14,807 matches
-
să încapă. Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea departe, se uita întâmplător spre ușă, iar eu îi urmăream cu gura căscată, privirea și gestul cu mâna, ca și cum acel departe ar fi chiar acolo. Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul și colorate în galben. Acolo, în lipsa preșurilor, pantofiorii mei tropăiau, făceau mult zgomot, ceea ce mă distra
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vedem aici, în bibliotecă-raiul nostru. Și eu la fel. Rostite în șoaptă, răspunsurile ei erau atât de suave, că semănau cu un susur de apă de câmpie. Fără să-mi dau seama, fulgerător o și trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-mi dau seama, fulgerător o și trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și Iozefina și Valy păreau acuma mai mult decât chercheliți de la băutură. Se observa aceasta nu numai din vorbă, ci și din gesturile prea necontrolate, de-a dreptul evazive. Valy o luă pe Iozefina în brațe și o așeză pe genunchii lui Gerard zicând: Acesta e locul tău. Iată un Pieta ultramodern, cu rolurile inversate, cu mama în brațele fiului. Această replică putea fi luată de Iozefina și ca o aluzie (după aceea îi trecu prin minte lui Valy, cu întârziere
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui Valy, cu întârziere) la vârsta ei, mai înaintată decât a lui Gerard. Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard n-are chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele. Tu te-mbraci și eu plec, Iozefina ? Cum e asta? - întrebă Valy. Și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ochi, din seamă afară de insistent. Îmi priveam în răstimpuri, palmele și mă întrebam dacă ele au mângâiat cândva cu adevărat, acea piele catifelată a Iozefinei, refăcând pentru a nu știu câta oară, conturul coloanei vertebrale, a bărbiei, a coapsei, a genunchilor, a mâinii sau a pieptului. Îmi răsărea totuși în minte și ultima noastră întâlnire acolo, unde locuiam, aranjată de gazda mea. Spre uimirea mea, revenind într-o zi, extrem de abătut, de la Mudoș, gazda, femeie în vârstă și destul de serioasă, mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Să bat în ușă sau să aștept, că doar cucoana mi-o auzit pașii.> Îndată s-o auzit glasul cucoanei din ceea parte a ușii: <Hai, intră, Vasilică! Ce aștepți?> Când am auzit acestea, unde au început să-mi tremure genunchii: <Cum să intru eu așa peste cucoană?> În timp ce eu tremuram ca varga, glasul ei a răsunat din nou: <Hai, curaj, băiete! Intră!> Atunci mi-am luat inima-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și-a terminat plăcinta, a întrebat pe neașteptate: Ia să-mi spuneți voi unde am ajuns cu povestitul? Nimeni n-a scos o vorbă. Atunci, Pâcu a reluat firul povestirii: Și spunea Vasile Căpitanu: „Unde au început să-mi tremure genunchii... <Hai, curaj, băiete! Ce aștepți? Intră! >s-a auzit glasul cucoanei. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și încet-încet am deschis ușa și...și cucoana ședea lungită în pat, acoperită numai cu o prostire, și mă privea zâmbind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de șaga mea. Hai să trăiești, Toadere!” „Să trăiești, Costică, da’ să nu mai faci asemenea glume nici cu dușmanii tăi”. „Am să țin seama de sfatul tău... Da’ ia spune, așa ca între prieteni: ți s-o cam înmuiat genunchii când ai văzut țâdula de la perceptor. Nu?” „Ba bine că nu. Tu dacă ai fi văzut că ți se pune sub nas așa o bucurie... Ce ai fi zis?” „Mă tem că o cam sfecleam”... Și uite așa au lungit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe tejghea și spunea cu năduf: „Uite aici banii! Dă-mi să beau de toți! Și să nu încerci să mă înșeli, că!!!... Acest „că” era spus cu atâta încrâncenare, că de-ai fi fost zmeul-zmeilor și tot îți tremurau genunchii. Crâșmaraul îi punea dinainte sticla cu rachiu. Între timp, număra banii de față cu Troampă - cum îi ziceau oamenii. Banii numărați erau așezați pe o policioară ce se afla sub ochii lui... Cum mai punea o sticlă, cum lua banii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pricepi, dar... am învățat și eu atâta carte încât să nu intru în fierărie în loc de farmacie... Să știi că tot ai învățat ceva, Pâcule. Păi una-i fierăria și alta-i farmacia. Ce mai?... Lucru mare!... Ceva mai sus de genunchiul broaștei - l-a luat la vale moș Dumitru. Dacă vrei să știi, am învățat și frațuzește... Măi, să fie! Iaca că pe asta acum o aflu. Și mai că nu-mi vine a crede... că tu știi și franțuzește... Ia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe ochi, se iviră În spatele lui și, cât ai zice Sic transit gloria mundi, Îl Înhățară și-i traseră un sac peste cap. — René, fă ceva! urlă Împăratul, zbătându-se ca un păstrăv. — Nu pot, Maiestate, bâigui Descartes, căzând În genunchi. Nu sunt sigur de nimic În acest moment. — Ești raționalist, ce naiba! strigă Napoleon Înăbușit, căutând să muște mâna unui franciscan. — Sunt o bilă de ceară și mi-au promis c-o să mă trateze gratis, se văicări jalnic Descartes. Apoi, În timp ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai mulți pensionari cădeau În depresie, refuzând până și jocul de bingo ori vizitele urmașilor. La patruzeci și doi de ani, devenisem, așadar, un anonim tocit și plictisit. În plus, trebuie să recunosc, frumusețea trupească Își pierduse ceva din lustru, genunchiul stâng scârțâia ca o ușă de sobă neunsă, iar În cap auzeam mereu un cor antic de voci cântând piesele lui Marilyn Manson. Cam așa stăteau lucrurile În după-amiaza aceea În care, sătul de tumultul și de lipsa de norme
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bebelușul fâlfâie din pleoape scurt, ca un liliac. Gustav avea câteva Însușiri interesante, care l-au transformat rapid Într-un caz unic În lumea medicală. Ca formă, număr de membre și de nasuri, consistență, textură și elasticitate a pielii, prezența genunchilor și a coatelor exact la mijlocul membrelor corespunzătoare, ai fi jurat că era om. Ca fel de-a fi se apropia Însă mai mult de tagma obiectelor. Era dovada vie a primei legi enunțate de Newton În domeniul mecanicii: „Un corp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu doar unui om, ci Întregii populații a Rusiei, ba chiar și bielorușilor și, de ce nu?, unei Însemnate părți a poporului ucrainean. Era În mod clar o revoluție: În timpane se bătea gongul, degetele se strângeau convulsiv, alcătuind falange macedonene, genunchii se agitau ca niște berbeci, și Încă nici n-am enumerat toate mișcările trupești cu vădite intenții invazive care se Înregistrau, când un panou transparent mi-a coborât În fața ochilor: Credit card limit reached. Insert a new one? Yes/No
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
coborât din paturi și ne-am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de povara anilor, cât de cea a tainei Împărtășite, pe care-o simțeam a fi spre dezlegare. Când am ieșit pe coridor, parcă aveam treisprezece ani și genunchii jupuiți de nenumărate căzături. Ciuleam urechile la zgomotele vesele care veneau dinăuntru. Oare ce făceau ele acolo? Erau acoperite de clăbuc? Poate, ne gândeam, cu prosoapele albe Înfășurate În jurul taliilor și cu altele făcute coc, se Învârteau ca niște fusuri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am trăit vreodată. — Poți oricând să-ncepi o viață nouă, Cassandre. De ce nu ceri resetarea memoriei? Mulți fac asta. — O viață nouă ar Însemna să am din nou trei ani, să-ntind mâna curioasă după un fluture, să-mi julesc genunchii fugărind o minge, să primesc și să răspund la primul sărut. Ar Însemna să am din nou părinți și bunici, oameni despre care știu c-au existat, dar pe care nu-i mai țin minte deloc. Îi văd În pozele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lin de pe scaun și m-am Întors către minotaur, Întrebându-l: — Vezi ce-ai făcut? Nu știi ce-a spus Heraclit? Namila m-a privit fix, clătinându-și agale domul de pe umeri. — Totul curge. Chiar și tu. Ca un făcut, genunchiul meu drept tocmai pleca Într-o călătorie de afaceri spre acea zonă a malacului care, folosită corect, putea să-i asigure un set nou-nouț de moștenitori. Cum icnetul care s-a auzit era un semnal al suspendării operațiunilor de foraj
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vom împăca în lumea de apoi. E prea mare dezamăgirea pe care mi-a produs-o pentru a avea cea mai firavă iluzie că va redeveni omul generos, inteligent, distins de altădată. Cumpărat pe talanții găunoși ai unei glorii în genunchi, despre dl Simion ar trebui, de fapt, să tac. Scriu, însă, despre Eugen Simion pentru că i s-a făcut o nedreptate. Iar cea mai mare nedreptate e c-a trebuit s-o aflăm chiar dintr-un articol al său, din
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
vorba de o Întîlnire de afaceri. Deși n-avea talent la afaceri și-i disprețuia pe cei care se Îndeletniceau cu așa ceva. — Îl tapăm și Îl fixăm un pic, da? Era bunăvoința Întruchipată, În halatul ei alb, scurt pînă deasupra genunchilor, și cu niște ochelari nostimi pe nas. Însă ochelarii o dezamăgiră pe Christina. TÎnăra coafeză era Într-adevăr mioapă. De aceea se apropiase atît de mult de mustața lui Vic, biata de ea. Lenutza se Întoarse cîteva momente cu spatele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Spunînd acestea, asistenta reveni În salonul de consultații purtînd cu multă atenție pe o farfurioară, ca pe un mic trofeu, ceașca plină cu ceai, ceea ce nu o Împiedică să observe Îngrijorată: — Vai! Ați căzut cumva? Sunteți plin de praf pe genunchi... Pentru Naggie Waks săptămîna Începu, de asemenea, cu o mare surpriză. Scotocind prin sertarele lui Bill, În căutarea vreunei bancnote rătăcite, dădu peste o carte pe ale cărei coperte roșii spre mov, titlul era scris cu litere galbene, groase și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Dar simți cum scaunul pe care se afla se ridică și plutește legănîndu-se ușor la cîțiva centimetri deasupra podelei, În timp ce fața și părul din cap păreau cuprinse de flăcări. De teamă, Închise ochii și se prinse cu mîinile strîns de genunchi. Era o emoție ciudată, un amestec de bucurie, uimire și spaimă, ca atunci cînd părinții o duseseră la munte și o dăduseră prima oară cu sania și cînd prima atingere a zăpezii i se păruse fierbinte... — Vai, doamna Christina, ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Chiar și vocea vînzătorului semăna aproape perfect cu aceea a lui Marlon Brando. Noroc că Între timp el se Îndepărtase - pășind rar, apăsat, ca un stăpîn - altfel cine știe ce s-ar fi putut Întîmpla. Naggie simțea cum Încep să-i tremure genunchii. Ăsta da, bărbat! Îi plăcuse pînă și parfumul lui, deși, dacă Bill ar fi folosit același parfum, l-ar fi găsit poate cam dulceag. Dar Naggie era o femeie cu capul pe umeri. Adică, știa nu numai ce vrea, ci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pînă cînd luă și bățul foc; atunci Îl lovi ușor de pămînt, ca să se stingă, apoi Își drese glasul și scuipă hotărît peste cărbunii Încinși. Abia după ce dădu la o parte pătura, Pablo văzu că avea ambele picioare amputate deasupra genunchilor. Pantalonii erau Îndoiți pe fiecare bont și Înveliți cu niște capișoane de cauciuc. Pentru a se deplasa mai ușor, lăsase deoparte șuba, rămînÎnd Într-un pulover și o vestă din piele. Se aplecă mult În față, sprijinindu-se pe ambele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]