1,302 matches
-
data de 14 iulie la orele 24:30. Era de ajuns? Nici ele nu știau. Se consultau în fiecare zi, rememorau unele date importante din materia cerută la marele examen de admitere la școala sanitară și urmăreau cu inima strânsă ghem cum acele ceasornicelor alergau nebunește pe ecran. Timpul curgea fără să le întrebe dacă îi observă trecerea. Doar seara, când aruncau ca din întâmplare ochii pe calendar, își dădeau seama că trebuie decupată fila care se îngălbenise de-a lungul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
celor două ființe se agățase o taină. Temerile trebuiau aduse la lumina zilei. Se cerea o firească deslușire; în caz contrar, ar fi avut amândouă numai nopți albe. Deși încercaseră, când una, când alta să depene măcar o buclă de pe ghemul destăinuirilor, nu reușiseră. Firul se rupea de fiecare dată și apărea tăcerea. În cele din urmă, inițiativa îi aparținu celei mai curajoase, Olgăi. Ziua aceea veni pe neașteptate. Ea nu era firea care putea ține așa, la infinit un secret
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
noaptea nunții, și-și zâmbi sieși, fără a-și reproșa gestul, fără a-l condamna. Își zidi uimirile în tăceri, gândind că orice cuvânt rostit cu glas tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în fire, puse grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
urmă, întâlnind-o pe Gica, o asistentă de la contagioase, aceasta îi aruncase din mers câteva cuvinte otrăvite: Olga, ești o viperă, nu-ți ajunge un singur bărbat!? și o lăsase fără replică, în mijlocul holului înțesat de pacienți. Reînnodând firul de pe ghemul care se afla la Alex bănui că Gica probabil i se plânsese unei verișoare care lucra într-un birou al șantierului că ea îl ademenise pe Tony, și că din această cauză acesta o abandonase. Fata cu gura bogată de pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
română; au limba ca lamele, taie brici, că-s delincvenți, și-ar vinde și mamele dacă ar găsi clienți; unii chiar își leagă ștreangul singurei la gât și-atât, când se prăbușește rangul se sufocă de urât. Lumea deapănă pe gheme reci blesteme pentru toți, că nu au văzut cum geme un popor condus de hoți.” (2013) Martirizatul Savel se luminează și mai mult când vede că în disecția politicianismului actual, foarte regretatul Academician Florin Constantiniu, nu este singur. În România
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu răbdare cartea vor discerne, Descoperi-vor adevăruri și învățături eterne. Frânturi de viată În orele târzii din miez de noapte, Când vraja somnului se lasă așteptată, Încerc să țes din firele-ncurcate, Frânturi din existențami zbuciumată. Deșir mereu același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar un fir Spre o-ntâmplare ce-abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă bezmetic, neîncetat... Memoria-mi abia mai irizează Iar
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
drept Carcer Palatinus. În casa Liviei, liniștea nopții era înspăimântătoare. Visele lui Gajus erau scurte și agitate, o adiere de vânt în canatul ferestrei le risipea. Atunci, să începi să te gândești era ca și cum ai fi tras de capătul unui ghem. Se perindau imaginea mamei care tremura sprijinită de perne, a lui Nero care râdea din orice, a lui Drusus care scria încruntat. Somnul nu revenea până când nu se ivea lumina leneșă a dimineților de iarnă, iar el își spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul deformat. Gândindu-mă la cicatricele lui Vaughan, suturate în același fel de-a lungul acelor încrețituri arbitrare, contururi ale violenței neprevăzute, am vomitat în gol un ghem de mucus acid. Când lovise gardul, Vaughan se uitase în spate, ochii lui duri calculând dacă să facă sau nu o a doua încercare de-a mă călca. Fâșii de hârtie ruptă se învolburau prin aer în jurul meu, lipindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
necazurile au dispărut în neant. Un timp care i se păru viu se instală între cei doi; își uneau imperceptibil umerii încordați, se apăsau și stabileau ce să facă. Totul dispăruse între cei doi și-i învăluise într-un singur ghem care se desfășura de aici înainte neașteptat de lin. Căutările lor erau de- acum zadarnice, se găsiseră! Flora se înălță nerăbdătoare și-i șopti candid la ureche: - După ce intră Malvina în casă, mergem în oraș !? Era atât rugăminte, cât și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
telefonul și-i trage antena. Formează un număr. Sub unghie i se vede o dungă de mizerie. Helen se uită la el în oglinda retrovizoare. Mona se apleacă pe genunchi și trage de pe jos un rucsac de pânză. Scoate un ghem de sfori și de pene. Arată ca penele de găină, vopsite în nuanțe vii de roz și albastru, ca niște ouă de Paște. Pe sfori atârnă monede de alamă și mărgele de sticlă neagră. — Asta e o plasă Navajo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rog? Helen își întoarce privirea spre mine. Se uită spre Mona și Stridie, care stau pitiți în mașina parcată lângă bordură. Stridie șoptește în telefon: — Spuneți-mi, mâncărimile sunt permanente sau intermitente? Helen Hoover Boyle își împreunează degetele în dreptul pieptului; ghemul de pietre rozalii și perle îi acoperă cu totul bluza de mătase. — Doamna Pelson? Venim din partea companiei Transformări Miraculoase. În timp ce vorbește, Helen își întinde brusc mâna, cu degetele strânse, înspre femeie, ca și cum ar proiecta cuvintele. Helen zice: — Eu sunt doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Întunericul și lumina sunt „gemenii” existenței noastre, noaptea și ziua vieții! În afara lor se întinde pustiul..... Bune sau rele, faptele omului se înscriu în cartea timpului cu aceleași „litere”... Suspinele și bucuriile, lacrimile și zâmbetele omului se adună toate pe ghemul vieții. Vrei putere? Vezi dacă ai minte pentru asta! Bunăstarea spirituală - avutul cel mai de preț al omului. Pare că nu pasiunea ci necesitatea și interesul sunt sursa celor mai mari realizări! Ciudat, păcat!... Nu renunța, mergi mai departe, până la
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
protejeze de priviri indiscrete decît de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise pe terasă, și pe care Jeanne Îl atîrnase la uscat În fața ferestrei, sub suflul brizei, era făcut ghem pe parchet. Probabil că alunecase și ajunsese pe jos. Dintr-odată, o neliniște surdă Îi strînse pîntecele ca În niște gheare. Instinctul Îi spunea să fie atentă, să plece departe, fără să Întoarcă deloc capul. Nu-i dădu ascultare, apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
TÎrfa asta se duce să se culce la Brest cu cine vrei și cu cine nu vrei! Nicolas, răvășit, incapabil să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem, pe jos. - Nicolas! urlă Marie care Își făcu tocmai atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit, o Îmbrînci, repezindu-se din nou la tatăl lui. Ea izbuti cu mare caznă să-l rețină pe băiatul care plîngea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd Loïc i se adresă ei cu o voce plină de lehamite. - Fă ce-ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd iartă-mă, și se supuse cu regret. 10 Găsi apartamentul nupțial pustiu, așternuturile făcute ghem pe patul gol, deși era Încă foarte devreme. Marie nu zăbovi gîndindu-se la absența lui Christian. Judecînd după imaginea pe care i-o oferea oglinda cea mare, socoti că era chiar preferabil ca el să n-o vadă În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
celelalte proiectoare explodară unul după altul, Într-o jerbă de scîntei și o ploaie de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului și cercetă bezna În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la el l-am abandonat o vreme, acum sunt multe alte lucruri la care trebuie să mă concentrez; să-mi dau în cărți, să-mi tălmăcesc visele, să consult cât mai mulți divinatori, să mă concentrez exclusiv asupra mea, la ghemul meu atât de scurt, să încerc să-l înnod, să-l cârpesc, să-l prelungesc cumva. De ce? Pentru că așa e construit omul, să regrete tot ce face: faptele, viețile și deopotrivă morțile, vezi programele de autodistrugere." Ea tace pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atunci. Bunica mi-a explicat că nu puteai fi decât un arici, căci numai aricii zâmbesc atât de înfricoșător, cu zâmbet de om, când sunt surprinși, ca să fie lăsați în pace să-și reia poziția lor imbatabilă de apărare, în ghem. Dar eu am știut că ea se înșală. Știu că te-ai mai gândit la mine anii ăștia, chiar dacă m-ai dat de multă vreme uitării. Da, poate că m-am mai gândit, spune ea. Cred că m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lungit pe-o parte într-o poziție ce lăsa să i se vadă omoplatul lui ascuțit și diform, trupul lui gol și atletic semăna cu acela al unui zeu antic deținător al destinelor, ce strângea sub brațul încolăcit sub cap ghemul ei, ghemul înnodat anume, împiedicat să se desfășoare. A întins mâna și a atins pentru a doua oară aripa îngerească, a doua oară doar în aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o parte într-o poziție ce lăsa să i se vadă omoplatul lui ascuțit și diform, trupul lui gol și atletic semăna cu acela al unui zeu antic deținător al destinelor, ce strângea sub brațul încolăcit sub cap ghemul ei, ghemul înnodat anume, împiedicat să se desfășoare. A întins mâna și a atins pentru a doua oară aripa îngerească, a doua oară doar în aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri "We are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a dat peste un arici. Vietate cu ochi mici și vedere limitată, țeposul i-a remarcat prezența doar cînd, apropiindu-se, i-a întîlnit privirea. Bună dimineața, ariciule! Asta a fost tot. Într-o singură secundă, ariciul s-a strîns ghem și s-a rostogolit în viteză de pe piatra pe care stătuse pînă atunci. "Altul care dispare", își spuse Lupino, ridicînd din umeri. Nu era deloc convins că un arici i-ar putea furniza informații prețioase, dar, cum nu avea nici un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
simți fiori reci pe șira spinării, înțelese că reușise. Se năpusti atunci, cu tot curajul lui de lup neînfricat, direct către cercul de foc. Se piti la marginea lui, închizînd ochii și adunîndu-și coada și picioarele, transformîndu-se miraculos într-un ghem zemuind de apă care se rostogoli în viteză peste pămîntul arzînd. Se învîrti peste margine o dată înainte, și înc-o dată înapoi, și înc-o dată, și înc-o dată, potolind focul pe-un petec cît o spinare și rupînd ieșire lațului nemilos
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Răspunsuri s-au topit în ceara unei lumânări, Și-n trupul ars de dorul rochiei de mătase. Ne risipim prin ierni, ne ningem dorul în zadarZambile înfloresc în ochiul de fereastră, în lumina prăfuită a unui lampadar Voi toarce-n gheme scame din iubirea noastră. Ninsori ... scriu pagini de-omăt cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu înghețau cuvinte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
țipat ea, aplecându-se ca să-mi ofere două sărutări prin aer. Stai puțin, păpușă, să nu uit! Ți-am adus un mic ceva! Candace a băgat mâna în geantă și a scos o pereche de chiloți roșii, din dantelă, strânsă ghem, pe care mi-a aruncat-o jucăușă. I-am mulțumit, fără să iau însă chiloții. Nu mă puteam împiedica să nu mă întreb dacă erau curați - sau dacă nu și-i dăduse jos, de pe ea, în seara precedentă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încă îmbrăcată cu cămașa cu nasturi până jos și cu fusta din ziua precedenta. Cămașa pe care o catalogasem ca împuțită și jegoasă în după-amiaza trecută, era acum atât de respingătoare, încât mi-am dat-o jos, am făcut-o ghem și-am aruncat-o în coșul de gunoi. Câhhhhhhh. Niciodată nu mă mai simțisem atât de dezgustător în toată viața mea. Din noaptea care trecuse nu-mi mai aminteam aproape nimic. Îl găsisem pe Luke la Otheroom... bucuria enormă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]