1,359 matches
-
bunica mea adevărată, m-a iubit și m-a ținut numai în puf și miere. Pe vremuri, bunicul era considerat cel mai frumos bărbat din sat, dar era de o severitate obsedantă când venea vorba de curățenie și de perfecțiunea gazonului său. Eu, fiind copil obraznic și hlizit, nu făceam altceva decât să mă tăvălesc prin iarba proaspătă și să mănânc corcoase din prun împreună cu vara mea. Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de „săpunul lui Pipin“, de anecdota cu avocado sau de apelurile telefonice de sâmbătă, când prietenul lui se prezenta drept unul, Spengler Suter, care suna să reclame spargerea unei țevi care nici nu exista. Tata se ridică, ședea pe marginea gazonului, cositoarea se rostogolise peste taluz, tăind o brazdă în pojarniță înainte ca mașina să se fi răsturnat și continua să facă larmă ca un copil care nu se mai astâmpără. Când l-am găsit acolo tata era palid și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bezna aia, în sfârșit nu mai exista, constrângerile și fricile luaseră sfârșit, pereții fisurii din gheață se puteau mișca încălecându-se unul pe altul, fără privirea lui. Și totuși, tata se trezise din leșin, zăcuse acolo în iarbă și mirosul gazonului cosit, zgomotul urlător al cositoarei îl trăseseră înapoi pe marginea pajiștii, în spatele casei, printre azalee. Mi-a fost de-ajuns, spuse el. Nu mai vreau. Am văzut în radiografie inima tatei, atât de mare încât îi umplea tot pieptul, inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
treceți la sentimente mai omenești, cine să vă mai înțeleagă? Măi să fie, face Roja pe surprinsul, nici acum nu vă dați seama ce tîmpenie ați făcut, le aduce aminte, făcîndu-le semn să privească în direcția intrării principale, razant cu gazonul împînzit de chiștoace și cioburi, frămîntat de bocancii soldaților, v-a luat ceva timp, mistreților, pînă să radeți tot, noroc că am avut o presimțire și am sărit într un taximetru, dacă aș mai fi întîrziat cîteva minute, ați fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
văd de unde și pînă unde s-a iscat așa un scandal. — Păi stați că încă n-am ajuns la sarea și piperul situației, spune Sena. — Și spectatorii? își amintește domnul Președinte să întrebe. A fost plin stadionul? — Arhiplin, spune Sena. Gazonul impecabil, atmosferă de finală adevărată de Cupă. Primul fluier al arbitrului abia se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
astfel de furt pe față și au făcut semn echipei să părăsească terenul în semn de protest. Unde ați mai pomenit așa ceva? Tribunele au reînceput să huiduiască, o parte abandonul Stelei, cealaltă parte pe jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se potolesc și fotbaliștii dinamoviști începeau să se ridice din iarbă și să se îndrepte spre cabine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu la fiecare din cei care au coborît pe rînd din elicopter. Nici măcar lumina împrăștiată de farul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ei, a trecut totul, am trâmbițat eu cu o veselie prostească, neconvingătoare. Kieran aprobă din cap înțelegător. —O, desigur. Bănuiesc că ai venit ca să discutați despre măreața idee a Lisei de a te vinde ca pe o mașină de tuns gazonul nedorită. Asta o să vândă câteva sute de mii de exemplare, nu? Ai de gând să pozezi goală de la brâu în sus, să arăți ce ai de oferit exact? Sau o să te uiți fix în aparat, cu o expresie disperată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi inversat. Ar fi fost ca o mică excursie pentru mine. Puteam să trimit vederi de acolo. în depărtare am observat silueta cuiva care zăcea acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți de toamnă, rece și clară. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
firește, marea, dar se va mulțumi cu o inundație, cu un furtunar (tot o pasăre) și cu somnul ("vom dormi... vom visa") nepoatei adevărate. Groparul este gropar, desigur, dar nici măcar groapă nu sapă el, el sapă o piscină în mijlocul unui gazon englezesc. Cine putea să apară în acest context (pretext) cehovianoshakespearean? Prefectul și Zoe, desigur, veniți din O scrisoare pierdută, dar cu remarcabile însușiri mimetice... Ajunși aici (noi cititorii, noi scriitorii, noi personajele) merităm, cred, o paranteză. Pentru Horia Gârbea, Caragiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
trecea peste umeri, apoi, cu o mișcare de șerpoaică, le lăsa să-i alunece între picioare, după care le arunca la cinci-șase metri înălțime, prinzându-le unul câte unul pe spinare. Rareori i se-ntâmpla să scape vreun baston pe gazon și, în astfel de situații, își făcuse obiceiul să dea din cap furioasă și să exclame încetișor „Ah, Alice!“, ceea ce nu-l putea face pe Heshie decât s-o iubească și mai mult; și, bine-nțeles, același efect îl avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru ca a doua zi să o ia de la capăt. Tresare cu un fior de panică. Parcă se aude vuietul gros al unor motoare. Ascultă încordată, dar tihna nopții este tulburată doar de un jet d'eau92 care șoptește molcom pe gazonul din fața vilei. Trecuse de altfel ora când "Văduvele negre 93" își făceau apariția. Se pomenește asaltată de dorința mistuitoare după Marius. Își dorește să aibă acum lângă ea senzația liniștitoare a trupului său puternic, lipit de al ei. Cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al dimineții să pătrundă înăuntru. Din coroanele bogate ale copacilor care trec în fugă pe lângă ei se aud cum câteva vrăbii ciripesc flămânde îndemnuri către suratele lor. Dinspre grădină răzbate mirosul suav al trandafirilor și roua din iarba îngrijită a gazonului strălucește sub razele încă plăpânde ale soarelui în străfulgerări de cleștar. Automobilul oprește în fața scărilor de marmură albă și majordomul, impecabil ca ținută chiar și la o oră atât de matinală, deschide ceremonios portiera din dreptul Smarandei. Te rog, anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
până pe 31 octombrie. Totul era un vacarm și-un haos. Desdemona stătea sprijinită de banchetă, suferind deja de anxietatea pe care inovațiile aveau să i-o inducă În decursul anilor - În special mașinile, dar și prăjitoarele de pâine, aspersoarele pentru gazon, scările rulante -, În timp ce Lefty rânjea și dădea Încântat din cap. Pretutindeni se Înălțau zgârie-nori și cinematografe și hoteluri. În anii douăzeci s-au construit aproape toate marile clădiri din Detroit: blocul Penobscot și al doilea bloc Buhl, colorat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întrebă Obiectul. ― Te luam de acolo Înainte să fie prea târziu. ― Cum adică? ― Îți miroase gura. Acest lucru o blocă. Obiectul fusese lovită drept În inimă. Se pleoști. ― Chiar așa? Întrebă. ― Aduce ușor a ceapă, am spus. Eram acum pe gazonul din spatele casei. Copiii stăteau pe gardul de la verandă, cu jarul de la țigări strălucind În beznă. ― Ce părere ai despre Rex? șopti Obiectul. ― Ce? Să nu-mi spui că-ți place. ― N-am zis că-mi place. I-am sondat chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ies afară, spre plimbarea noastră În pădure. Mă așteptau sub un felinar galben de pe verandă. Jerome avea În mână o lanternă argintie. Pe umărul lui Rex se afla un rucsac militar plin cu bere Stroh’s. Am coborât treptele până pe gazon. Terenul era neregulat, plin de rădăcini, dar cetina era moale sub picioare. Pentru câteva clipe, În ciuda proastei mele dispoziții, am reușit s-o simt: Încântarea proaspătă pe care ți-o dădea nordul Michiganului. O vagă răcoare În aer chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căscă pământul sub noi. Cu un răget, Jerome se ridică, aruncându-mă pe spate. Supremația mea fusese de scurtă durată. Acum era vremea să fug. Am luat-o la goană prin verandă. Am sărit peste trepte și am fugit pe gazonul din spate, În picioarele goale. Jerome venea după mine În ținuta lui de Dracula. S-a oprit ca să-și arunce haina și am mai câștigat teren. Am fugit prin curțile din spate ale caselor Învecinate, furișându-mă pe sub ramuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ale poliției secrete, Cornelia, Cornelia, Cornelia și Cornelia. Scrie o carte esențială, Vademecum pentru frizeri. Când moare, Nea Gică nu este îngropat, ci umplut cu păr uman de un alt personaj ce bântuie 156 cartea, Vasilescu Dorel, cel ce tundea gazonul terenului de fotbal și care ajunge până la urmă "cel mai mare taxidermist din lume". îmbălsămat asemenea trupului lui Lenin, Nea Gică rămâne mai departe în frizerie, vizitat din când în când de pacienții ospiciului din apropiere. Pe măsură ce înaintăm în volum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
gândaci. — Eu Îi pun Într-un șervețel și le mai acord o șansă. — Mi-e teamă că n-ai supraviețui Într-o junglă, zise fata. — Ești a doua persoană care-mi spune asta. Gândacul fugi repede spre o bucată de gazon și dispăru. — Gata, nu l-am omorât. — Îți mulțumesc. Știi cumva unde e stația pentru autobuzul albastru? M-am rătăcit, zise Kitty. — Unde vrei să ajungi? — La Santa Monica Civic Auditorium. Mă tot plimb În cerc de azi-dimineață. — Ești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
simțea ușoară, protejată. Era masculin și puternic. Dar În același timp sentimental. Și În ciuda incapacității lui de a-și lua un angajament total, era loial. Ajunsese din Întâmplare la el. Și printr-o minune o plăcuse. Stătea acum mulțumit pe gazon, oferindu-i priveliștea calculată a frumosului său profil. Nu-i cerea nimic, cu toate astea o inspira să facă ceva măreț. Și Kitty Își spărgea creierul ce să facă, goală, Întinsă pe șezlong, cu părul lung fluturând În vânt. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea prin întuneric, de pe perete, din afișul în care stăteau aliniați frumos pe trei rânduri, pe gazonul proaspăt tuns din Groapă, într-o zi însorită, cu nea Angelo Niculescu în mijloc, cu Lucescu pe vine, sprijinit cu palma dreaptă de pământ ca să fie limpede cine poartă pe braț banderola de căpitan, cu Dinu privind în zare, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mințile și i-a lăsat să viseze frumos. Le-a promis mesteceni, salcâmi, stejari și arțari roșii, brazi argintii, platani, pini cenușii, nuci, sălcii crețe, tufe de liliac și iasomie, rododendroni, ienuperi și tuia, de fapt șiruri întregi de tuia, gazon și flori, bulbi și răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în bătătură, se învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
porniră pe cărarea care ducea la ușa bucătăriei și ocoliră grădina din spatele casei. Wilt reuși să vadă ce voise să spună inspectorul când pomenise de bombardament. Grădina nu arăta deloc bine. O mulțime de farfurii de carton erau împrăștiate pe gazon sau, purtate de vânt, se rostogoliseră prin grădină în tufele de caprifoi sau se cocoțaseră pe trandafiri, în timp ce altă mulțime, de data aceasta formată din pahare de carton - unele strivite, altele încă pline cu trosneala Pringsheim și cu apă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
formată din pahare de carton - unele strivite, altele încă pline cu trosneala Pringsheim și cu apă de ploaie - maculau solul. Dar obiectele care îi dădeau locului aerul de mizerie macabră erau burgerii cu carne de vită. Erau împrăștiați pretutindeni pe gazon și zăceau mânjiți de salată de morcovi și varză, așa că Wilt dădu câteva clipe în mintea lui Clem. Câinele se întoarce la voma lui, zise inspectorul Flint, citindu-i în mod evident gândurile. Traversară terasa, ajunseră la fereastra salonului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul lui și trasând cu coada lungă a măturii sute de semicercuri pe gazon. Nuielele măturii lăsau rânduri-rânduri de urme pe nisip. Pășeam și mă simțeam atât de bine, atât de curat de parcă aș fi fost spălat pe dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al ceasului din turnul mănăstirii arătau că mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]