1,325 matches
-
turnat din oțel de cale ferată. În sfârșit, în dimineața ultimei zile dinaintea plecării definitive toate geamantanele se aflau frumos rânduite în antreu și totul părea pregătit pentru marea călătorie. Inainte de prânz sosiră și soții Gutman, încărcați cu alte geamantane, precum și o sumedenie de rude, prieteni și cunoștințe pentru a-și lua rămas bun. Unii sperau să ajungă la rândul lor în scurtă vreme în Israel. Seara, la cină, în jurul mesei mari din sufragerie se reuniră rudele și prietenii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mama te-a jelit mult, după ce te-au arestat și te-au obligat să pleci de la noi... S-a gândit... că ai murit!... Ei, Vittorio, asta a trecut și n-o să se mai repete! îl asigură Nando râzând, scoțând două geamantane bine încărcate din portbagajul mașinii și apucând-o spre casa surorii sale. N-am murit, că mai aveam niște treburi de făcut, Vittorio... Eu sunt un tip cam încăpățânat de felul meu!... Tata crede că ăsta-i un defect al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mafalda. Nando îi răspunse că nici vorbă de una ca asta. Toți se purtaseră cu el cât se poate de gentil. Ba chiar îl și escortaseră de la Timișoara și până la București, ca pe un șef de stat... Era adevărat că geamantanul care-i fusese făcut pierdut în timpul călătoriei de la Praga la Torino nu mai reușise să-l recupereze, dar nu mai avea acum nici o importanță... Niște escroci, comentă Ticu. Mafalda își făcu din nou trei cruci și mai mulțumi încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de călătorie din partea autorităților de la București. Măgarii ăștia ne țin cu zgarda legată de gât, ca pe niște câini, glăsui Ticu pe un ton foarte sarcastic. Nando îi scutură mâna și-l întrebă de sănătate, apoi se grăbi să deschidă geamantanele. Ca de obicei, el nu venise cu mâna goală, ba chiar de data aceasta el își permisese să fie mai darnic decât în urmă cu trei ani. Surorii sale îi aduse acum o mică garderobă de sezon, iar lui Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
voi capitaliștii ăia, de vii încărcat cu atâtea marafeturi!... Așa mi-ar plăcea și mie să mă exploateze cineva!...Da' de unde?... Ei, asta-i altă istorie, dragă cumnate! zise Nando înveselit de remarcă, dar nu intră în amănunte. Închizând primul geamantan, pe care îl golise, îl așeză jos, lângă piciorul mesei, și îl deschise pe cel de-al doilea. Ticu trebui astfel să-și ia în primire partea lui de daruri: un frumos costum de culoare albă, plus o pălărie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi propuse cumnatului său să probeze toate acele scule perfecționate pe podoaba lui capilară. A, nu, cumnate dragă, nu e nevoie, mille grazie! Poate, cu altă ocazie..., îl refuză Nando râzând. Ticu nu insistă, iar Nando închise și al doilea geamantan și-l puse pe jos lângă celălalt. Apoi se așezară cu toții la masă și închinară un pahar de "Campari" în cinstea fericitei lor revederi. Mafalda îsi privi lung fratele și își făcu din nou cruce. Sper că n-ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Eu sunt prea bătrân, ca să mă mai schimb... Nu pot și nu vreau să fiu indiferent la ce e rău pe lume... Dar fii liniștită, sorella, că de data asta o să fie altfel, îți promit! Din cel de-al doilea geamantan el scoase cu mișcări grăbite o mică mapă, purtând sigla organizației regionale din Torino a Partidului Comunist Italian, pe care o desfăcu și din care dădu la iveală mai multe documente, pe care le despături în fața celorlalți. Ia uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vede lumea. Câțiva navetiști au coborât grăbiți, împovărați de cine știe ce gânduri. Se îndreptau cu pași repezi spre casele lor, spre cei dragi. Pe peron și-a făcut apariția o femeie. Lumina difuză nu îi permitea să deslușească bine trăsăturile acesteia. Geamantanul mare din mâna femeii o făcuse să tresară. Era ea. Nici nu-i venea să creadă. Încerca în zadar să articuleze o vorbă. Cu un efort peste puterile ei, Alina strigă:„Mamă!!!”. Toți cei care se aflau în preajmă și-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei, cu o viteză amețitoare. Așteptarea se apropia de sfârșit. Era pregătită să înfrunte adevărul de pe buzele femeii care acum o lună plecase în străinătate și, probabil, se întâlnise cu mama ei. „Alina, am un pachet de la mama ta!”. Din geamantan își făcu apariția o sacoșă strălucitoare, plină cu dulciuri, apoi o păpușă cum își dorise de mult timp, frumos îmbrăcată, cu un zâmbet drăgălaș pe chipu-i de ceară pictată. Nu se putea bucura. Absentă, privea în gol cu mintea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le urcase geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele. Înăuntru, în plasele de bagaje, nu zăreai decât bâte noduroase și coșuri. Oamenii aceștia din sud plecau, pare-se, la drum, cu'mâinile goale. Dar iată-l pe șofer întorcându-se, cu același pas sprinten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-o încetișor dimineața și nu te grăbi prea tare seara, spuse Marcel râzând. Totuși, până la urmă sosi și cafeaua. O sorbiră la repezeală și ieșiră în strada rece și prăfuită. Marcel chemă un arab tânăr să-l ajute la căratul geamantanului, dar, din principiu, făcu întâi prețul. Părerea lui, pe care i-o spunea Janinei a nu știu câta oară, se întemeia pe convingerea greu de înțeles că arabii cer întotdeauna un preț de două ori mai mare ca să fie siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pară a-i fi văzut, strângându-și în față poalele burnusului. Janine găsea că până și cei îmbrăcați în zdrențe au o înfățișare mândră pe care nu o mai întâlnise la arabii din orașul ei. Se ținea după arabul cu geamantanul, care-i croia drum prin mulțime. Trecură printr-o poartă ce se deschidea într-un fel de împrejmuire făcută din argilă și ajunseră într-o mică piață plantată cu aceiași arbori minerali. În fund, pe latura cea mai mare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe tejghea și îi salută, mirosul de lână și de mirodenii care plutea în încăpere se făcu simțit îndărătul parfumului de ceai. Marcel rostea cuvintele repede, cu acea voce scăzută pe care o avea ori de câte ori vorbea despre afaceri. Apoi deschise geamantanul, arătă stofele și basmalele, dădu la o parte cântarul și metrul ca să-și poată întinde marfa în fața bătrânului negustor. Își ieșise din fire, ridicase glasul, râdea fără rost, aducea cu o femeie ce vrea să placă dar nu e sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vinde și celui care cumpără. Bătrânul clătină din cap, trecu tava cu ceai celor doi arabi din spatele lui și spuse numai câteva cuvinte, dar care părură a-l descuraja pe Marcel. El își adună stofele, le băgă la loc în geamantan, ștergându-și fruntea de o sudoare imaginară. Îl strigă pe micul hamal și porniră către arcade. În prima dugheană, deși negustorul luase aceeași înfățișare olimpiană, lucrurile merseră ceva mai bine. - Uite ce mai aere își dau, spuse Marcel, parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai bine să ne înțelegem de-a dreptul cu ei." Se întoarseră în centru pe o altă stradă. Era târziu iar cerul se înseninase aproape cu totul. În piață se opriră. Marcel își freca mulțumit mâinile, privea cu duioșie la geamantanul așezat jos, în fața lor. - Uită-te într-acolo, spuse Janine. Din partea cealaltă a pieței venea către ei un arab slab, vânjos, înfășurat într-un burnus albastru, încălțat cu cizme galbene și moi, cu mănuși în mâini, și purtându-și mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu încetineală o mănușă. "Ăsta se crede general", spuse Marcel, dând din umeri. Da, toți cei de aici aveau aceeași înfățișare mândră, cel din fața lor însă întrecea orice măsură. Toată piața din jur era goală, dar el înainta drept înspre geamantan, fără să-l vadă, fără să-i vadă. Distanța care-i despărțea scădea treptat și arabul aproape ajunsese lângă ei, când Marcel apucă brusc de mânerul valizei, trăgând-o la o parte. Arabul trecu ca și cum n-ar fi băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apartament. O descuraja gândul că trebuie să se întoarcă la hotel, în camera înghețată. Deodată își aminti că patronul o sfătuise să se urce pe terasa fortului, de unde se vedea deșertul. Îi spuse asta lui Marcel, adăugând că pot lăsa geamantanul la hotel. Dar Marcel era obosit, voia să doarmă puțin înainte de cină. - Te rog, spuse Janine. El o privi, dintr-o dată atent. - Bine, draga mea, îi spuse. Îl așteptă în fața hotelului, în stradă. Mulțimea înveșmântată în alb era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu sînt un capăt de țară, îl aprobă domnul Președinte, încuind pe dinafară ușa biroului și avîntîndu-se pe scări în jos. Doamna Mina îi așteaptă deja în fața intrării înfofolită într-o haină groasă, cu căptușeală de lînă. Alături are un geamantan mare cu închizători cu cheiță, și pe umăr poartă o poșetă din piele. — Pute de-ți rupe nasul, zice Monte Cristo intrînd ultimul în closet, trăgînd după el ușa, asigurîndu-se că e bine închisă. — Nici pe budă nu mai poți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Sena, aveți profilul perfect al omului din umbră care iese la rampă exact atunci cînd este nevoie de el. Sper că nu aștepți de mult, Mina, se îngrijorează domnul Președinte, nu știe pe ce să pună mîna mai repede, pe geamantan, pe mînerul portierei sau pe bușonul portbagajului. Lăsați-i pe restul să vorbească ce vor, să vă șușotească pe la spate, nici unul nu vă ajunge nici măcar pînă la glezne, adaugă Sena. Unde mergem? întreabă doamna Mina nerăbdătoare, urcînd pe bancheta din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o familie de pensionari, pe partea femeii și a sa, iar pe cealaltă parte, un soldat În permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta fără poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște rezervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la schimbarea macazelor. În plasa de bagaje, În cufăr de lemn, o jumătate de porc afumat aștepta În liniște sfârșitul călătoriei. Odată ajunși la Odorheiu Secuiesc, domnul Húsvágó a pus-o pe Erzebet să jure, În fața rudelor, cu mâna pe geamantan că, dacă va muri vreodată, Îl va Înmormânta În pijama și cu papuci de casă. Au râs cu toții și s-au Îmbrățișat pe rând. Pe peron, mai Întâi, apoi În sala de așteptare acoperită din loc În loc de insule mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
străduia din răsputeri să lase impresia că abia ținea pasul cu mersul avântat al șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o voce sacadată din pricina efortului și a emoțiilor, din acest compartiment a survolat un geamantan din carton presat de culoare maron, acesta, pe care mă grăbesc să-l restitui odată cu convingerea că la mijloc e o tentativă nereușită de omucidere și asasinat cu premeditare, ceea ce compete justiției și Codului Penal. Tăcu sub privirile mute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Penal. Tăcu sub privirile mute de admirație ale controlorului. Se dovedea Încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu poți alege nimic din ce zice șeful. Dacă nu ești om cu carte! Ceea ce el, recunoștea acest lucru, nu era. Luă geamantanul din mâna șefului, Îndoit din șale, cum cerea respectul față de superiori, și se strecură În vagon ca să privească de aproape pe cetățeana cu asasinatul și cu chestia ailaltă, cu care oricum va călători până la destinație În condiții de securitate sporită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
imaginam că pentru un fleac ca ăsta ar fi nevoie de consilier. E o situație specială. Azi am primit ordinul de chemare, declară În sfârșit Petru. La oaste, care va să zică. O zi mare, domnule Șendrean. În acest caz vă recomand un geamantan solid din carton presat. Apără de praf puținele lucruri pe care regulamentul le tolerează și poate fi deschis cu ușurință de oricine, chiar și de dumneavoastră, În cazul că ați pierdut și cea de-a doua cheiță pe câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de dumneavoastră, În cazul că ați pierdut și cea de-a doua cheiță pe câmpul de instrucție. Dar unde se găsesc obiectele cu pricina? Chiar aici, zise Petru. Intrară În „I. L. Caragiale”, care avea un raion cu articole de voiaj. Geamantane Însă momentan nu aveau, declară jenat librarul. Eventual peste o săptămână, când primeau marfă. Era un articol puțin solicitat de clienți. Și ora Închiderii pe deasupra. Ora Închiderii? izbucni Petru. Ora Închiderii ați spus? Mai sunt trei minute, domnule profesor, bâigui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]