11,048 matches
-
Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1089 din 24 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cadoul de Crăciun Zăpada acoperi de două zile, cât vedeai cu ochii, toate coamele munților cu nămeți mari de ninsoare, care, viscolite, troieniră cu totul gardurile și cărările de pe creasta muntelui pe care se afla casa lui Mihai al lui Macovei. Acesta era un om vrednic, deși nu prea bogat. Îi plăcea să țină în cea mai bună orânduială gospodăria sa, cu tot ce ținea de
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cadoul_de_craciun_viorel_darie_1387893637.html [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
odorul pe căpușorul lui bălai, cu parfum ademenitor de copil, deschise ușa și plecă. Măriuca îi făcu semn cu mânuța ei firavă, prin geam, văzându-l cum pleacă prin nămeți spre pădure. Era trudă mare să răzbați prin nămeți cât gardul, în care te împotmoleai la fiecare pas, o aventură anevoioasă, peste puterile chiar și a unui om trăit pe munte. Când se văzu pe creasta dinspre pădure, se porni un vânt năprasnic, ce începu să spulbere în trâmbă zăpezile bogate
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cadoul_de_craciun_viorel_darie_1387893637.html [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
mai cu seamă plantele legumicole. Această dragoste față de natură s-a nascut odată cu mine acolo lângă pădure în satul Dumuslău unde și părinții mei aveau o grădină frumoasă. Grădină părinților mei se deosebea de grădină mea prin aceia că avea gardul ( împrejmuirea ) făcut din tulpini de floarea soarelui, în rest era frumos, cu straturi aliniate pe care se găseau tot felul de plante legumicole, bine îngrijite. Au urmat ani de "agricultură socialistă"când majoritatea tineretului de la sate s-a îndreptat spre
IN GRĂDINA LUI IONEL de IONEL CADAR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/In_gradina_lui_ionel.html [Corola-blog/BlogPost/355345_a_356674]
-
scule. -Bine, Antonia! Căruța îl zgudui puțin când trecu peste podul de lemn de la poartă. Antonia ieșită în uliță cu amândouă mâinile băgate în mânecile sfeterului îl privi cum încet, încet, se îndepărtează. Mărița de peste drum se uita printre ulucile gardului. Se prefăcu că nu o vede. Apoi închise poarta. * Privind satul din căruță, i se părea că-i mai frumos. Cunoștea toate casele și toți pomii de pe uliță. Crescuseră odată cu ei. „-Doamne cum au mai trecut ani! Gândea Carol. “-La
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 by http://confluente.ro/Statuia_din_amurg_al_florin_tene_1329554894.html [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
a timpului: „Înainte de apă mi-e sete de somn,/ înainte de foc mi-e sete de somn,/ înaintea aerului am răsuflat din somn/ până când somnul s-a făcut pământ// în palmele Plăsmuitorului.// Mi-e sete de somn/ și aș sări peste gardul somnului mare/ dar mi-e frică:/ ce se va întâmpla dacă nici moartea/ nu are somn deajuns/ și n-o să mai pot adormi?” (Cerșetorii somnului). În fine, aici se desface și se strânge un nod dialectic, de identități și diferențe
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/Dumitru_velea_dumitru_ichim_dumitru_velea_1370267178.html [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
măi? Eu cum mănânc și tu nu vrei? Își dă seama că aștept un răspuns și el continuă să dea din coadă: - Sorry, dar tot nu mănânc. L-am lăsat și slobod în câteva rânduri dar își face loc pe sub gard, mi-am zis că se întoarce el din nou acasă și nu m-am alarmat dar, de multe ori se întorcea cu câte o pasăre din care nu mai lăsa decât fulgii. - Ce-ai făcut măi? Asta nu e pasărea
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_11_.html [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
ochii îndreptați rugător spre intervievator. Îmi pare rău, eu nici nu am mașina la București... - Dar unde‑ți este mașina? - Mașina mea e în curte la mine, în comuna C... Toți vecinii pot să vă spună, că se vede peste gard, ce dracu’! - Te mai întreb și se consemnează, apoi vei semna, fii atent! Dacă minți... nu mai pleci curând de aici, omule! l‑a avertizat comisarul, vizibil iritat și mulțumit în același timp. Era din ce în ce mai convins că presupunerile sale se
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_6_.html [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
pafta,Să nu curgă lacrimi, fi-va ... XVII. MI-E DOR..., de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. MI-E DOR... Mi-e dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e dor de-a mea
CIPRIAN ANTOCHE by http://confluente.ro/articole/ciprian_antoche/canal [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară ... Citește mai mult MI-E DOR...Mi-e dor de prispa casei meleScluptată-n lemn și învelită-n lut,De gardul vechi, cu carii și zăbreleși curtea largă, cea cu mărul slut.Fântâna-n umbra perjului de vară,Scornea o apă rece și seninăSub soarele ce apunea în sară,Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă.Mi-e dor de-a mea livadă mareCu
CIPRIAN ANTOCHE by http://confluente.ro/articole/ciprian_antoche/canal [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
din 24 august 2012 Toate Articolele Autorului Am tot stat în poartă, așteptând să vină Prin amurgul toamnei mama din grădină, Bate vântul plopii, anii trec la rând, Eu tot stau în poartă, mama așteptând. Mă chema la cină, peste gard de porți, Rămăsese vie, singură-ntre morți, De-acolo din poartă mă chema la masă, Era tristă mama... nu mai e acasă... Prin genele toamnei o văd într-o stea, Mă șterg pe prosopul înflorat de ea, O aștept tot
UMBRA MAMEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 by http://confluente.ro/Umbra_mamei_ion_ionescu_bucovu_1345795926.html [Corola-blog/BlogPost/355268_a_356597]
-
și pusese carnea la păstrare în” frigiderul” străzii. Era acolo și sacoșa de plastic a Mariei Lupului, i-o fi trecut supărarea pe”nu știu cine”, care voit sau nevoit încurcase pachetele și îi consumase bunătățile. Dincolo de pietrele de râu, până la marginea gardului dinspre stradă, se întindeau lăcrimioarele. Le trecuseră florile, era început de toamnă, dar am simțit mirosul lor pătrunzându-mi în suflet. În cealaltă parte, spre vecina, femeia aceea mică și grasă care ieșea în fiecare seară pe banca din fața porții
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Asta_sunt_eu_helene_pflitsch_1356750135.html [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
femeia aceea mică și grasă care ieșea în fiecare seară pe banca din fața porții și spunea povești despre o lume fascinantă, atât de fascinantă încât o întrebam pe mama de ce nu m-a născut în timpul ăla, erau Daliile. Înalte cât gardul, de toate culorile și formele, erau admirate de toți cei care treceau pe acolo și nu era femeie care să nu își dorească o ceapă. Făceau la fel ca mama în fiecare toamnă, scoteau cu grijă cepele, le înveleau în
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Asta_sunt_eu_helene_pflitsch_1356750135.html [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
dinspre ponton se afla restaurantul, cu o terasă de vară amenajată în fața întregii clădiri. Mesele erau pline de clienți, iar ospătarii roiau pe lângă ele să-i servească. Întrarea în hotel se făcea pe la mijlocul terasei pavată cu piatră șlefuită, iar pe lângă gardul ce delimita terasa pe exterior, se ridicau trunchiurile unor glicine de la un capăt la celălalt al terasei, a căror inflorescențe mov spre mov deschis la inflorescențele mai trecute, împrăștiau un parfum deosebit de plăcut, la fel de puternic ca cel al florilor de
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1425308623.html [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
această dorință de a face dragoste împreună, să fie numai a lui, sau și ea și-o dorea la fel de mult? Nu reușea să găsească răspunsuri la aceste întrebări, așa că mergea tăcută mai departe când după o alee străjuită de un gard vegetal de-o parte și de alta, alee ce ducea precis în fața hotelului, apăru direct în fața sa Giacomo, roșu la față și transpirat de efortul făcut de a-i ieși în cale înainte ca ea să depășească aleea. - Bună ziua iubire
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1425308623.html [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
avem, de bine de rău, interese comune, primordiale, facem caz de sentimente, de cultură, de opțiuni, ne sublimăm ca îngerii sau ne îmbătăm ca porcii, folosim un limbaj articulat, și totuși nu comunicăm între noi mai mult decât scândurile unui gard, așezate alături de fantezia sau de bunul plac al tâmplarului. Cum să spui asta dincolo de cuvinte? Ar fi desigur o soluție cartea cu pagini imaculate, dar numai ca butadă, desigur, așa cum tot butadă a fost, deși unii s-au grăbit s-
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_cristescu_1495095552.html [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
prea devreme, deși gospodinele tot mai coceau bolindeții. Cu toate că începuse să burnițeze, nimic nu ne oprea și înaintam triumfal prin noroaiele și băltoacele de pe ulița desfundată. Cred că ne-ar fi invidiat chiar și Alexandru cel Mare sau Napoleon. Pe la garduri, câinii mușcau furioși scândurile văzându-ne așa de îndârjiți. Când ajungeam la o poartă, la comanda scurtă a lui Ilie, urlam din patru bojoci : Bună ziua la Moș Ajun! Mâine la Crăciun! Patru, patru! Cred că jumătate din sat s-ar
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
acasă. după ce obosesc, mă uit înapoi și observ că gospodarul intrase demult în curte. Mă opresc. Gândul rebel iar îmi juca în scăfârlie ca un drăcușor: -Da’...de ce să plec acasă? Iote, mă! Mă răzgândii : dacă omul stă pitit după gard și iese iar la mine? După multă reflectare, am constatat că omul avea dreptate. Femeile ieșeau din ce în ce mai rar cu bolindeți. Și apoi... Dacă mă urmărește din nou namila?...Păi, așa, nu umplu eu traista toată noaptea! Așa își făcu loc
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mi închipuiam că știu pe unde să mă întorc acasă. Dar, pe ce uliță am mers? Ce uliță-i asta? Deși luna îmi zâmbea șăgalnic, am simțit că mi se pune pe ochi un văl alburiu de ceață. Casele, cu gardurile lor, copacii, toate ulițele de la răscruce mi se păreau niște fantome care pluteau în jurul meu prin ceață, într-un decor fantastic, coborât din basmele mamei. Orbecăiam speriat prin această ceață ca să deslușesc conturul turlei de la biserică. Alergam de pe o uliță
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
care pluteau în jurul meu prin ceață, într-un decor fantastic, coborât din basmele mamei. Orbecăiam speriat prin această ceață ca să deslușesc conturul turlei de la biserică. Alergam de pe o uliță pe alta, spunând : -Pe asta am fost? Da, am fost! Uite gardul vopsit! Dar fântâna aia ce caută acolo? Parcă nu era! Și nici copacul ăsta! Ăla e Drumul Lacului? Dacă este, la capătul uliței trebuie să fie biserica. Mergeam până la capătul uliței, dara nu vedeam biserica. Deodată ama realizat că nu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
bățul, că mă stropești! m-a certat Lisandra, aducându-mă la realitate. Am tăcut și n-am mai dat cu paloșul în băltoacă. Dar... trebuia să-mi protejez Cosânzeana, să n-o fure zmeii. Și zmeii lătrau furioși de rupeau gardul. Unde nu mă repezii cu paloșul și le retezai capetele ivite printre scândurile gardului... Cosânzeana mea iar mă aduse la realaitate : -Nu mai întărâta câinii! Dacă rup scândurile, scapă și ne mușcă! Ce știa Cosânzeana mea ce luptă aprigă duceam
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
și n-am mai dat cu paloșul în băltoacă. Dar... trebuia să-mi protejez Cosânzeana, să n-o fure zmeii. Și zmeii lătrau furioși de rupeau gardul. Unde nu mă repezii cu paloșul și le retezai capetele ivite printre scândurile gardului... Cosânzeana mea iar mă aduse la realaitate : -Nu mai întărâta câinii! Dacă rup scândurile, scapă și ne mușcă! Ce știa Cosânzeana mea ce luptă aprigă duceam eu?... Că o duceam călare pe calul năzdrăvan, că după mine alerga ceata zmeilor
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cineva; l-am întrebat: „Vrei să îți citesc?”, amintindu-mi ce ghidușe mi se păruseră și, poate, puțin exagerate. Am citit una. L-am văzut pe Radu cum își lăsase ușor capul în piept și se agățase cu mâna de gard. În timp ce mă apucasem de a doua scrisoare, mătușa lui spune: „of, plânge”. Până am ajuns la finalul scrisorii plângeam toți patru. Nu mi-am imaginat niște cuvinte scrise de niște copii de clasa a doua fiind atât de sfâșietoare, să
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” by https://republica.ro/ultima-zi-in-care-l-am-vazut-pe-radu-la-scoala-znu-pot-doamna-pe-dumneavoastra-nu-va-lovesc-niciodata [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
ostași, joacă băiete, eu mă ascund, Tu vii și spui, te-am prins, acum am să te sărut, o, nu, mai am o prietenă, mai bine ne citim poeme, până ne vine rău, care pe care, ne răzimăm de același gard vechi, ai să spui, pardon, nu erai tu acela, m-ai sărutat din greșeală, uneori mi-este tare dor de Tine, când vii, iar nu Te doresc, Tu chiar nu Te superi niciodată? Nu mi-ai spus de unde vii, prea
JOCUL CU MOARTEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Jocul_cu_moartea_boris_mehr_1386996582.html [Corola-blog/BlogPost/363505_a_364834]
-
de fier forjat, după ce descuiase destul de greu lacătul înghețat de la lanțul ce ținea strâns cele două părți, Amalia începea să‑și revină. Era încă amețită. În întunericul dens, lămpile de poziție ale autoturismului lăsau să se vadă doar puțin din gardul masiv, de beton, de o parte și de alta a porților. El s‑a urcat și a pornit mașina. A intrat în curte și a oprit‑o dincolo de porți. A coborât și a plecat să le închidă. Ea a ținut
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_22_.html [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
ce‑i povestise prietenul ei, avocatul Octavian Neagu, pe vremea când s‑a angajat să‑l apere pe Gabriel în proces: „... într‑o casă în care a stat Gabriel al tău, cocoțată pe un vârf de deal și împrejmuită de gard înalt de beton...”! A înțeles că acolo este ea dusă. A înțeles că șoferul taxiului era tocmai violatorul de atunci. A mai apucat doar să șoptească: „Dumnezeule, de ce m‑ai adus aici?” și a leșinat. Când șoferul a revenit, mai
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_22_.html [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]