3,294 matches
-
E bine... Amintiri încețoșate din această trecere, vin spre ea! Icoana Mădălinei, îi zâmbește trist. Mami e tristă că ea, Draga, pleacă... Mami Angi o apucă de coadă și râde... Vor să o facă să stea... Să rămână cu ele... Geme. Nu mai e bine... Și ea le iubește. Pentru ele a învățat să iubească... Prin ele a aflat iubirea... LE IUBEȘTE! Ar vrea să rămână cu ele... Să mai... Urechea ei cu auz fin, prinde sunet de alarmă: aude un
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
să-l probeze. Când a fost așezată pe el, îi simți moliciunea, iar cuvertura îi mângâie plăcut pielea obrazului, stârnindu-i stări din ce în ce mai excitante. Trăgând-o de umeri spre el, Condurache își uni din nou buzele cu ale fetei. Emanuela gemu ușor și semnificativ, lăsându-se pe spate, pradă simțurilor. Excitat, bărbatul își continuă incursiunea geografică, sărutând cele două frăguțe cu mugurașii întăriți de dorință. Limba lui crea mici cerculețe pe gâtul fetei, iar eleva își simți peștera din ce în ce mai umedă... - “Cum
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
visa la splendoarea forței de animal puternic, care nu cruța pe nimeni din bărbatul care pusese stăpânire peste simțurile și mintea sa. Acțiunea de explorare continuă pentru multă vreme și din ce se vedea, amândoi erau curioși din cale-afară. Emanuela gemea sub apăsarea corpului de bărbat, care își lăsa din ce în ce mai relaxat greutatea asupra sa, pe măsură ce o apropia și o îndepărta de el, acoperindu-i trupul cu buzele sale fierbinți. Condurache, în transă parcă, nici nu mai realiza ce era în jurul său
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
ca niște zei în nepăsarea lor senină, ei lasă omenirea să-și găsească un sens și-o satisfacție haínă. DOAR VORBE... Cum poluarea-i fără de hotare și clima culturală-n transformare, cuvintele-s atât de torturate - ba-n cleștii gerului gemând, ba de căldură delirând - încât refuză-n cărți să șadă fără să facă vreo ispravă și din manele-și fac intrarea în căpățâni de politruci, ca să-i învețe cum o țară se poate pune pe butuci. ADEVĂRURI NEPLĂCUTE Chiar dacă omul
POEME DE PAŞTI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344688_a_346017]
-
-ntâmpin vântul, De piscul unui gând se spânzură cuvântul. Casa mea sub pleoape-i lumină-n adâncimi, Și cuibul meu de patimi și întunecimi. Un înger îmi trasa drumul anodin din cărți, Prin puful fumuriu și orb al bătrânei nopți. Gemeau în geamantan visele frumoase, Iar viscolu-mi creștea în carne și în oase. Cu fiecare zi mai mor câte nițel, Cum moare neștiutul, blândul porumbel, Și ca un tain ce nu s-a consumat, Pe stânca mă așez, unde valurile bat
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
ecoul lor nu se stinsese, când un corp greu se auzise căzând. Apoi liniștea se reinstalase în poiană, întreruptă câteva clipe de țipetele tânguitoare ale păsării de noapte ce se înălța cu bătăi grăbite de aripi în văzduh. Se opintise gemând, abia putându-se ridica de pe bușteanul acoperit de brumă. Pe liziera poienii, sub lăstărișul frânt, descoperise un trup răsturnat cu fața în sus. Îi luminase chipul cu lanterna. Era Berni. Umărul stâng începuse să-l doară și pe sub pufoaică își
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
MEDITAȚII DESPRE ARTĂ, VIAȚĂ ȘI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului DOUĂ MEDITAȚII DESPRE ARTĂ, VIAȚĂ ȘI MOARTE KATIA ȘI VISUL Katia visează. Și plânge în somn. Și geme, se încordează, strânge pumnii. Scâncește. Apoi plânge din nou, cu disperarea celui care a pierdut ceva esențial și nu mai are pentru ce trăi. Parcă mușcă pământul și-l zgârie cu unghiile. Multă durere a strâns în ea această femeie
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
pe suferința dureroasă a unui popor lipsit vreme îndelungată de puterea de a respira singur. Azi, poeziile sunt scrise cu pricini, cu tânguiri ale lungilor suferințe ale poetului lipsit de puterea de a se văita ... Poetul nu se vaită, nu geme, el se tânguiește, emană lumină și cine are lumină primește razele lui încălzindu-se cu sufletul la ele, simțind cum sângele îi umple corpul și îl hrănește cu sănătate spirituală. Poeta Elena Armenescu ne spune cu nostalgie: Azi am fost
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
a tot ceea ce acolo, sus, lumea energetică a văzduhului, o altă entitate decât a noastră, fără umbră, stăpânea, dăinuind înaltul. Celestul va dăinui de-a pururea, reașezând în Univers mersul înainte al vieții, al nostru sau al altora, teluricul va geme sub greutatea magnetismului distrugător al adâncului său, care va absoarbe odată ființa din lumină, secându-i umbra. În tainele nescrise ale tradițiilor românești, sălășluiește una dintre credințele, destul de răspândită, despre umbra jertfită în temeliile unei clădiri. Ce a constituit clădirea
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară Icoane vechi și scoarțele de zestre. De soba cea trecută peste vreme Ce-și toarce fum în gerul strâns grămadă, Cu-ncinsul jar ce trupul rolei geme Stârnind mirosuri de plăcintă caldă. Mi-e dor de-al meu bătrân cătun Un sfânt lăcaș, tradiții pure, Ce-și plimbă colbul de pe drum Sub vânt și foșnet de pădure. De grai, de port și strachina de lut De lingura
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
rece... năprasnic alergând pe șine lungi și albe, sălbatică, vrăjită... * Am rămas corabie-nălucă, ancorând în port străin, uitat, privindu-mi visele putind pe ape-învolburate; stinse stele... desprinse de înalt... * Și-n noaptea grea, plină de taine și ispite, le ascultam gemând și cum vânturi rele le face nevăzute. * Ai plecat tinerețe! spre-o zare de dor, necunoscută, și-n dimineața poleită, clară, te-ai strecurat în taină, nevăzută... nălucă albă, pe-un alt tărâm... fără hotară... * Seară de seară, mă furișez
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
ochi ai mei... Este o țară undeva Ce-ncape în inima mea Cu cer, cu ape,cu pământ Cu tot ce-i mângâiat de vânt... Este o țarâ doar a mea Ce-i dulce ca o acadea Cu câmpuri care gem de maci Și dealuri pline ochi, de fragi... E țara mea unde-i cunosc Pe cei ce sunt și cei ce-au fost, Pe glia ei când mă descalț Ei urcă-n mine spre înalt. Pedeapsă dar și giuvaer Cum
CÂNTEC PENTRU ŢARA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359316_a_360645]
-
mea e o gară Ce așteaptă trenul judecății. Preacuratul mă iubește Mai mult decât mă iubesc eu. Citesc cu ochii sufletului... Viața începe Dincolo. Lacrima Lui Când plânge Domnul, Lumea spală păcatul. Din casa Lui, Din sufletul nostru, Dă binețe. Gemând, În mijlocul luminii, Binecuvintează Agale lumea. Bătrânul pământului Privește cu ochi de cer Din icoana de lemn. Sfinții își arată frumusețea dintâi. Masa de piatră, Spălată de heruvimi, E gata de Răstignire. Iisus coboară calm, Din înaltul Cerului, În potirul omenirii
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
iau din pom, și am luat. Nu cred să fie vreo ființă care să-i poată rezista. (cu un dram de nostalgie) I-am rezistat cât am putut, dar e o dulce piază-rea... Adam: (își pune mâinile în cap și geme sfârșit) O, Doamne, ce mai ticăloasă fără rușine de păcat! În loc să-și plângă-n hohot fapta, ea vrea cu dracu să mă bat... Scena 3 Apare Ispititorul cu trup de șarpe și cap de arhanghel: Preascumpii mei, ce bine-mi
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
și l-am lovit pe agresorul prostălău. Nici astăzi nu mă dumiresc cum dintr-un pumn a și murit; posibil ca prin mâna mea brațul divin să-l fi lovit ... Chiar la-nceput am înlemnit și mă uitam la mort gemând. Simțeam că de sfârșeală cad, dar totuși îmi venea s-o-ntind. Mi-am revenit printr-un efort și cu evreul am săpat o groap-adâncă în nisip, în care mortul l-am culcat. Credeam că totul s-a sfârșit și
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
În brumă de toamnă, Prin frunze ruginii, Tăcută, în palmă, Gândeai nebunii. Erai ca o gutuie; Te-aș fi cules de crudă, Dar, dulce-amăruie, Tu m-ai fi pus la trudă. N-ai vrut să te sărut. Vântul prins-a geme. Duioasă, mi-ai cerut Flori de crizanteme. Ți-am oferit trei flori, Un dar de-al toamnei sol. Eram doi bieți actori, Jucam și noi un rol... E iarăși toamnă. Dorul vrea să-mi cheme Acea frumoasă doamnă, Olm de
DOUĂ CRIZANTEME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359442_a_360771]
-
el oprindu-ma delicat să-mi explice despre ce era vorba. Nemulțumit de explicațiile lui, am mers la bibliotecă universității, l-am întrebat pe bibliotecar ce știe despre Mircea Eliade. Acesta, inseninadu-se la fața, m-a condus în fața rafturilor care gemeau de cărțile unui singur autor, Mircea Eliade. Îmi spune în șoaptă: nu știu prea multe și îmi este rușine. Acest autor este un geniu. Ce studiezi tinere: filosofie, religie sau antropologie? Sau despre mituri, filosofie indiană, poate Yoga??? La care
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
retușări estetice imediat ce ieșim din criză. Am nedormit îmbrățișați. I-am cântat de noapte bună. Doar cântecele de copii în spaniolă, dar nu s-a plâns. Părea că nu recunoaște oricum cuvinte uzuale din propria limbă. S-a zvârcolit, a gemut, s-a jelit, a albit nopți și a înnegrit dimineți pe umărul meu. Și-a pus cenușă în cap, a regretat, a jurat că a fost fericit numai și numai în locuința lui de la parter. Și-a suspinat clandestin, amintindu
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
cum se străduie corpul să elimine bioxidul de carbon și să ajungă la oxigen, m-a întrebat pe neașteptate de ce să (în)dopăm organismul cu ce nu-i trebuie, agresându-l? Și-am dat dreptate. Am cumpărat de câteva ori gem de caise care mi-a plăcut, am vrut să mai cumpăr, m-am apucat să citesc ce scrie pe etichetă, dar m-am folosit de o lupă că din precauție, fabricanții dau explicații din ce în ce mai evazive și scriu din ce în ce mai mărunt. Eh
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]
-
ca să nu le arunce, le păstrează la frig, am vizitat și eu destule hale frigorifice și numai mere bune de consum nu găsești acolo. Chimia oferă azi rețete pentru orice: se vinde pe piață gemul de caise? Fac din ele gem de caise. Sau practic, orice altceva câtă vreme naivi ca mine mai sunt (încă) gata să le cumpere. De multe ori mi se face poftă de o cafea bună. Dar o fi ea mai bună decât ceaiul? Care o fi
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]
-
SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (11) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 343 din 09 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului În săptămâna dinaintea nunții au venit în California din Carolina de Nord, Flavia și Elias cu “ficiorul” lor Sherban-Nicolae, respectiv Gem Și Ron Duane, fostele gazde nemaipomenit de atașate de Elena, fosta lor chiriașă din Atlanta-Georgia. Cu toții și-au suflecat mânecile și au intrat “în pâine”, dovedindu-se activi și folositori în efortul de închegare a unei noi familii mixte, chiar dacă
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (11) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359555_a_360884]
-
nu-l părăsește, încă viază Trupul voinic, împovărat de dor nestins. Prin întuneric, în mână doar cu un lămpaș Cei care-L aud pe Dumnezeu, iată-au venit Croindu-și drum cu greu, cu micii pași Direct spre locul unde geme cel rănit. Să înțelegem ce-nseamnă iubirea de Tată Îngerii îndrumă pașii salvatorilor spre acel Care, rămaș în viață - minune adevărată Trebuie să trăiască, să facă ce-l învață El! Milostivirea față de semenul căzut Și jertfa, urmând faptele Mântuitorului Să
URMÂNDU-L PE IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360332_a_361661]
-
valma într-un cuib să stai cu mine nu ar fi păcat, iubito, brațul meu cât este verde plin cu frunze și cu muguri să-ți umbrească sânii care vor țâșni spre gura-mi arsă ca cireșul primăvara înspre cer, gemând de floare?... Referință Bibliografică: I wrap you in my arms / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1126, Anul IV, 30 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
I WRAP YOU IN MY ARMS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360327_a_361656]
-
hai să-i trezesc! Pe urmă, treaba lui ce face... O duc pe Jana la oraș. Așa ne-a fost înțelegerea...” - Hei, deșteptarea! a strigat tare, aplecându-se spre urechea lui Mișu. Acesta s-a întors pe partea cealaltă, a gemut , a căscat lung și a continuat să doarmă. Jana a deschis ochii. Se uita nelămurită în jur. Văzându-l pe Doru, s-a frecat la ochi și i-a adresat un zâmbet chinuit. - Ce te uiți așa la mine? N-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
cuvântului prețul printre puncte și virgule, aruncate deasupra vieții reale. învelești minciuna în poleiala bucuriei apoi, pleoapele-ți cad. iluziile devin săbii ale absurdului. alergi cu praful zilei în părul argintat. îți cresc solzii indiferenței și nu mai taci. doar gemi, într-un colț de umanitate aninat, căutând iubire. arzi în numele minciunii și iluziei, redescoperind fericit, comoditatea. pumn și cuib al cuvintelor goale, nu mai auzi glasul pietrelor și al clopotelor de sub apele bucuriei de a fi om. pe o piatră
TOT NIMIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360570_a_361899]