1,633 matches
-
ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca să închidă ușa, Gaston auzi zgomot de palme, urmat de țipete de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic. Țipătul s-a transformat în geamăt de durere. Astfel de scene sunt la ordinea zilei în Sanya. În celelalte camere de la etaj domnea liniștea. Gaston s-a năpustit din două-trei sărituri la ușa de unde se auzea vocea. Ce scenă cumplită l-a izbit pe Gaston când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște farfurioare. I s-a schimonosit fața de spaimă. Și-a împreunat mâinile și a scos un țipăt care semăna cu geamătul unui animal suferind. Nu putea articula nici un cuvânt. — Non! — Ce-ai spus? — Non! Non! Non! Nu Kobayashi vorbise. Gaston și-a scos capul din apă. Plin de sânge cum era, semăna cu un hipopotam mai mult ca oricând. Strigă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Oricît i-am iubi, e minunat să mai luăm și-o pauză uneori. Cum sînt părinții lui Tom? — Foarte drăguți, răspunde ea. Nici că mi-aș fi putut dori socri mai de treabă. Annei și mie ne scapă simultan un geamăt. — Știu, rîde Lily. Asta e reacția pe care o primesc de la toată lumea, dar, pe bune, sînt foarte scumpi. Îi iubesc pe copii și mă iubesc și pe mine. De fapt, aș spune că Sandra, soacră-mea, mi-e prietenă. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-i cunoașteți pe prietenii noștri. Poate că ați vrea să veniți pe la noi, la cină, după ce se Întorc copiii din luna de miere? am auzit-o spunînd chiar Înainte să se Îndepărteze. M-am Întors spre Dan cu un geamăt, căci, indiferent cît de frumos vorbise tata și cît de mult credeam În posibilitatea unui viitor În ce ne privea, nu eram În nici un caz pregătită ca Linda să-i devină cea mai bună prietenă așa, din senin. Dan mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi putut Întîmpla. Așa e corect, Îmi zic eu. Slavă Domnului că nu mi-a făcut avansuri. Nu pot decît să-mi imaginez cît de jenant ar fi fost, cît de ciudat. Cu siguranță am procedat corect. 25 Scot un geamăt În timp ce Îmi deschid ochii și Încerc să mă concentrez asupra ceasului: e 7.38. La dracu’. Îmi las capul Înapoi pe pernă și Îni Încordez auzul ca să prind vreun scîncet de-al lui Tom, dar nu aud nimic. Apoi, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
alcool pînă aproape de zero, iar acum, la aproape optsprezece luni de atunci, e clar că Încă mai trebuie să „lucrez“ ca să o recuperez. Împleticindu-mă pînă În baie, mă privesc cu ochi Încețoșați În oglindă și Îmi mai scapă un geamăt, căci femeia strălucitoare de aseară a fost Înlocuită de un monstru cu fața umflată de somn. Cam așa arată trecerea de la sublim la ridicol. Înghit două tablete de Nurofen, după care Îmi tîrșîi picioarele spre bucătărie ca să fac niște cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să râdă cu sughițuri, după care i-am auzit din nou glăsui: Nu ești curios, Galilei, să știi ce cântă sclavii care ridică în calea ta acest zid?" Într-adevăr, se auzea un cântec trist, pe care-l crezusem un geamăt al vântului. Nu cântau decât aceleași cuvinte, repetate ca o obsesie, într-un fel chinuit și monoton: "Pămîntul nu se învîrtește, Pământul nu se învîrtește"... Apoi au tăcut. "Gata, Galilei, am auzit vocea ascuțită a inchizitorului, acum zidul a fost
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
După trei sau patru atacuri, din ce în ce mai puternice și mai iuți, nu m-am mai ferit cum trebuie, și un crăcan mi-a atins o mână. Îmi simțeam brațele moi și respiram tot mai greu. M-am dat înapoi cu un geamăt, iar el s-a năpustit asupra mea. Crăcanul mi-a sfâșiat mătasea hainei și mi-a zgâriat pântecele. Dacă n-aș fi evitat-o, următoarea lovitură mi l-ar fi străpuns. Sau ceva mai jos, căci mă dumirisem deja care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de cenușiu și negru și am auzit bubuitul surd al tunetului. - E mai bine să intrăm în casă, am spus. Numai ce am închis ușa odăii mele, când a început să urle un vânt năpraznic. Cu toate că oblonul era tras, auzeam gemetele arborilor și simțeam cum se lăsa întunericul. Furtuna, cu fulgere și tunete îngrozitoare, a revărsat asupra curții o ploaie în cascade, amestecată cu grindină, părând că vrea să smulgă ușile, să ia pe sus acoperișul. A durat mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
modestă, dar rămasă-n picioare, și ne-am legat caii de niște inele groase de fier înfipte-n zid. Poarta era deschisă, dar înăuntru nu era nimeni. Am auzit totuși venind de sub un chepeng care se deschidea în podeaua holului gemete și văitături. Ne-am uitat înăuntru, ținându-ne respirația din pricina duhorii. Nu se putea vedea altceva decât târșâitul unor deținuți, precum șerpii căzuți într-un puț. Gundo și-a amintit o cârciumă din apropiere. Soldații erau de-ai casei, beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este disperarea, moartea continuă și lentă, cu horcăiturile, zvârcolelile, urletele și gemetele ei; să vezi muribunzi acoperind cu pământ și pietre morți care probabil că încă nu muriseră. Iar duhoarea nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem. Amintește de cea a câmpurilor de luptă, dar e mai cruntă: miros de sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zis ceva în limba lui. Când bărbatul s-a întins după un smoc de iarbă, Gumbert a înșfăcat cu amândouă mâinile sabia și l-a lovit cu toată puterea lui în cap. Bărbatul s-a prăbușit în față cu un geamăt, și el, cățărându-se pe cal, a luat-o la goană. Și așa s-a sfârșit povestea micului nostru erou. Drumul spre casă a însemnat oboseală mare, dureri, teamă și foame. Nici unul dintre noi nu era obișnuit să-și procure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
baza gâtului copilei mai puțin grav bolnave, a tamponat puținul sânge care a ieșit și a vârât cu îndemânare canula în interiorul gâtului. Micuța a respirat adânc. A făcut același lucru pentru cealaltă, cu același rezultat și fără să provoace vreun geamăt de durere. A luat apoi o mână a primei copile și a arătat vârfurile degetelor albăstrui spre Heraclion și Martina, care stăteau lângă el. - Moartea și-a făcut intrarea, lăsându-și amprenta. Acum să vedem dacă iese, a explicat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stilul lui, dar nici nu reușea să sfârșească. Pentru a-și Întări erecția, Începu să-și stoarcă scrotul și să-și frece testiculele care se zbăteau flasce peste pubisul ei și În sfârșit reuși să-și dea drumul cu un geamăt de ușurare, dar se ridică grăbit, iar corpurile lor dezlipindu-se, scoaseră un sunet neplăcut, ca o bășină. Maja nu spuse nimic, respirația ei nu se schimbase deloc, nu simțise nimic, asta era evident - de mult timp părea să o roadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să ne naștem fii ai unui demnitar sau ai unui șomer - și, de altfel, Într-o zi toate acestea se pot schimba și săracii pot deveni bogați, și invers. De la ușa cea verde a băii băieților se auzeau bufnete și gemete Înfundate și râsete. Dintr-o dată se auzi o bubuitură - ca un fel de explozie -, iar gemenii Bettini se repeziră afară urlând. Anzalone aproape că o răsturnă, iar scutierul, Împiedicându-se de ea, o Împinse În perete. Ușa verde rămăsese deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-i arate că penetrarea rămâne un gest eliberator, iar actul sexual era ultimul bastion al libertății umane individuale, Într-un univers al maselor. Dar anumite probleme de lubrifiere, de erecție, de orgasm și sincronie, anumite stânjeneli hidraulice, mirosuri animalice, gemete nu Îl convinseră că actul era preferabil masturbării. GINECOLOGIE. Îl fulgeră un gând Înfiorător. Poate că Maja avea vreo boală și a avut puterea de caracter de a nu-i spune tatei pentru a nu-l neliniști În timpul campaniei electorale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Degetarul de vată apăsă un perete despre care Valentina nici nu avea habar că Îl deține. Corpul este Într-adevăr o mină ciudată. Cine știe de ce le place atât de mult femeilor să se lase umplute de bărbați. Tot acel geamăt, icnet, zvâcnet ei Îi părea ridicol. Mama și tata nu făceau așa. Părinții nu se fut niciodată. Degetarul de vată se lovi de un obstacol insurmontabil și se blocă. Era complet blocat. Nu reușesc, spuse șoptind. Mă doare. — Frumusețea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el se trezi cu mingea la picior și profită de ocazie. Așa era el. Nu se gândea de două ori. Șută cu putere - nu spre poartă, ci spre ea. O lovi În plin. Mingea țâșni În apă. Ea scoase un geamăt, Își duse o mână pe șold, Îndepărtă o crustă de nisip, poate că-l Înjură pe jucătorul prost-crescut - de fapt, cunoscând-o atât de bine, acum se gândea că probabil o făcuse, dar lui Antonio nu-i plăcea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
principal stinge lumina - nu mai suportă să privească imaginea lui Buonocore Întins peste plapuma Învechită și roșie, negru, În costumul lui negru de mire, folosit o singură dată, cu cincisprezece ani În urmă. Jos În stradă, vuiesc sirenele de la poliție. Gemete târzii de alarmă și de furie, de amenințare și de protest, care nu mai folosesc nimănui. Sfâșie indiferența Încăpățânată a nopții. Apoi se apropie, ferestrele zăngănesc și, dintr-o dată, cade - definitivă - tăcerea. Au oprit. Au ajuns. Ultimele clipe suspendate - viii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mare De la mic până la mare. Toți mănâncă, se distrează Soacra mirelui dansează, În sfârșit fata aleasă Din codru veni voioasă. Pop Ariana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Măru Caraș-Severin profesor îndrumător Herman Tiana-Mihaela Dialog cu un foc Născut din geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Copilul se urcă în căruța deja plină și-și găsește loc pe fânul moale unde se așază pentru a privi stelele care încă nu plecaseră la culcare. Liniștea este întreruptă din când în când de scârțâitul roților de car, de geamătul boilor și de cântatul cocoșilor care se aud în depărtare. Diii, Joian! Deși îl văzuse de mii de ori, Ion stă cu ochii ațintiți la bolta cerului. Era de un albastru închis, iar cele câteva stele rămase păreau niște perle
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
obișnuiți cu frumusețea Rahelei și cu parfumul ei minunat, dar lui Iacob trebuie să i se fi părut o apariție năucitoare. S-a uitat în ochii ei și a fost copleșit. Când a sărutat-o, vocea lui a fost ca geamătul unui bărbat care se culcă cu femeia lui. Iar Rahela s-a ridicat din propria copilărie la auzul acestui sunet. Și apoi nici n-a prea avut timp să povestească mai multe despre întâlnirea ei cu Iacob. Pentru că Iacob a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el o tratase ca și cum ar fi fost Regina Cerului și el, consortul ei. Uniunea lor fusese aceea dintre mare și cer, dintre ploaie și pământul însetat. Uniunea zilei cu noaptea și a vântului cu apa. Nopțile lor erau pline cu gemete și stele, pentru că jucau rolul zeului și al zeiței. Atingerea lor dădea naștere la sute de vise. Dormeau unul în brațele celuilalt în fiecare noapte, în afară de cele în care ea trebuia să meargă în cortul roșu sau când le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale, începuse să regrete amarnic că intrase astfel în panică. Pierduse pentru totdeauna poziția de primă soție și apoi auzise și zgomotele din cortul nupțial - râsete și gemete de plăcere. Rahela plânsese pe umărul Bilhei, care o dusese să vadă doi câini acuplându-se și o oaie și un berbec și nici unul dintre ei nu părea să sufere. Rahela s-a dus în sat și i-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să fie moașă, pentru ca ea să poată sta lângă Bilha în timpul travaliului și să sufere cu ea. Din fericire pentru Bilha, nașterea a fost tot atât de rapidă și de ușoară pe cât fusese sarcina de grea. După o dimineață de gâfâieli și gemete, s-a așezat pe cărămizi, iar Rahela s-a ghemuit și ea luând-o în brațe. Coatele Bilhei se odihneau pe genunchii îndoiți ai Rahelei și era ca și cum cele două femei împărțeau același pântec în acel moment teribil când copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]