiantă că numai la câteva luni mai târziu fu distrusă de bombele nimicitoare
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
de atenție față de mine, cu toate că eram cât se poate de rezervată, nedorind să fac cunoștințe de prisos. Însă totul se aranje în bine și după o staționare de o jumătate oră într-o mică gară, ne văzurăm în sfârșit în gara mare a Varșoviei. Această gară se clădea atunci și era neisprăvită, însă dedimensiuni colosale. N-a avut norocul de a fi termiantă că numai la câteva luni mai târziu fu distrusă de bombele nimicitoare germane. De la gară mă îndreptai cu
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
eram cât se poate de rezervată, nedorind să fac cunoștințe de prisos. Însă totul se aranje în bine și după o staționare de o jumătate oră într-o mică gară, ne văzurăm în sfârșit în gara mare a Varșoviei. Această gară se clădea atunci și era neisprăvită, însă dedimensiuni colosale. N-a avut norocul de a fi termiantă că numai la câteva luni mai târziu fu distrusă de bombele nimicitoare germane. De la gară mă îndreptai cu o mașină în str. Ordynicke
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]