1,669 matches
-
Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a început să semene a om. L-am atins. Era foarte cald. Până la urmă a ieșit cu totul. I l-am dat Soniei să-i taie cordonul - așa stabilisem de la început, eu n-aveam stomac pentru asta - și m-am ghemuit alături, pe paie curate. Stăteam cu spatele la ea, care bâiguia vorbe de neînțeles, cu copilul la piept, și simțeam o mare silă față de mine, față de ea și față de javra aia mică și roșie, care o umpluse pe maică-sa de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
două uși și un hol, așa că nu m-am grăbit și nici n-am procedat în liniște ca să n-o scol. Din când în când mai auzeam alarma îndepărtată a unei mașini parcată în spatele blocului și mieunăturile tragice ale motanilor ghemuiți în iarba înaltă - totuși prea înfundate ca să-i tulbure somnul. M-am uitat din nou în oglindă și m-am tot gândit: ce să-mi fac? Era rost de acțiune, de ceva de anvergură, vinul îmi șoptea să fiu ghiduș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dură care locuiesc în gheizere?! Tot atât de încet ca la venire, grupul se destramă. Unii nu cred că întâmplările înfățișate sunt minciuni, stau într-un echilibru precar între acceptare și respingere, iar Kjus, sărmanul, se află la limita capacităților sale imaginative. Ghemuit pe scaun, soarbe un cocktail oferit de o fostă ascultătoare entuziasmată. Îi place atât de mult atmosfera asta neverosimilă în care se găsește, căci, sub efectul alcoolului, el combină falsitatea celor relatate cu falsitatea spațiului discotecii rurale - pereții se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nefericit asupra gingiilor mele. Până să ne întoarcem gura mi se umpluse de sânge. Țin minte foarte bine cum s-au ridicat toți de la masă când am intrat în sufragerie. Raluca, verișoară-mea, a izbucnit în plâns și s-a ghemuit la pieptul maică-si. Toți se agitau. Probabil credeau că am vreo hemoragie internă sau ceva în genul ăsta. Nu mai știu exact ce s-a întâmplat pe urmă, dar parcă taică-meu a preluat controlul evenimentelor și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
noi de Crăciun făcându-ne cadou o gravură a Pieții Sfatului... Am ajuns la capătul scărilor. Încăperea care se deschidea în față era cufundată în semiobscuritate. Un bec de serviciu, într-un colț, era singura sursă de lumină. M-am ghemuit lângă scară și am așteptat ca ochii să mi se obișnuiască. Eram încordat și simțeam picurii de sudoare alunecându-mi pe tot obrazul, atingându-mi buzele, vârful limbii. Spațiul părea bine aerisit, iar huruitul discret care se auzea provenea probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cât toate zilele și chemase tot căminul la petrecere. Coborâsem de la primele acorduri și mă amestecasem printre oamenii care, tot așa, curgeau de te miri unde, ua, chef, ueei. Am reușit să iau cu mine două beri și m-am ghemuit lângă un ficus, să mă uit la dansatori, dar ce dansatori, că toți stăteau în picioare, și chiar dacă ar fi dansat, tot n-ar fi avut loc. Mă gândeam că era ziua ăluia de la doi, care obișnuia să dea chefuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu știu unde, și peste o jumătate de oră (cel mult), muzica reîncepea. Așa că în momentul în care s-a luat curentul m-am gândit că o fi un gest intenționat, și ce dacă, mi-am zis, eram foarte mulțumit să mă ghemuiesc lângă ficus și să beau bere. Am zis că era întuneric, dar chiar beznă nu era, venea lumină de la stâlpul portocaliu de peste drum și se strecura printre picioarele și brațele petrecăreților, făcând umbre pe pereți. Îmi plăcea să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-l ridic, stai, și i-am apucat piciorul cu mâna, vezi că și tu poți? Atingerea piciorului, a osului ei cald care se simțea pe sub stofa lucioasă a pantalonilor m-a făcut să mă încălzesc, de parcă un urs koala se ghemuise la pieptul meu. Mi-era bine cu mine însumi, și ei îi era bine cu mine, și ne era bine împreună. Era așa frumos. Ea a stins țigara într-o scrumieră, și m-a gâdilat pe obraz: vin imediat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pară fals și se arătase vizibil dezamăgit când i se spuse că Tabitha nu o va mai juca pe Hermia. Tabitha își dădea și ea aere; se potriviseră perfect ca stil. Cam după o oră am ieșit și m-am ghemuit pe bancă, desenând schițe pentru mobile. Panorama mișcătoare de pe fundalul decorului pentru Virginia Woolf era năpădită de un strat gros de iederă artificială, luminat slab, pentru a reprezenta peretele grădinii văzut prin fereastra din spate. Când mi-a arătat locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
După ce m-am avântat peste șina cu știfturi și am ajuns pe pod, m-am prins de cablurile de pe laturi și am început să merg, întâi șovăitor, apoi mai încrezătoare. Placa de oțel se balansa foarte puțin sub greutatea mea. Ghemuindu-mă, m-am aplecat peste margine. Mi-a venit tot sângele în tâmple, iar capul mi se învârtea de încântare, din cauza înălțimii și a riscului. Reflectoarele din jurul meu îmi băteau în față, arzând ca un soare tropical. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am pierdut un cercel... O, Dumnezeule, nu pot să cred. Știu că-l aveam azi dimineață. Am auzit că a picat ceva când erai pe mobil, zise Lurch. Nu m-am gândit atunci. Parcă pe aici s-a auzit... Se ghemui la pământ. Într-o clipă, Marie era în genunchi, lângă el. — Uite așa arată, zise ea, întorcându-și capul pentru ca el să poată vedea cercelul în formă de perlă rămas. Au fost ai lu’ bunica. Nu i-am dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Paul, cel care-l juca pe Lisandru. Bineînțeles că poliția a intervenit, zise MM. Din câte știu eu, are loc o investigație pentru elucidarea crimei. Se auziră zgomote în primul rând. Tabitha se apucase cu mâinile de cap și se ghemuise la pământ. Paul se aruncă în genunchi, lângă ea. — S-a dus! zise Hugo. — Hei! La o parte, fraților, că-i luați aerul, zise Paul cu furie. Nu vedeți că a leșinat? *** — Asta da diversiune, zisei eu mai târziu, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lustruite și mobilă delicată, din lemn, care era mult mai confortabilă decât părea. Pe două măsuțe se afla o colecție bine gândită de objets d’art: prespapier-uri din sticlă, imitație Lalique, fotografii înrămate și sfeșnice de argint. M-am ghemuit pe canapeaua, tapițată cu mătase galben-pai și am luat o înghițitură de ceai. Surprinzător, îmi dădusem seama că, de fapt, nu-mi era deloc foame. Nu prea mănânci, observă Hugo, sprijinindu-se de spătarul fotoliului și întinzându-și picioarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
exagerate în ochii unor profesioniști. Primul impuls al lui Hugo, care mă cam călca pe nervi, fu acela de a se repezi s-o ia în brațe pe Violet cea paralizată. În schimb, eu îmi îndreptai privirea către locatarul biroului, ghemuit pe scaunul de la birou într-o poziție care nu putea să însemne decât un singur lucru, mai ales atunci când am zărit mini seringa de pe masa din fața lui. Alte două seringi se aflau pe podea, lângă el. Avea mâneca suflecată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
practic, exact ce faci când duci mașina la revizie - și, în cele din urmă, cu toți porii respirând liber, cu părul înfășurat într-un prosop și pielea roz și plină de resentimente față de tot ceea ce trebuise să îndure, m-am ghemuit pe canapea și l-am sunat pe impresarul meu, Duggie, să-i spun că poate trece pe la mine să vadă noua serie de mobile. Mi-era și milă de cât de bine îi părea să mă audă, săracul de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o vrăjea pe Titania pentru ca aceasta să se îndrăgostească de prima creatură pe care o vede în momentul în care se trezește. Când coborî Tabitha, lumina se stinse complet numai câteva secunde, dar ea trebui să stea așa o vreme, ghemuită în spatele mobilului, pentru a nu se vedea, în timp ce țăranii își făcură apariția, iar Puck bătu din palme și-l blagoslovi pe Bottom cu un cap de măgar. Prietenii acestuia fugiră îngroziți la vederea lui; Titania se trezi și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am ridicat în capul oaselor, tremurând de nervi. Televizorul bâzâia, de parcă ar fi fost invadat de paraziți. Era șase dimineața, iar Hugo nu sunase. M-am târât pe scară în sus, mi-am scos rochia de pe mine și m-am ghemuit în pat ca un animal în bârlog, înfășurând pilota foarte strâns pe lângă mine, ca nici un firicel de aer sau de lumină să nu mă poate ajunge. După o vreme, adăpostită, protejată, am reușit să adorm și, de data asta, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și liane atârnau de copacii înclinați, încercând să mângâie chipul bărbatului care, la rândul său, se agăța de liane, ca să-și ușureze înaintarea. Ultimii stârci căutau adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemuia pe furcile unui cedru gigantic, pregătită pentru încă o noapte de coșmar, dormind cu ochiul și urechea atente la prezența animalelor de pradă: cele o sută de familii de șerpi, jaguarul, ocelotul și norii de „lilieci-vampiri“. Orchestra nocturnă începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un desiș mare în care se putea întrezări capătul cozii. Îi dăm foc? propuse Inti. Negă din cap. Un vehicul se apropia cu mare viteză. Zgomotul motorului era clar perceptibil și după câteva clipe apăru la capătul pistei înnoroiate. Se ghemuiră în desișuri. Yubani-i își pregătiră sarbacanele și ridică imperativ brațul. — Nu faceți nimic! José repetă ordinul aproape în aceeași clipă când vehiculul, un jeep închis, se oprea în fața lor, lângă aparat. Căpitanul Salas coborî înarmat cu o mitralieră scurtă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai mult în acest fel decât scriind o sută de cărți... Nu vei obține nimic. Și chiar dacă ai reuși... La ce îți va mai sluji? Dar n-a fost chip să-l convingă și acum îl zărea acolo, în umbră, ghemuit lângă un copac, prefăcându-se că doarme, gândindu-se la cât urma să piardă odată cu venirea aurorei, fără să lase din mână pușca de vânătoare pe care o strângea la piept de parcă ar fi crezut că îmbrățișând-o ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de răzbunare, incapabili să înțeleagă că singurul mod pe care îl aveau de a pierde acel război era să atace pe față. Ocrotiți de desișuri, sarbacanele și curara ar fi pricinuit ravagii printre muncitori și soldați și, totuși, erau acolo, ghemuiți sub minusculele colibe pe care și le construiseră ca să se apere de Taré ale nopții, hotărâți să se arunce în moarte de îndată ce își va face apariția Intié al zilei. Începea să creadă că Planchart era mai viclean decât părea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oră mai târziu ajunseră în luminiș și fură uimiți să constate că nu era lumină în tabără. Nici un zgomot, nici o umbră care să se miște, nici o țigară prost ascunsă. Încercă să și-i imagineze și aproape că îi putu vedea ghemuiți în spatele mitralierelor și al puștilor, apărați de lăzi și de mașini, încordați și îngroziți, gata să apese pe trăgaci. Trebuie că le e mai frică decât nouă... Nu primi răspuns. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, nu mai era lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
labirint de canale năpădit de armate de nuferi și de plante agățătoare cu aparență compactă, dar care se deschideau lin la bătaia padelei... Ultimii stârci căutară adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemui pe furcile unui cedru gigantic, pregătită să petreacă o altă noapte plină de spaime. Orchestra nocturnă începu să-și acordeze instrumentele, odată încheiat concertul zilnic al selvei. Broaștele, cu partea dinapoi în apă și capul scos la suprafață, dădură drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spate să descuie portiera. Când o deschise, Brunetti se gândi la cât de diferite erau lucrurile În Nord. În sudul Italiei, orice carabinier care auzea un sunet neașteptat din spatele mașinii s-ar fi lăsat imediat jos sau s-ar fi ghemuit pe pavaj lângă mașină, cu arma În mână, poate trăgând deja spre sursa sunetului. Dar aici, În somnoroasa Vicenza, tot ce făcu acesta fu să Întindă mână fără nici o Întrebare pentru a-i da drumul străinului În mașină. — Inspectorul Bonnini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]