12,993 matches
-
trimite! se înfurie profesorul. Impertinentule! murmură pentru sine. Iar dacă nici astea..., așa..., alo !, alo! strigă Lazăr în telefon, dar cum nu primește vreun răspuns, întoarce privirea spre profesor: vor trimite, pe valea pîrîului, un crucișător, sau un spărgător de gheață atomic. Domnișoară, strigă el în telefon am solicitat o convorbire cu taxă inversă, pe numele Lazăr. La-zăr spune apăsat -, așa, ca pe cel care a fost readus printre cei vii. Mda, bine, mulțumesc! Închide și se întoarce la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui se întorc spre fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînta ăla că nu i-am adus afișele; pariez că-mi cere înapoi tot ce-am băut de la el, chiar și apa de la robinet. Nu se știe încă dacă se mai ține premiera spune organizatorul. Irina Pop a căzut pe gheață și are o entorsă la stîngul. E bine rîde Lazăr -, altfel, aducînd afișele în ultima zi, m-aș fi simțit ca un personaj dintr-o piesă de teatru proastă, în care eroul principal apasă pe un buton cu o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
moartă..." gîndește Mihai cu drag, aruncînd încă o dată privirea în direcția în care s-a pierdut Maria, să-i mai poată savura mersul, dar femeia a trecut deja de pavilionaele anexă, de lîngă poarta spitalului. Maria pășește încet, atentă la gheața formată în cîteva locuri. Jovial ca întotdaeuna, portarul își scoate șapca, rostind același "sărut mîinile, domnă doctor!" Serviciu ușor, nea Petrică! îi răspunde Maria privindu-l cu bucurie și-și înclină capul în semn de mulțumire pentru salut, spre mirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să sporească setea care îl ardea deja pe Dan după meciul cu Barry, iar afrodisiacul, care contribuise și el, începuse acum să încingă prohabul firav al bărbatului ei. Carol îi trânti în față o cutie de Lamot. Era rece ca gheața și acoperită de o peliculă fină, aburită. Scoase una și pentru ea. Le goliră până la fund și mai supseră încă două. Trecură în sufragerie și Dan își puse recviemul: un album Dire Straits. Dansară puțin înainte ca femeia să umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și că se descarcă de povara aceasta, că sunt ca navele scoase pe uscat pentru a li se curăța chila, că li se întâmplă uneori să fie infestate sau - mai ales după câte o iarnă arctică - prinse în copci de gheață. Maturitatea, și nu statutul profesional, îl făcea să creadă despre fanteziile sale că sunt absurde. Și totuși, la nici douăzeci de iarzi de serviciu, mintea lui contempla imaginea unei fofoloance tinere și calde. O fofoloancă prin care încă nu ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Majoritatea lacurilor din zona văii s-au format ca urmare a cristalizării carbonatului de calciu din apă. Acum aproape 12000 de ani, la finalul perioadei glaciare, carbonatul de calciu a intrat în reacție la contactul cu apa rezultată prin topirea gheții determinată de încălzirea vremii. Acest lucru a dus la acumularea de depozite de calcar și formarea de diguri albe ca urmare a obstacolelor întâlnite de masa calcaroasă, proces finalizat prin formarea fascinantelor lacuri din zilele noastre. Valea Jiuzhaigou s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
avut grijă de băiat. Femelele l-au alăptat. Văzând că micuțul n-a murit de foame, vecinii l-au luat și l-au dus în pădure, dar a fost salvat de tăietorii de lemne. Furioși, ei l-au abandonat pe gheață. Dar păsările l-au protejat și l-au încălzit cu aripile. În cele din urmă, vecinii își dădură seama că băiatul nu era unul obișnuit. Așa că i l-au dat înapoi mamei. Jiang Yuan îi puse numele de "Abandonatul". De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să facă legătura, contactul, să fie călăuza ta între niște granițe ale unor lumi aflate, pare-se, în război. Nu-mi era deloc greu și o făceam cu plăcere, n-aveam sentimentul de pionierat, de explorator, de mă-sa pe gheață, vă repet: nu-mi puneam nici o întrebare, totul era perfect. Abia mai târziu, cred că ne mutaserăm deja în Dristor, ori pentru că nu le plăcea cartierul - prăfos, murdar, nou -, ori pentru că mi-a trecut prin cap o teorie bălmăjită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cal ar fi și prinț, și balaur, când mama și tata se pupă, când zgândări cu un băț mușuroaiele de furnici, când clefăi gumă de mestecat sârbească, roz, care imită țigaretele cu filtru, când intri desculț în apa rece ca gheața și ieși cât ai clipi, uimit și îngrozit, auzind râsul părinților. Ei bine, după toate astea, când ajungi acasă (aici se vede greșeala), găsești o mare de caca și pipi în întregul apartament, până puțin mai jos de genunchi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu cea mai parșivă umilință, aici într-o carte capitolul cinci, unde eu redevine tu, iar eu nu mă mai bag unde nu-mi fierbe oala și toate astea ca să te pipăi și să urlu: ai fost!, moașă-sa pe gheață, cumva trebuie să mă ierți, să mă strângi în brațe și să-mi zici noi, măcar pentru ca lumea să ofteze să aplaude și să strige bis mai vrem, vai ce frumos, măcar pentru fratele nostru mai mare, Filip, pentru tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bacalaureat (când îl uluise pe Țițeica, în public, demonstrându-i că enunțul unei probleme este greșit), absolvise primul facultatea (deși se căsătorise în anul II cu o femeie superbă, care, cu pletele ei ca mierea, ondulate, făcuse cândva să tresară gheața de pe patinoarul Oteteleșanu), cunoștea perfect latina (fiind capabil oricând să reproducă pasaje din Cicero, din Horațiu, din Tacitus sau din Iuvenal), îl iubea mai ales pe Bacovia (pe care, incredibil, îl citea și-n spitalul de ftiziologie, după ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-l aud spunând că un războinic ca el nu cunoaște dezonoarea lacrimilor. În fine, chiar dacă nu avea nici un sens, eu totuși i-am amintit. Iar dacă m-a șocat într-adevăr ceva, acel lucru n-a fost nicidecum tăcerea de gheață cu care mi-a întâmpinat cuvintele, ci, din contră, ardoarea incandescentă a feței lui până atunci palide și pistruiate. Radu mocnea. Am coborât treptele puține până la ieșirea în stradă fără să ne adresăm vreun cuvânt. Ne-am îndreptat apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vast canion al singurătății”. Am rostit această formulare În gînd, după care m-am cutremurat. Din cînd În cînd, trecea cîte o mașină cu ochi scînteietori, iar suprafața deșertului se zguduia. Era foarte frig, și ceva ca un pieptăn de gheață ne trecea prin blană. Era vîntul. Firește, Luweena, cu experiența ei mai limitată, ar fi trebuit să fie mai surprinsă decît mine. Mă așteptam să se chircească sau măcar să caște ochii de uimire ori să fie uluită În vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
apă Înghețată. Uneori, Îmi Închipuiam că sînt Ginger și mă duc să-l caut. Întotdeauna reușeam să dau de el Înainte să fie prea tîrziu, de obicei În cine știe ce speluncă din apropierea debarcaderului, singur Într-un separeu, uitîndu-se cum se topește gheața În whisky-ul din pahar. Îl apucam timid de mînecă. — Haide, Jerry, te rog. El Își trăgea brațul și Îmi Întorcea nervos spatele. — Te rog, Jerry, Întoarce-te acasă. Am nevoie de tine. Și, pînă la urmă, reușeam de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la Jerry și să surîdă superiori. Îi vedeai cum vorbesc unii cu alții și rîd. Aveau danturi frumoase. Însă, ori de cîte ori ochii lor se Întîmpla să-i Întîlnească pe ai mei, le Întorceam o asemenea privire rece, de gheață și oțel, În care se citea un dispreț atît de profund Încît nu puteau suporta. Și Îi făcea să le dispară instantaneu zîmbetele de pe chipurile rase impecabil. Din cînd În cînd, cîte unii se mai opreau să-l ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mult interes, deschizînd fișetul cu dosare și Întinzînd mîna după sticlă. Săptămîna trecută... la Purley... cu vreo sută de metri mai Încolo... Vorbea ca un om care discută afaceri. — Un păhărel o să ne facă bine la amîndoi, Îl Întrerupse Rowe. Gheața fiind spartă, domnul Rennit trecu subit la confidențe: — Mi se pare că te-am cam repezit. Nervii, de! Războiul ăsta e o pacoste pentru meseria mea, ținu să se explice. Atîtea Împăcări! Firea omenească e grozav de contradictorie! E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai vedeau limpede fețele, așa că Începură să-și vorbească din ce În ce mai tare. — Peste-o jumătate de ceas Începe alarma, spuse Anna Hilfe. Și-atunci, au să coboare la subsol toți locatarii, În afară de noi... și de ei. MÎna Annei era rece ca gheața. — Foarte bine, asta-i șansa noastră, o liniști el. CÎnd au să sune sirenele, o să ne alăturăm celorlalți. — Ne aflăm la capătul culoarului și s-ar putea să nu fie pe aici prea mulți oameni. De unde știi că mai stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
motociclistului când acesta trecu pe deasupra în zbor. Bucățile din corpul său dezintegrat ricoșară în aripa de protecție a roții din spate a mașinii și ajunseră la pământ într-o ceață de cioburi de sticlă securizată care căzu de pe mașină ca gheața, de parcă fusese dejivrată după o îndelungă îmbălsămare. Între timp, șoferul mașinii ricoșase din volanul frânt și aluneca sub coloana de direcție în compartimentul de jos al mașinii. Soția lui decapitată, cu mâinile ridicate grțios în fața gâtului, se rostogoli peste tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Agstrom, întemeietorul Norvegiei. Deși copii cunosc povestea/legenda/mitul din serialul de desene animate Lasse, o ascultă totuși pe femeie. - Acum mii de ani, țara noastră era ca acum; rece și neprimitoare. Oamenii își vedeau de treabă, pescuiau, pictau în gheață, vânau foci și urși. Lucrurile decurgeau de multă, multă vreme pe același făgaș când, dinspre sud, un trib barbar ne-a invadat țara. Erau romanii, popor crud și prost-crescut, plin de scriitori de mâna a doua. Noi nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu ne-am apărat; știam din experiență că invadatorii nu stăteau mult, din cauza climei noastre temperate. Dar romanii aduseseră cu ei o invenție nouă: Gorfa. O piatră sfântă, adusă tocmai din India, care răspândea căldură în jurul ei. Cu ajutorul ei, topiră ghețurile eterne, alungară urșii și focile, iar peștii muriră în apa clocotindă. Poporul norvegian era disperat: barbarii triumfaseră! Dar spiritul nostru de luptă nu fusese încă înfrânt. O cale de scăpare continua să existe. Sfatul bătrânilor de la Markafjald se adună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
momentul în care puse mâna pe piatră, aceasta îngheță. Lasse o ridică de pe piedestalul pe care era așezată, se învârti de trei ori și o aruncă departe, departe, tocmai în Africa. În câteva secunde, Norvegia fu acoperită din nou de gheață, peștii înviară, focile și urșii se reîntoarseră în țară. Lasse, văzând că totul a revenit la normal, instaură monarhia parlamentară, își luă rămas-bun de la pisică, floare și bătrâni, se urcă la cer și se ninse peste meleagurile noastre iubite. Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bine așa, încuviință Take. Stați jos, ce beți? - Păi, mergem noi la bar, zise Luca. Mi-am luat o sticlă de vin alb, dulce. Luca a cerut un pahar de coniac. Așteptându-l pe barman să desfacă sticla, să pună gheață-n coniac, Luca m-a întrebat: - Și? Cum ți se par? - Foarte drăguți, am răspuns. Voiam acasă. - Bănuiesc că vrei acasă, mi-a ghicit Luca din nou gândul. Ai puțină răbdare, te rog. Va fi amuzant. - Sper, am oftat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu tartine, îl rugai să se servească și luă una cu dulceață de vișine. Nu mă deranja, mai aveam încă două. - Unde rămăseserăți? întrebai. - Patinoarul, zise, ștergându-și buza de jos cu un șervetel. - Ah da, îmi amintii. Patinoarul. Da, gheața o vom importa din Groenlanda. Între cei doi mesteceni de-acolo va fi poșta, mai sus pe drum pescăria, chiar vizavi de poteră. Pe deal vom amplasa bineînțeles o piscină, și fabrica de pisici, pușcăria, un pâlc de palmieri... PULA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Aud toți acești pași desprinzându-se de o treaptă și avansând în gol, prăbușindu-se; o mulțime care se prăbușește... spune, tot poticnindu-se. Privesc în jos, prin spațiile dintre treptele de fier, la râul incolor, care transportă bucăți de gheață, ca niște nori albi. Într-o spaimă de-o clipă, mi se pare că aud ce aude ea: fiecare gol continuă în gol, fiecare ieșind, chiar cel mai mic, dă într-altul, fiece văgăună se termină în abisul infinit. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]