2,146 matches
-
cu PR-ul, iar el e Simone al tău.” „Nu mă cheamă Simone”, zise Riccardo, cu limba acum cam Încleiată. „Nu vorbim de tine”, zise Belbo. De câteva clipe mă jenam pentru el. El, care de obicei era așa de gelos pentru sentimentele lui, punea În scenă acum toată gâlceava asta amoroasă În fața unui martor, mai mult, În fața unui rival. Dar din replica aceea de la urmă mi-am dat seama că, dezgolindu-se În fața celuilalt - În momentul În care adversarul veritabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
școală. Nu orbecăiai aiurea. La fel și cu celelalte: orice ființă sau lucru îți semnala din ce categorie făcea parte. Recunoșteai cu ușurință secția de miliție, spitalul, primăria, pușcăria, abatorul. Recunoșteai care femeie era măritată, care era gravidă, care era geloasă. În funcție de starea în care te aflai, imediat adoptai un stil onest. Oamenii și orașele erau niște cărți deschise. Doar informatorii, turnătorii și securiștii nu aveau un stil propriu. Lipsa lor de stil se concretiza în adoptarea unor stiluri de conjunctură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
explic oaspetei: A Romanian habit when coming back home. Lui Maiko apartamentul i se pare imens. Ea, în Tokyo, nu-și permite decât un fel de debara. Deci e bine că suntem români. C XVI Chiar, Sabina nu a fost geloasă pe Maiko atunci când Leo o ducea pe umăr? Eu în locul ei aș fi fost, își spune Cosmin ducându-l pe Tubu în baie. Desi pisicile cică nu se spală, el nu concepe așa ceva. Închide ușa bine, se dezbracă în chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Leoarcă de sudoare, ne-am urcat în tramvaiul de coșmar. Eram așa de sfârșiți, că nici nu mai puteam vorbi. Peste o oră ne-am oprit în fața gardului din tablă verde de pe Muzicuței nr. 2. Zuza, de obicei atât de geloasă pe cuceririle mele, acum ridică doar capul, dar imediat se prăbuși la loc, sub salcâm. Am introdus-o pe Adelina în casă. I-am pus înainte niște chipsuri, am ieșit afară, mi-am turnat o găleată de apă-n cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trădător? — Fiindcă m-ai sărutat trădându-ți iubita. — Ha! Ha! Ha!râde cu poftă Cezar ținând-o de mână pe Teofana. Care iubită? — Pe fata aia cu care tot umbli, dându-i buchete de flori. — A! Mai urmărit deci. Ești geloasă? — Nu te-am urmărit. Ce, te crezi grozav că lumea se uită după tine. Am văzut fără să vreau. Când m-ai văzut? — Mai demult. — Păi, vezi? De când nu mai sunt cu ea, e vreme lungă. — I-ai dat papucii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dracu’ mă respingeai că eu îți aduceam flori, vorbeam frumos cu tine, te iubeam... — Te faci că nu știi. leșeai la bal cu Ștefăneasca, rivala mea, îl întrerupe Zina. — Dar până la urmă tot cu tine m-am căsătorit. De ce erai geloasă că tot pe tine te-am iubit mai mult. — De unde să fi știut eu asta. Depănându-și amintirile tinereții, au adormit într-un târziu. Prima care s-a trezit a fost Teofana. Ca să-și uite necazul putea să strângă masa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu Iepurele doi cavaleri medievali reîncarnați; Profesorul-curator Georgescu omologul lui Dracula; Sandu Chituc și Costel Mânecuță polițiști. Apărători ai legii și ordinii; Bogdănelu' Nebunu' zis " Dă și mie cinci lei!"; Lili Gladiatoarea o amazoană...; Mariusache Patru Dește soțul ei. Deloc gelos; Iulian Apostatul, Vali Buletin și Cezărel Crocodilul amici la cataramă; Șobolanul un tip realmente periculos; Doctorul Zmeu un sceptic. Șeful Secției de psihiatrie a Spitalului Municipal. Lucică un decedat tomnatic; O babă descântătoare. Neidentificată; Horus un papagal indiscret; Momocilă, Bobocilă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
somnolentă... După o clipă de spaimă, tânărul Herdelea spuse cu nouă încredere: ― Atunci tot aș putea spera, căci cumnată-mea mi-a arătat mare simpatie când ne-am întîlnit, astă-vară... ― Nici prea multă să nu fie, surâse Iuga. Gogu e gelos ca un turc și ar fi în stare să te expulzeze din țară, dacă ar intra la bănuială că... În visările lui, Titu întrezărise o zi când Eugenia, pe care la Sîngeorz o văzuse ca o rară frumusețe, îi va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glas de sirenă răgușită, continuând operația de pictură facială, în vreme ce Titu, din pragul camerei lui, după ce deschisese ușa, își aruncă pălăria pe masă. Sunt singură. Jenică, sărăcuțul, s-a dus la minister... Vino, vino, n-ai frică! Jenică nu-i gelos, cu toate că mă adoră... Își aduse aminte de pat, văzu niște adâncituri și se repezi să le netezească, murmurând cu o satisfacție plină de mîndrie: ― Uite ― așa-s bărbații de neastâmpărați... Parcă poți scăpa de insistențele lor? Titu se simți jenat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iubesc mult, puișorule drag!" ― O, o! adevărat? făcu Mimi cu o surpriză plăcută. Vezi, eu nici nu-mi mai aduc aminte! ― Ascultă, domnu Titu, interveni doamna Alexandrescu. Să nu te apuci să faci curte lui Mimi, că ginere-meu e gelos foc și ar fi în stare cine știe ce să... ― Fugi, mămică, nu mai ponegri așa pe Vasile, să crează domnul că bărbatul meu e un bădăran! Titu se apără că nu și-ar permite să crează nimic, adăugând că soțul unei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fotoliu, cu ochii închiși, parc-ar fi dormitat. ― De ce l-ai adus aci pe ăsta? îi zise el cu imputare, observând că ea e trează. ― Care ăsta? se miră ea. Apoi râse scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta urîtă? Se sculă, întinse brațele în lături, ca și când ar fi așteptat o îmbrățișare. Corpul ei zvelt și nervos avea o vibrație nevăzută, care răspândea împrejur moleșeală și ispită. Se uita la Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
părul blond, tuns scurt. Era prima dată când aveam o dovadă sigură că ea are un prieten. Până atunci, deși în mod rațional știusem asta tot timpul, sperasem totuși ca ea să fi exagerat, să fi vrut să mă facă gelos. Abia acum mă vedeam marginalizat în lumea ei, insignifiant, și nu am putut să nu-mi arăt revolta, umilința și durerea. M-am străduit s-o jignesc cât mai tare, s-o fac în toate felurile, până ne-am ridicat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rău..." Mai mult nu aveam de oferit. A venit acasă pe la cinci dimineața. Bătuse străzile. (Aici tu faci o mutră atât de rea și de plină de o ipocrită milă față de mine, încît înțeleg cât te râcâie povestea asta. Ești geloasă pe Măria, îmi spui: "Ești incredibil de naiv, Vali. Chiar crezi că s-a plimbat pe străzi toată noaptea?" Îți explic încă o dată că așa era firea ei, dar tu insinuezi mai departe că de fapt Măria fusese la cineva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mamie. I-am rupt eu însămi Puiei o superbă floare-de-piatră de culoare carmin dintre cele de pe marginea aleii din curtea noastră. Am vrut să i-o prind în piept, dar Balena nici nu m-a lăsat s-o ating. Era geloasă pe privirile noastre, dar și fericită în același timp: Puia ne domina ca o zeiță a dragostei și-a morții. Balena a luat floarea și, după puțină ezitare, a îngenuncheat și i-a cusut-o jos, între faldurile fustei, doar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Aceasta mă enervă din mai multe motive; întîi, pentru că mă intriga pasiunea ei pentru un bărbat de șaptezeci de ani; al doilea, pentru că se depărtase discuția de la Geurtie (prin care, crezul eu un moment, aș fi făcut-o un pic geloasă); în sfârșit, pentru că bănuiam că își bate joc de mine și se preface mai naivă decât este. N-aș fi suportat pentru nimic în lume să-și bată joc de mine o fată de 16 ani, pentru care nu simțeam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pripășit în Bhowanipore cu prilejul nunții lui Mantu și care dormea pe coridor.) Eu scriam în odaia mea. Am avut o sufocare penibilă de gelozie, de care mi-e rușine. (Notă. De fapt, nu eram prea îndrăgostit atunci. Totuși, eram gelos pe oricine p făcea să râdă pe Maitreyi.)" "Mi-era indiferentă Maitreyi atât timp cât mă știam căutat cu afecțiune de întreaga familie; mă temeam când am bănuit o cursă matrimonială; dar de îndată ce hotărî-rea mea de a rămâne celibatar a fost cunoscută
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
liniște. Seara îmi spune că e desperată că nu i-a scris Tagore. Poetul e pentru ea mai mult decât guru, e prieten, confident, logodnic, zeu, poate amant. Îmi mărturisește că nimeni nu bănuiește legătura lor. O iubire indiană. Sunt gelos? M-am hotărât să-i spun că e inutilă dragostea noastră; de acum, ea știe tot, fie că i-am mărturisit, fie că i-am sugerat sau a înțeles singură (notă: totuși, nu știa nimic, nu înțelesese nimic precis), pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
glumă, când femeia se predă total căldurii sau spiritului celuilalt și e luată în întregime, așa cum niciodată nu o vom putea lua noi, chiar în cele mai definitive și mai nebunești ceasuri de dragoste. Multă vreme după aceea am fost gelos nu pe tinerii frumoși, pe poeții și muzicanții care se adunau în casa Sen și cu care vorbea Maitreyi, privindu-i lung, zîmbindu-le, iubindu-le cărțile, ci pe oricine o făcea să râdă până la lacrimi, pe Khokha și pe Mantu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar fi ale lui Chabù, ale unui copil. Nu mă cutremură! Nu te iubesc!... O lăsai din strânsoare și trecui în odaia mea. Plecai de-a dreptul la lucru, fără să mai aștept ceaiul, oarecum înseninat de mărturisirea Maitreyiei, deși gelos și înfuriat. Mi se părea că tot ce face fața aceasta este contra firii. În ziua aceea nu o întîlnii și nu o căutai. Seara, la masă, o aveam iarăși la dreapta mea. Am coborât printre cei dintâi. Nu veniseră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
artistic. Venea tot ce are mai de seamă Bengalul, în afară de Tagore, care se afla încă în Europa. Era așteptat Chatterji, autorul lui Srikantha, și dansatorul Uday Shankar, pe a cărui frumusețe de zeu și fascinant ritm eu fusesem multă vreme gelos, căci la un festival de al lui, în august, Maitreyi mă uitase cu desăvârșire și-l privea rezemată cu brațele de balcon, robită, halucinată. Câteva zile după aceea nu vorbise decât de el și ținuse numaidecât să-l cunoască, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe toți, o mașină sport roșie. Ioana nu se simțea în largul ei. Ionuț o aborda mereu și o ruga să devină prietena lui. Ea a acceptat mai mult pentru a le face pe celelalte fete de la liceu să devină geloase. A doua zi, Ioana a fost invitată de Ionuț la un suc, în oraș. Ea nu se gândea că acea ieșire o va face să se schimbe într-un mod negativ. Cu timpul, a fost atrasă într-un cerc unde
Drogul, prietenul fals al adolescenţilor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MÎNJINEANU DARIUS, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2023]
-
nu-i plăcea lu madam Ioaniu să povestească pân câte pule trecuse. Ea tot cu ale ei îi da-nainte, cum îi cumpăra Ioaniu coșuri de flori, și parfumuri, și pudre franțuzești, și blănuri, și toalete de la Paris, și ce gelos era când o ducea la baluri, la Cercu Militar... Și Lulu n sus, Lulu-n jos, că pe el Gheorghe-l chema, numa baba îl alinta Lulu. Lulu-n sus, Lulu-n jos, că sucită, că învârtită... — Așa, zicea baba, au fost anii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai funcționau riturile orientale ale casei și singura mea măsură de modernizare, după atât timp de când rămăsesem stăpân, fusese să aduc lumina electrică, deci și sonerie la ușă, în locul vechiului clopot... Dar, iată, în fine, țârâitul timid ! Cu o nemulțumire geloasă, Maria se pierdea în adâncul prost luminat al dependin țelor cu tencuiala căzută și uși scârțâind neunse, în vreme ce eu mă grăbeam spre ușa de la intrare ca să o feresc de eventualele priviri indiscrete pe timida studentă de la Litere și Belle Arte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
agasant ! Marie-Liliane, de pildă... Dar într-un asemenea caz, Sophie s-ar fi cuvenit să fie la curent și să-și aștepte prietena ! Prietena mea ? Numai ție îți datorez atenția ei ! Probabil atunci Sophie mi-a făcut unicul ei reproș gelos, și nu chiar atât de absurd ! Nu chiar atât de nemotivat ca celelalte ! Prea sigură de acum pe atuurile ei (chiar mărturisirile mele despre acel foarte vechi proiect de mariaj cu Marie Liliane i-au crescut siguranța), nu mai considera
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fel vorbind pe rând despre Meyer-Lübke, Nicolae Grigorescu, Kimon Loghi, Anatole France, Paul Bourget, Richard Wagner, votul universal, modificarea Constituției. Acum mortiere austriece cu motor, război de mișcare, monitoare - câtă energie proaspătă în această cheltuire de sine ! Am avut meschinăria geloasă să mă întreb cine i-a provocat noul interes... militar, de astă dată. Mi-a trecut chiar prin cap că ar putea fi Jorj Ioaniu, dar nu-mi vine a crede că un personaj atât de lipsit de imaginație ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]