3,734 matches
-
și a gemut de plăcere, spunând în același timp o poezie de Bacovia.” Genial, recunoscu în sinea lui Mircea. „A gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților pentru că și-a băgat-o în ea și a spus și-o poezie de Bacovia.” Genial. Simplu, adevărat, fără ocolișuri, nu cu înfloriturile lui nenorocite pe care le deprinsese în facultatea care îi promisese, chipurile, că avea să-l învețe să scrie. Ei bine, nu-l învățase. Și, lucru mai important, nu-l învățase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
punctul lui de vedere, apărat cu orice preț, dar probabil că exista și o altă cale, mai simplă, mai puțin periculoasă, mai... Să se inspire chiar din scrierile copilului? Să-l ucidă cu propriile lui arme? Asta i se părea genial, poate urma să îi vină chiar de acolo o idee... Ușurat și înaripat de acest nou gând salvator, Mircea deschise unul dintre ziarele în care apăreau cronici literare referitoare la acest puști, pe numele lui Elefterie Măceș. Citi repede, înfrigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la apogeul carierei sale. Asta pentru că, plimbându-se agale prin marile orașe ale lumii, Londra, Paris, New York, Milano sau Madrid, el era adulat și asaltat de mii și mii de oameni. - O, domnule Luca, zbierau mii de femei. Cât de genial sunteți! Lăsați-ne să vă sugem pula! Cât de bine scrieți! - Așa e, așa e, încuviința Luca, trecând mai departe, ce pula mea. Normal că scriu bine. Ați citit Syllogismes de l’amertume? - Da, da!!! - Și? - Vrem să-ți sugem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Luca, fumându-și țigările de foi. La un moment dat, în dreptul său ajunse un moș. - Gagiule, ești prea bătrân, exclamă Luca demonic. Dispari. O să-mi cadă pula dacă mi-o sugi tu. - Dar, domnule Cioran, spuse el, vă rog, sunteți genial, susură moșul, cu gura pungă. - Mă cheamă Luca, nu Cioran!! urlă Dinulescu. Te ucid!!! Cioran nu există!!! Lumea din spate se agita, încercând să-l doboare pe moș. - Dar v-am citit cărțile, murmură acesta, încercând și reușind să reziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
agita, încercând să-l doboare pe moș. - Dar v-am citit cărțile, murmură acesta, încercând și reușind să reziste valului imens de muiști ce se-apropia din spate. Pe toate! L’inconvénient d’être né, Écartèlement, Précis de decomposition... Sunt geniale! - Știu, spuse Luca, mândru, doar eu le-am scris. - Și-atunci pot să vă sug pula? - Să zicem. Hai, dă-te-n pula mea, trej’ la muie. Luca nu observă însă licărul straniu din ochii bătrânului în timp ce acesta se pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cinstea căruia scrisesem această povestire, se opri din citit și mă privi adânc. Eram buni prieteni, iar succesele pe care le repurtasem cu trupa noastră, care de altfel îi purta numele, se datorau într-o mare măsură tocmai acestei prietenii. - Genial textul tău, zise el. Vreau să fac film din el. E obligatoriu să fac film din el. Cred că dacă reușim să găsim finanțare, luăm sigur Cannes-ul. Ce Cannes, poate mai bine... - Mă rog... i-am zis eu, modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pur și simplu în posturi sau funcții pentru care nu aveau nici cunoștințele și nici autoritatea necesare. Era și cazul lui sau al altora ca el, credeam eu. Îi văzusem filmele, îi citisem scenariile, îmi arătase poeziile. Nimic strălucitor, nimic genial, nimic nici măcar altfel. Și atunci de ce se încăpățâna să creadă că e artist? De ce? Nici măcar nu era vreo mare fericire să fii artist, simțeam asta pe pielea mea mai tot timpul. Și atunci de ce voiau oamenii de genul lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îndelungată a acestei trăsături specifice incredibilului spirit uman poate duce în foarte scurt timp la dispariție. Și cum nici eu, nici el nu prea aveam chef să murim, iată că am încercat să ne potolim, revenind la locurile noastre. - Mda. Genial... spuse Euripide răvășit, încercând să se regăsească. N-am mai văzut niciodată așa ceva, mă jur... Doamne Dumnezeule... Genial domnul Bobby Giordano, nu-i așa? întrebă el ceva mai tare, nesigur, pentru a vedea dacă opinia sa este împărtășită de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nici eu, nici el nu prea aveam chef să murim, iată că am încercat să ne potolim, revenind la locurile noastre. - Mda. Genial... spuse Euripide răvășit, încercând să se regăsească. N-am mai văzut niciodată așa ceva, mă jur... Doamne Dumnezeule... Genial domnul Bobby Giordano, nu-i așa? întrebă el ceva mai tare, nesigur, pentru a vedea dacă opinia sa este împărtășită de noi sau nu. - Da, da... se auziră vocile câtorva tineri. Genial... I-am observat cu atenție. Aceleași haine cutremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai văzut niciodată așa ceva, mă jur... Doamne Dumnezeule... Genial domnul Bobby Giordano, nu-i așa? întrebă el ceva mai tare, nesigur, pentru a vedea dacă opinia sa este împărtășită de noi sau nu. - Da, da... se auziră vocile câtorva tineri. Genial... I-am observat cu atenție. Aceleași haine cutremurător de urâte, cumpărate de la marele magazin din Jackson, aceleași priviri întunecate, ațintite spre Euripide de această dată. Refuzam să cred că acești oameni pot fi atât de urâți. Practic, fiecăruia dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai înălțător sentiment pe care îl poate concepe ființa umană! - Aah! urlă Euripide ca înjunghiat, speriindu-ne. Credeam că i se făcuse brusc rău, dar nu era decât sentimentul de profundă încântare pe care îl trăia ascultând cuvintele tinerei Sticlaru. Genială asta cu dragostea... murmură el aproape prăvălindu-se, atât de intens trăia acele clipe. - Ăăăă... Mama ei le interzicea dragostea ei virgulă dar asta nu era decât o așteptare virgulă o nuanțare ce și-o putea permite datorită caracterului pricinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
putea permite datorită caracterului pricinuit de nenumărații ani de studii. Indianul își repetă sieși ceea ce își tot repeta de ani de zile două puncte... acum trebuia să-i spună negreșit că o iubește. - Uooah!! răcni Euripide, dând ochii peste cap. Genial! Doamne, unde ai mai pomenit atât talent, Dumnezeule!! răcni el cutremurător, ridicându-mi părul în cap de frică. Un freamăt admirativ cuprinse întreaga sală, exceptându-ne bineînțeles pe mine și pe Maro, care ne prăbușirăm din nou la pământ. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
abia dacă mai conteneau și care îi erau adresate îi dăduseră o încredere fabuloasă în propriile forțe, încredere pe care o emana acum din întreaga ei ființă, inundându-ne. - Ei bine... suspină Euripide, domnișoară Aurora... trebuie să vă felicit... absolut genial... fără precedent în literatura universală... și cred că nu fac altceva decât să exprim sentimentele tuturor celor prezenți, nu-i așa? Nu-i așa? repetă el întrebarea, ca pentru a convinge pe toată lumea de cele ce spunea, deși nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
decât să exprim sentimentele tuturor celor prezenți, nu-i așa? Nu-i așa? repetă el întrebarea, ca pentru a convinge pe toată lumea de cele ce spunea, deși nu mai era câtuși de puțin nevoie să facă acest lucru. - Da, da, genial... se auzi ecoul celorlalți. Dumnezeule, cât talent... ce se întâmplă? - Da, da, răvășitor, nu-mi revin, bâiguia John Euripide, încercând de zor să se așeze la locul său, ceea ce și reuși să facă într-un final. Haideți, să ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...” Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808-1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874-1942) - regizor de teatru, pedagog și actor rus. 3. Malmberg, Bertil (1889-1958) - poet suedez. 4. Maretić, Tomislav (1854-1938) - lingvist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va fi cu siguranță de acord cu mine, cel mai rău, însă, e că până azi n-am făcut nici un singur pas efectiv pe calea rezolvării problemei și, poate încă și mai grav, am fost obligați să asistăm, neputincioși, la geniala lovitură tactică, care a constat în a-i pune pe asediați să-i ajute pe votanții noștri să-și ducă boarfele în casă, așa ceva, domnii mei, numai un creier machiavelic putea să izbutească, cineva care rămâne ascuns în spatele cortinei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
convinsă că te-ai înșelat în privința singurătății lui Charlie. După câte am izbutit să aflu din anumite surse pe care nu ți le pot dezvălui, știu că n-a părăsit singur Anglia. În cazul ăsta înseamnă că e într-adevăr genial în ascunderea urmelor. A întors capul și s-a îmbujorat puțin: — Ceea ce vreau să spun este că, dacă ți se vorbește despre el te rog să nu contrazici pe nimeni care-ți spune că a fugit cu cineva. — Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
capului unei fete cu ochi negri. — Chiar dacă nu i-au plăcut, trebuia să fie politicos. Nu trebuia să te insulte. A arătat că te disprețuiește și tu îi lingi mâna. Ah, îl urăsc! — Draga mea copilă, dar omul ăsta e genial. Sper că nu îți închipui că mă cred și eu genial? Aș fi dat orice să fiu, dar știu să recunosc un geniu când îl văd. Și-l cinstesc din toată inima. E lucrul cel mai minunat de pe lume. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trebuia să fie politicos. Nu trebuia să te insulte. A arătat că te disprețuiește și tu îi lingi mâna. Ah, îl urăsc! — Draga mea copilă, dar omul ăsta e genial. Sper că nu îți închipui că mă cred și eu genial? Aș fi dat orice să fiu, dar știu să recunosc un geniu când îl văd. Și-l cinstesc din toată inima. E lucrul cel mai minunat de pe lume. E însă o mare povară pentru cei care-l posedă. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dumneata înțelegi? Trebuie să-ți spun, mi s-a părut de datoria mea s-o conving să nu facă asta. — Chiar după toate lucrurile pe care le-ați spus? — Da, căci am știut că aici e vorba de o operă genială și nu credeam că avem dreptul să privăm omenirea de ea. Însă Ata n-a vrut să mă asculte. Îi făgăduise. N-am vrut să rămân să asist la fapta aceea barbară și abia mai târziu am auzit ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Înălță iarăși În biserică, răsunător ca un cântec. Sunetele armonioase ale unui psalm În limba latină se răspândiră În văzduh. Dante era Încurcat. Prima lui ipoteză, că ar fi putut să fie vorba de un artificiu mecanic, părea greșită. Nici măcar genialul al-Jazari nu ar fi fost În stare să reproducă acea imagine a unei vitalități autentice, pe care fata o emana. Privirea i se abătu asupra plăcii pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de o durere de stomac. Nu rămaseră decât vreo zece indivizi, înfipți în piață ca niște țăruși. Primarul le întoarse spatele și intră înapoi în primărie. Ideea cea bună fusese fluturarea numelui judecătorului ca pe o sperietoare. O idee aproape genială care făcuse, fără îndoială, să fie evitat un linșaj. Îi rămânea primarului să-l avertizeze cu adevărat pe judecător, ceea ce evident nu făcuse. Mierck sosi în compania lui Matziev în primele ore ale după-amiezii. Își vorbeau deja de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
smerenie și modestie, el doar aduce energia cosmică în actori, care actori o transmit mai departe publicului. Un catalizator, asta e să fii regizor. Ăsta e Teatrul, căci o piesă bună cuprinde în ea tot atâta revelație cât o ecuație genială, Teatrul se ia la luptă cu Ecuațiile, uneori dezvăluie tot atâta inefabil și necunoscut. — Tu dramatizezi, spui vorbe mari și mie nu-mi plac, știm și noi ce mare e regizorul... — Apoi, continuă Laszlo, ca și cum nu l-ar fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nemuritor, nici stelele, nici orașele. Nici orașele?, întreba băiatul mirat. Păi, nu, mor și ele, orașele mor ca noi, oamenii. Visezi la oraș, vrei să cucerești orașul? Visez la Teatrul din oraș, orice artist cucerește orașul, vorbesc de un artist genial ca mine, mustăcea băiatul (glumea, dar timpul a arătat că a avut dreptate: a ajuns un artist genial, apropiat de artistul din Renaștere prin Teatru și Muzică, dar modern prin concepție și formă - preotul îl învățase că originalitate înseamnă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]