3,959 matches
-
întrebat de ce el n-o ignorase. — Din rațiuni descriptive, mi-a răspuns vesel. Oamenii pot fi identificați prin boli mai curînd decît prin înălțime, greutate sau culoarea părului. Mi-a dat fișa și mi-a spus că o înapoiez la ghișeul de informații. La ghișeul de informații mi s-a zis să aștept alături de ceilalți. Oamenii care așteptau erau de toate vîrstele, prost îmbrăcați și îcu excepția cîtorva copii care se jucau printre bănci) arătau cu toții amorțiți de plictiseală. Uneori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o ignorase. — Din rațiuni descriptive, mi-a răspuns vesel. Oamenii pot fi identificați prin boli mai curînd decît prin înălțime, greutate sau culoarea părului. Mi-a dat fișa și mi-a spus că o înapoiez la ghișeul de informații. La ghișeul de informații mi s-a zis să aștept alături de ceilalți. Oamenii care așteptau erau de toate vîrstele, prost îmbrăcați și îcu excepția cîtorva copii care se jucau printre bănci) arătau cu toții amorțiți de plictiseală. Uneori se auzea cîte o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
excepția cîtorva copii care se jucau printre bănci) arătau cu toții amorțiți de plictiseală. Uneori se auzea cîte o voce strigînd: „Will Jones“ - sau vreun alt nume - „Du-te la ghereta patruzeci și nouă“, și unul dintre noi se ducea la ghișeu, dar se întîmpla atît de rar, că am încetat să mai fiu atent. Ochii mi se pironeau întruna pe un petic circular de vopsea mai ștearsă de pe peretele din spatele ghișeului. Odată fusese un ceas acolo, dar fusese luat, eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
patruzeci și nouă“, și unul dintre noi se ducea la ghișeu, dar se întîmpla atît de rar, că am încetat să mai fiu atent. Ochii mi se pironeau întruna pe un petic circular de vopsea mai ștearsă de pe peretele din spatele ghișeului. Odată fusese un ceas acolo, dar fusese luat, eram sigur, căci lumea nu ar fi suportat o asemenea așteptare dacă ar fi putut să o măsoare. Gîndurile mele iritate reveneau mereu asupra propriei inutilități pînă au încetat cu totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pretențioasă. Adică, e foarte respectabilă, însă de treabă. Mi s-a părut o idee bună, așa că mi-a scris adresa și cum să ajung acolo pe un pachet gol de țigări. Cineva a strigat că trebuie să mă duc la ghișeul cincisprezece. M-am dus acolo și am fost întîmpinat de bătrînul funcționar zbîrlit care mi-a dat fișa înapoi, spunîndu-mi: — Cererea este aprobată. Prezentați-vă la caserie să luați banii. L-am întrebat pînă cînd trebuia să-mi ajungă banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
A MAI RĂMAS MULT TIMP - PROTESTEAZĂ ACUM. Cuvintele păreau scrise pentru el, așa că traversă holul din marmură spre baracă și intră. Un bărbos slab, cu guler de prelat și o bătrînă cu un păr alb în dezordine stăteau în spatele unui ghișeu și puneau fluturași în plicuri. Lîngă ei, un tînăr cu păr sîrmos dactilografia ceva la o masă, iar o tînără atrăgătoare stătea cocoțată pe masă și zăngănea leneș coardele unei chitare. Cînd se apropie, femeia de la ghișeu își încleștă mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stăteau în spatele unui ghișeu și puneau fluturași în plicuri. Lîngă ei, un tînăr cu păr sîrmos dactilografia ceva la o masă, iar o tînără atrăgătoare stătea cocoțată pe masă și zăngănea leneș coardele unei chitare. Cînd se apropie, femeia de la ghișeu își încleștă mîinile sub bărbie și-l privi cu un aer încurajator. După cîteva clipe de ezitare, i se adresă cu o voce scăzută: — Sînt înspăimîntat de ce mi se întîmplă. Ea dădu din cap energic. — Da! Nu-i de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
goală. Rămase la intrare și se uită în jur neîncrezător, dar nu era nimeni, nici chiar omul care stătea nemișcat în spatele tejghelei. Lanark se întoarse și coborî. Traversînd podestul de la jumătatea scărilor, văzu o fată în foaier cumpărînd țigări de la ghișeu. Era Gay. O strigă și se grăbi să ajungă jos. Arăta mai albă și mai slabă, dar îl salută cu o voioșie surprinzătoare, ridicîndu-și ușor capul să-l sărute pe buze. Unde-ai fost, Lanark? Ce-i cu disparițiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de oameni de toate vîrstele care se înghesuiau pe bănci. O tejghea împărțită în nișe se întindea de-a lungul peretelui, iar în nișa din fața liftului era un scaun și o plăcuță pe care scria INFORMAȚII. în timp ce se îndrepta spre ghișeu, simți cum aerul îi opune rezistență ca o gelatină transparentă. Oamenii de pe bănci aveau și ei o înfățișare statuară și păreau în transă, de parcă ar fi fost congelați acolo. Orice gest era istovitor - și ar fi fost la fel, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar fi întors. Ajunse la scaun, se prăbuși acolo și stătu drept, dar picotind, pînă cînd cineva păru că țipă la el. Deschise ochii și spuse nedeslușit: — Nu... sînt... animal. Un funcționar bătrîn cu sprîncenele zbîrlite i se adresă din spatele ghișeului: — Atunci ar trebui să fii în registrul profesional. — îîî... Cum? — Coboară la etajul doi. Lanark se întoarse la lift și se trezi ca lumea de abia cînd se află în el. Se întrebă dacă toate birourile din clădire au același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ultima dintr-un lung șir de uși în perete. O deschise ușor, trase cu ochiul prin crăpătură și șopti: — Pare liniștit. Nu cred că trebuie să-ți fie teamă. Știi ce-ai de făcut? — Da. Lanark intră pe ușă în ghișeul din spatele tejghelei pe care era plăcuța cu semnul informații. Un tinerel slab stătea în fața lui. Avea păr scurt, în dezordine, un costum curat din stofă ieftină, își ținea ochii închiși și părea că se străduie să nu cadă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oftă și zise: — Adresa? — Catedrala nthank. Nu, Lympia. Olympia. Cei de-acolo începură să șușotească. Remarcă o serie de cuvinte ca „pod“ „pază“ și „șase cincizeci“. Asta-l făcu să sară și să se trezească pe deplin. îl privi peste ghișeu pe sergentul de poliție cu mustață căruntă care nota ceva într-un registru. Văzu o încăpere plină de birouri în care două polițiste dactilografiau, și numărul 6,94, foarte mare și negru, era înrămat pe perete. Cu un clic, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inutil. Un alt polițist deschise ușa și zise: — Afară. Haide. Afară. — Aș mai vrea să mai stau puțin aici, zise Lanark fără vlagă. — Haide, afară. Ăsta nu-i hotel. Fu condus spre un birou. Un alt sergent se afla în spatele ghișeului, și o bătrînă în jeanși și haină de blană în fața lui. Avea o față ascuțită și respingătoare; părul rar, vopsit blond, era strîns într-un conci în vîrful capului, și printre bucle i se zărea scalpul. — Salut, Lanark, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
principală. Nu era singurul. Bărbați și femei intrau și ieșeau, iar prezența lor crea un fel de perdea în jurul lui. evitând să fie observat prea de aproape. Trebui, bineînțeles, să treacă prin fața portarului. Odată intrat înăuntru, Gosseyn privi prin geamul ghișeului personajul mătăhălos care îndeplinea acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care îndeplinea acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre cele trei persoane care ieșiră era Prescott. O clipă îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
doilea imitînd o sală de teatru, cu balcon, fotolii îmbrăcate în catifea roșie, cortine și loji pentru artiștii care animau publicul în pauzele dintre acte. Aceste două reminiscențe ale unei epoci apuse evocă duminicile în care, la matinee, familiile asaltau ghișeele și serile animate de sîmbătă, cînd aici își dădeau întîlnire cupluri mai mult sau mai puțin legitime. Ca și la periferie, unde cinematografele erau mult mai numeroase altădată, aceste două săli și-au pierdut splendoarea. Louksor, abandonat de ani buni
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
principală. Nu era singurul. Bărbați și femei intrau și ieșeau, iar prezența lor crea un fel de perdea în jurul lui. evitând să fie observat prea de aproape. Trebui, bineînțeles, să treacă prin fața portarului. Odată intrat înăuntru, Gosseyn privi prin geamul ghișeului personajul mătăhălos care îndeplinea acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care îndeplinea acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre cele trei persoane care ieșiră era Prescott. O clipă îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tuturor funcțiilor civile și militare. Presupuse că-l va găsi pe colonelul Medlon la rubrica OFIȚER DE STAT-MAJOR - ULTIMUL ETAJ. O notă pusă între paranteze sub listă sublinia: "Permisul pentru liftul care duce la ultimul etaj poate fi obținut de la ghișeul aflat la etajul 15". Omul de la ghișeu îi notă numele, dar se consultă cu glas scăzut, printr-un releu, cu o persoană nevăzută, și apoi mai supuse cererea cercetării unei autorități dintr-un birou interior. Pe ușa acestuia ieși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-l va găsi pe colonelul Medlon la rubrica OFIȚER DE STAT-MAJOR - ULTIMUL ETAJ. O notă pusă între paranteze sub listă sublinia: "Permisul pentru liftul care duce la ultimul etaj poate fi obținut de la ghișeul aflat la etajul 15". Omul de la ghișeu îi notă numele, dar se consultă cu glas scăzut, printr-un releu, cu o persoană nevăzută, și apoi mai supuse cererea cercetării unei autorități dintr-un birou interior. Pe ușa acestuia ieși un bărbat între două vârste în uniformă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aspru, hainele cenușii ale celor care descărcau cala, cafenelele cu pardoseala murdară de pași care aduseseră înăuntru zăpadă. Atâta era? Pentru asta venise? Se trezea într-un film alb-negru. Își puse bagajul într-un căruț și se alătură cozii din fața ghișeului de control. — În vacanță? În vizită? întrebă funcționarul vamal cu un glas prea înalt ca să fie politicos. Am venit la prieteni, să petrec de Crăciun, îi răspunse Omar, iar vocea lui gâtuită îi displăcu. Nu vorbise de ore în șir
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
adopție, și nu era tot. Cu o seară în urmă, un funcționar de la bancă, cel care primea formularele de depunere, îl lăudase că scrie atât de bine. De când sunteți aici? — De o jumătate de an, răspunsese aplecându-se către deschizătura ghișeului. — Admirabil!... Admirabil!... zisese omul și cuvântul acela, spus așa, apăsat și de două ori, îi dăduse din nou sentimentul că zboară. În mod clar, nu degeaba se știe că raiul e tors din cuvinte de laudă și că în el
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și prin somn, iar dispecerul drăguț devine foarte operativ. Abia cobor scările sprijinit în baston și de după colțul străzii și apare taxiul solicitat, cu un șofer comunicativ și deprins să zâmbească... profesional care mă transportă după dorință. Lume suficientă la ghișeu, întreb cine e ultimul sosit și-l rog să mă recunoască în rândul solicitatorilor după el, în timp ce eu mă așez confortabil pe un scaun, de pe care se ridică respectuos un tânăr ce mă invită să iau loc... zâmbindumi. Nu trece
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
clădirea Ascentis. Nu prea vă putem ține la distanță, nu-i așa? —Ei, haide, Tony. E a treia oară luna asta, atâta tot. — Înseamnă că afacerile merg bine. Într-adevăr, spuse, mimând o plecăciune grațioasă, nu mă pot plânge. La ghișeu, completă formularul pentru colete. La rubrica „bunuri“ trecu pur și simplu „artizanat“. La „țara de origine“ scrise „Iordania“, ceea ce nu era doar adevărat, ci și, în mod convenabil, de neremarcat. Importurile din Iordania erau în întregime legale. Cerându-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
transportase prin toată țara până la acea conferință, unde avea intenția să îi predea celui pentru care lucra. Nu era prima dată când un cercetător științific se sătura să muncească doar pentru salariu. Și nici ultima dată. Fugarul se duse la ghișeul de recepție, ca să își primească ecusonul pentru conferință, pentru a și-l agăța de gât. Vasco rămase în apropierea intrării, trecându-și propriul ecuson peste cap. Venise pregătit. Se prefăcu interesat de desfășurătorul evenimentului. Discursurile importante se țineau toate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]