2,181 matches
-
cad mereu câștigătoare. Asta ce Înseamnă? Asta Înseamnă că ți se dă iarăși „șansa“ să-ți alegi un spațiu și un timp și un trup pe care să-l animi. De fapt, această șansă e ghinion În toată legea. Un ghinion perpetuu, Înțelegi? La noi, moartea-i un fel de perpetuum mobile, Înțelegi? Odată rostogolit În viață, nu te mai poți opri. Sau, dacă te oprești, te oprești ca să intri dintr-un vehicul psihic În altul, pe care-l pui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răsunător punând la grea Încercare nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion...!” Dramatică situație. Înfricoșat la maximum, Tony Pavone nu mai știa dacă respiră...! Jocul se desfășura la cea mai Înaltă tensiune, În timp ce imaginația sa, propulsa la dimensiuni incredibile iar - deznodământul - era imprevizibil...!! Disputa În doi, continua să se desfășoare, extraordinar de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă cunoști, om cu bune maniere, n’am vrut să-ți deranjez somnul...!” Carla Îl contră violent. „Ceasul tău băiete, desigur, funcționează după „fabrica de Împachetat fum!” - după al meu Însă, am intrat În dormitor la, unu și jumătate...!” „Ce ghinion...! Probabil ceasul meu...” Îl duse la ureche, Îl scutură de câteva ori cu aerul celui mai nevinovat om din lume bolborosind. „Da, parcă funcționează...” „Nu te mai osteni...” - Îl scoase Carla din Încurcătură. „Să admitem totuși, ceasul tău tocmai În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parte șefului de garaj, urmează apoi șeful de tură, controlorii care ne verifică pe traseu, portarul garajului, mecanicii de la atelier care nu-ți strânge o piuliță pe degeaba, chiar dacă au o renumerație mai bună decât noi șoferii. Îar dacă ai ghinionul să se uzeze o platină ori o altă piesă măruntă a motorului, ei bine...vai de capul nostru! Dăm ciubuc la magazie mai mare decât costă dacă s’ar găsi În comerț, după care mai rămâi și obligat pentru favorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aprobai toate prostiile debitate, Îți dădeai „foc la valiză”. Mai avea o manie suficient de periculoasă aducând la șantier În biroul său prostituate mizerabile racolate prin piață și ademenite cu bani și băutură desigur din buzunarul oricărui tehnician care avea ghinionul să intre În biroul lui. El nu avea predilecție cu ce fel de prostituată făcea dragoste: fie tânăra ori bătrână,dacă era veneric bolnavă și chiar dacă era evadată de la vreun ospiciu - punând În primejdie securitatea familiei sale - și mai cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
repede Înapoi...!” Mingoti cu Tony Pavone la braț, făcură Înconjurul pieții discutând banalități când, Mingoti intră direct În subiect. „Timpuri grele, domnule inginer...! De patru luni de zile sunt șomer...! Am Încercat pe toate căile să fiu primit Înapoi Însă, ghinionul m’a urmărit...!! Îmi pare așa de rău... Am convingerea Întemeiată,voi tehnicienii vă descurcați anevoie fără un normator de talia mea, așai...?” Oftă prelung, articulând. „Ce vremuri domnule. În doi ani de zile cât timp am fost normatorul vostru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un oarecare șef de echipă fusese descoperit cu doi lucrători fictivi pe ștatele de plată - lucru normal ce se practica În construcții - pentru care În cel mai rău caz puteai căpăta doi trei ani de Închisoare. Sărmanul om a avut ghinion. A Încăput pe mâna descreeratului Lc.Col. Tudose Ion, care a condus investigațiile Întocmindu-i peste douăzeci kilograme de dosare penale. Nefericitul a căpătat, douăzeci și cinci de ani temniță grea...!! Firesc, Tony Pavone nu dăduse atenție zvonurilor ce circulau despre acest
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unii borfași prinși cu mâna În buzunarul altora. De data aceasta Însă, captura era senzațională. Gestionarul Buga Nicolae dela baza de aprovizionare a capitalei cu materiale de construccții, la un inventar, se stabilise o lipsă În gestiune de două milioane lei...! Ghinion. Lucrătorii acestei edificiu a ordinei publice, nu puteau savura În liniște victoria acestei grandioase investigații scoțându-i din anonimat: Comandantul era bolnav și internat În spital, locțiitorul plecat În concediu de odihnă, iar un tânăr locotenent ce căzuse pe capul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să te vadă...?” „Cercetările penale dacă nu sunt terminate, nu poate nimeni veni să mă vadă ori să primesc pachet cu alimente. În urmă cu cinci ani am fost chemat la tribunal să vorbesc cu un avocat. De atunci...!” „Incredibil...!” „Ghinionul meu, trebuia găsit un vinovat...!” „Cum crezi, ce sfârșit va avea aeastă poveste...?” „Nu-mi fac iluzii. Presupunând totuși, printr’o minune scap de plutonul de execuție, atunci, În mod sigur, Închisoare pe viață. Dar nu ăsta-i necazul...!” „Mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că am luat chestia cu luna pentru tine. Nu o să renunți la proiect, nu? Ar fi un păcat. Ai fost făcut să scrii cartea despre Wells și ar fi o capodoperă. O să sa Întâmple ceva groaznic dacă nu o faci. Ghinion. O simt În suflet. — S-ar putea să Încerc din nou. — Neapărat. — Să-i găsesc un loc printre preocupările mele. — Nu ar trebui să ai și alte preocupări. Doar preocupări creative. Domnul Sammler, mirosind a săpun cu aromă de santal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia să lase din mână Minox-ul. Ținea un braț Întins În sus, departe de adversar. Greutatea corpului vânjos Îmbrăcat În costumul brun-roșcat Îl strivea. Avusese ghinionul să-i reușească poza. Negrul dădea să apuce Minox-ul. Să-i ia micuțul aparat, să-i tragă lui Feffer câteva picioare În coaste, În burtă - ce altceva putea avea de gând? Să plece, fără grabă dacă se putea, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe hârtia de ziar AAA realismul socialist capismul die blaue vier gruparea contimporanul suprarealismul elementarismul grupul celor patru scuola italiana unismul cercle et carré dier progressive noua obiectivitate arta concretă atenție se închid ușile de piatră doar pleoapele se zbat ghinionul pândește la intrarea în cetatea roșie marele urs dansează pe muzică de balalaică munții se scufundă în cer și un inorog studiază cu lupa florile albastre din ierbare urmează stația anii treizeci cu peronul pe partea dreaptă cerșetori cu degete
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mea, am înțeles ce se întâmplase: îl scosese ca să își demonstreze triumful asupra co-dependenței. În mintea lui probabil că își spunea, mândru de el, „Sunt pe cont propriu; nu depind de nimeni și nimeni nu depinde de mine“. Ei bine, ghinionul lui, pentru că, dat fiind că își aruncase tubul de rezervă pe undeva, va trebui să îmi dea o gură de oxigen din propriul lui tub. Am schițat semnalul, „Dă-mi-l“, dar, când să-l scoată din gură, a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gura lui larg deschisă care râdea. Ornesto mi-a observat privirea. —O, doamne, n-ai prins nimic din asta. Îl cheamă Bradley, credeam că e marea iubire, dar n-o să crezi ce mi-a făcut acest bărbat. Ornesto avea un ghinion crunt în dragoste. Întotdeauna îl înșelau sau îi furau tigăile scumpe cu fund dublu sau se întorceau la nevastă. Ce se mai întâmplase acum? M-a bătut. —Serios? — Nu vezi că am ochiul vânăt? Mi l-a arătat cu mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era nevătămat. Toți erau convinși că accidentul nu fusese vina lui. Erau o mulțime de martori care au insistat că nu a avut „altă opțiune“ decât să vireze spre a nu da peste femeia aceea și că a fost un ghinion înfiorător că pata de ulei fusese lăsată tocmai pe acea porțiune de drum. Am stat două zile în spital și tot ce îmi amintesc este o coloană nesfârșită de vizitatori. Părinții lui Aidan și Kevin au venit din Boston, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de la Times Square, o fetiță m-a arătat cu degetul și a zis: —Uite, mamă, o doamnă nebună. Dar se poate să fi fost doar din cauza hainelor. Până să ajung la birou, mă calmasem. Am înțeles ce se întâmplase: avusesem ghinion. Întâlnisem o șarlatancă, cineva care înșela persoanele vulnerabile - și o făcea foarte, foarte prost, pentru că eu eram al dracului de vulnerabilă și nici măcar eu nu mă lăsasem păcălită de porcăriile ei. Undeva există un medium adevărat prin care o să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rubricile de înfrumusețare mă compătimeau din cauza cicatricei de pe față și a soțului care îmi murise. Să știți, însă, nu mă foloseam de asta, pentru că așa ceva se putea oricând întoarce împotriva ta: se putea crede că întinez imaginea Candy Grrrl cu ghinionul meu și fața distrusă. De obicei, când se termină ȘLD, domnește sentimentul că săptămâna urmează să devină mai bună. Dar nu și azi: astăzi era Ziua Zero pentru Eye Eye Captain. Astăzi, o sută cincizeci de truse Eye Eye Captain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ce era să fac? A trebuit s-o trimit pe mama. Oricum abia aștepta să vadă casa și țoalele Dettei. Și se duce cu binoclul și sendvișurile și un pahar de carton în caz că o trecea vreo nevoie și, al naibii ghinion, joi Detta s-a întâlnit în public cu Racey O’Grady. (Poate că am greșit când am crezut că Harry Big suferă de mania persecuției.) S-au întâlnit la un restaurant din Ballsbridge - mai în văzul lumii de-atât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta? — Este, hm, la medic. —Păi, reprogramează. Franklin se purta de parcă discuția se încheiase. Mi-am dres gâtul. —Este urgent. S-a încruntat, aproape intrigat. Mai întâi îi moare soțul, acum are nevoie de un control medical urgent. Oare cât ghinion atrage nefericita asta? Avem nevoie de tine la această prezentare, a zis Franklin. —Pot să ajung acolo la nouă și jumătate. Avem nevoie de tine la această prezentare, a repetat Franklin. —Poate chiar la nouă și un sfert dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu putem să te concediem. Sunt înnebuniți după tine. Șeful cel mare, Leonard Daly, a zis că ești, citez, „o copilă grozavă, foarte curajoasă“ și că ai un talent înnăscut pentru o campanie a zvonurilor. A zis că ai credibilitate. —Ghinion. —De ce? Îți dai demisia?! M-am gândit puțin. Nu, dacă nu vreți s-o fac. Vreți? Haide, spune-o. Nu. —Nu ce? Nu, nu vrem să-ți dai demisia. Încă zece mii la salariu, două asistente personale și costume negre. Nenegociabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zori. Dar nu tuturor le ardea de sărbătoare. Unchiul din partea mamei, Abu-Marwân, căruia i-am spus întotdeauna Khâli, pe atunci scrib la cancelaria de stat de la Alhambra, sosi târziu la sărbătoare cu înfățișarea pe care o lua în zilele cu ghinion. Maică-mea ciuli urechea. Prinse niște cuvinte care o cufundară preț de câteva minute într-un coșmar pe care-l credea pe veci uitat: — De la Parada cea Mare, zicea el, n-am mai avut parte nici măcar de un singur an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voia, nu putea face ce i se cerea și nu voia nici altă slujbă. N-ar putea s-o facă nici pe aia. Era sigur. Dar... — Ce! Ți-ai pierdut slujba! — Vai, vai, băiatul ăsta nu aduce decât necazuri și ghinion. — Îți lipsește cu totul bunul-simț. — Ți-a intrat apă în nas? — Ce-ai de gând să faci acum? Chiar ți-ai dat jos chiloții? — Vopseaua de la hainele ude te-a pătat cu albastru. Repede, spală-te cu săpun. — De mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un pic largă decât prea mică. Ammaji probă noul dispozitiv, mișcându-și și contorsionându-și buzele peste extensia nefamiliară din plastic, lovindu-și apreciativ unul de celălalt cele două noi rânduri de dinți. Abia mai târziu avu un pic de ghinion. Ieșiseră de la cinema, iar Pinky se simțea oarecum îmbunată de scenele încântătoare la care fusese martoră, între erou și eroină, care depășeau obstacole crunte și terorizante. Acest Love Story era un film dincolo de orice comparație. Când apăruse pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la telefon ori de câte ori suna. Și, cum mintea mea năzuia spre tot mai mulți bani, am presupus că s-ar putea să fie Fielding. — Alo? a răspuns vocea cunoscută. John? — ... Selina! În fine, ticăloaso. Și acum să-mi spui unde d... — Ghinion. Sunt Martina. Martina Twain. Am simțit - am simțit mai multe lucruri în același moment. Am simțit împunsătura neașteptată a rușinii. O clipă am simțit abcesul zvâcnind slab din cauza ciudatei încrețiri a obrazului. Am simțit cum bâzâitul din cap se potolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care pârâiau toate circuitele. Acufena asta - în curând va trebui să mă culc ținând pe pernă un tranzistor hârâit. Chiar atunci când sunt surzi, se pare că oamenii care au necazuri cu urechile tot trebuie să asculte zgomotele din capul lor. Ghinion. Un ghinion dublu. — John Self? Sunt Martin Amis. — Aleluia, am exclamat eu. Al naibii de la țanc ai mai nimerit. Mi-ai dat multă bătaie de cap până să te găsesc. Am sunat la edituri, la impresar, la agenția națională - știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]