2,403 matches
-
La revedere, la revedere, spuse Marçal în timp ce se despărțea de nevastă cu un sărut, aveți tot drumul pentru filozofie, profitați. Marta și tatăl ei se îndreptară spre locul unde lăsaseră furgoneta. Pe fațada Centrului, deasupra capetelor lor, un nou afiș gigantic proclama, VĂ VOM VINDE TOT CE VĂ TREBUIE, DACĂ NU PREFERĂM SĂ AVEȚI NEVOIE DE CEEA CE AVEM DE VÎNZARE. Pe drumul spre casă, sau, cum spusese Marta ca s-o deosebească de cealălaltă, spre casa olăriei, tatăl și fiica, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un pod suspendat, un tren fantomă, un cabinet de astrologie, un local de pariuri, un teren de tir, un câmp de golf, un spital de lux, altul mai puțin luxos, un bowling, un salon de biliard, o baterie, o hartă gigantică, o ușă secretă, alta cu un afiș care spune încercați senzații naturale, ploaie, vânt și zăpadă la discreție, un zid chinezesc, un taj-majal, o piramidă egipteană, un templu din karnak, un apeduct al apelor libere din lisabona care funcționează douăzeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui, un fluviu amazon cu indieni, o plută de piatră, un cristos de pe corcovado, un cal din troia, un scaun electric, un pluton de execuție, un înger suflând în trompetă, un satelit de comunicații, o cometă, o galaxie, un pitic gigantic, un gigant mic, în sfârșit, o listă atât de vastă de minuni, încât n-ar ajunge nici optzeci de ani de viață trândavă ca să le viziteze cu folos, chiar dacă persoana respectivă s-ar fi născut în Centru, neieșind niciodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Templieri) i se prezintă un manuscris delirant pe această temă. Împreună cu ceilalți doi redactori, Belbo (care devine protagonistul aventurii) și Diotallevi (descifrator al Cabalei), Casaubon intră În vârtejul semiozei (toate permutările combinatorii pentru a umple golurile Planului), „vârtej“ ce crește gigantic și de la un anumit punct Încolo nu mai poate fi dominat de către inițiatorii lui. Cuvintele (semnele) se răzbună chiar Împotriva celor care le manevrează, În momentul În care aceștia transformă jocul combinatoriu În scop În sine. Virtuala perfecțiune a Planului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sta altrove“, Casaubon trebuie să se mulțumească domestic cu revelațiile pe care i le oferă Lia când aceasta face incitant o lectură inițiatică a propriului corp, În postura de hierofantă gravidă. Dar oare toată această eclatantă energie inventivă, toată această gigantică gândire cabalistică să poată fi atât de lesne parodiată? 5. „L’objet d’amour“ și trompeta lui Jacopo Belbo Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne desprindem din fervoarea lecturii ocultiste pentru a contempla cu minimă detașare fastuosul edificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
atenția către o persoană de sex opus. S-a făcut Întuneric acum și Wakefield Își aduce aminte că Încă mai tînjește după acel hot dog. Tot spațiul e „spațiu pierdut“, nimeni nu l-a cartografiat, sarcina lui Magellan a devenit gigantică, iar timpul s-a accelerat. Se uită În jur, poate zărește vreo față prietenoasă la bar, dar nu sînt decît directorași tineri și Înțepați În cur care se uită unul la altul prin martiniurile lor uriașe. După o noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sale printre fotografiile unui chip plat, repetitiv. Scena este tulburătoare, aproape dureroasă; femeile din trecutul lui au aceeași calitate repetitivă, Își dă seama, și Îl Întristează faptul că timpul le-a șters culoarea și dimensiunile. Chipul acesta seamănă cu un gigantic ou pe Paște, Înainte de a fi pictat, spune Tiffany. Îți dă fiori. Susan e și ea de acord. — Poate că ea Îi reprezintă pe cei uciși la Hiroshima, riscă ea o explicație. Dar chipul nu e tragic, e doar suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
stele care l-a amețit; o rupere de nori la marginea Denverului, transformînd șoseaua Într-un rîu Învolburat care a luat pe sus mașinile mai mici, aruncîndu-le pe coastele muntelui, dar care nici n-a clintit-o pe OhMy; o gigantică pălărie de cowboy deasupra unei stații de benzină din Texas de unde și-a luat jerky și bere; o lumină care Înmuia totul În jur, În deșert, În zorii zilei. Și autostopista aia, o fată brunețică, murdară care a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nu numai atât, dar ajugeau să scrie în locul ei. Deodată, salvarea vieții copiilor devenise prioritatea ei principală. Dacă nu era atentă, în curând avea să recomande castrarea șoferilor în stare de ebrietate și aruncarea pedofililor într-o mașină de tocat gigantică. Gândul de a-și ucide propriul copil, înțelese dintr-odată, era de neconceput. Dar ce ar trebui să facă? Îi reveni în minte ideea testului de paternitate. Dacă exista cineva care putea afla despre existența unui astfel de test, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă expresionistă a textului: „Și viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri au ieșit plugurile de lemn din Rusia și autotractoarele gigantice din America. Fumul șantierelor din Nagasaki, al turnătoriilor din Essen și al uzinelor de la Bilbao. Edițiile speciale, escadrele, pavilioanele consulatelor, soneria cinematografelor, erupția sondelor, activitatea băncilor, consiliile de stat, parlamentele și cele cîteva familii regale cu coroana pe ismene...” În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
piese de d. Jacques Costin, iar d-ra Floria Capsali a interpretat în ritm un acatist și «Domnișoara Hus» de I. Barbu”. Deformarea sau eludarea naturii în artele plastice este ilustrată prin sculptura Miliței Petrașcu - Nympha, „cu acele picioare și pulpe gigantice față de restul corpului” - și prin tablourile lui Corneliu Micăilescu: Acorduri în oranj și Simfonie în galben în care, după modelul „picturii absolute” a lui Kandinsky, e „ruptă definitiv, total orice relație cu natura. Totul se reduce la o combinație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a doua soție, regina Gundeperga. Nu că ar fi fost ea demnă de așa ceva, însă locul i se cuvenea de drept. Rotari și Gaila erau acoperiți cu prețioase văluri funebre orientale, negre, cu franjuri argintii, deja sfâșiate în câteva locuri. Giganticul și puternicul rege părea deja stafidit și sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să plesnească, complet acoperită de un mucegai cenușiu. Am zărit chiar și scramasax-ul pe care regele îl ținea în mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încet. Vârful unei lănci longobarde se afla la o palmă de inima mea. Un fier vechi, asemănător frunzei de salcie, și nu de laur, ca în zilele noastre. Lăncierul cu brațul ridicat și gata să lovească era un tânăr musculos, gigantic chiar și pentru un longobard. Părul bălai îi era prins într-un conci la ceafă, și ochii albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio jenă, în sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril în desagi. Cei patru au remarcat micile burdufuri. M-am oprit din scotocit și, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de poarta Psamathia, și vizita a început cu forul unde exista o coloană în stilul celei din Roma antică, cu scene sculptate din campaniile lui Arcadius împotriva goților. Ne-am urmat itinerarul prin Forul Boului, numit astfel din pricina unui cap gigantic de bou sculptat în bronz și adus din Pergam, înlăuntrul căruia erau arși condamnații din care nu trebuia să mai rămână nimic, nici măcar cenușa. Am traversat apoi forul Amastriatum, unde se executau sentințele capitale, precum și Forum Tauri, inspirat după Forumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așa cum a dorit-o Iustinian. Se intra printr-un atrium dreptunghiular unde se afla fântâna purificării, phiale, cu o inscripție cu două fețe în limba greacă: „Curăță-te de păcate, nu numai pe față“. Când te aflai sub principala cupolă gigantică, totul dispărea. Uitai de altare și de podoabe, mai bogate decât cele pe care și le-a dorit Solomon sau pe care și le-a închipuit regina din Saba, uitai de mozaicurile de aur ce îmbrăcau pereții. Cupola părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la cancelaria principală, unde ne aștepta Giuliano. După ce-am traversat Triconca și Magnaura, iată-ne în Chrysotriklinios, marea sală a tronului, cu cupolă și în formă octogonală, având pereții îmbrăcați în prețioase covoare de Persia și cam douăzeci de gigantice candelabre de aur. Tronul însuși era în întregime de aur, încrustat cu pietre prețioase și flancat de doi lei din același metal prețios. Înăuntru erau doar gărzile neclintite ca niște statui și slujitorii însărcinați cu curățenia. Giuliano ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
porții și zburând spre cer cu o mișcare foarte elegantă. Pentru că el ține cu Roma, gestul acela elegant Îi pare o sfidare voită, și e bucuros că nu locuiește aici și nu trebuie să-l vadă În fiecare zi. Portarul gigantic de pânză ascunde ferestrele, obloanele și lumina filtrată prin ele. Dar poate că lumina nu transpare deoarece sunt toți adormiți, liniștiți, iar tipul acela alarmat suferă de insomnie, făcându-le vecinilor și polițiștilor viața un calvar. Ce tâmpenie apelul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cum știa să facă pâine și bere. Mirosul Leei nu era un mister. Mirosea ca drojdia pe care o frământa zilnic. Avea mireasma pâinii și a bunăstării și - i se părea lui Iacob - a sexului. Se holba la această femeie gigantică și saliva. Din câte am auzit, n-a zis nici un cuvânt despre ochii ei. Mătușa mea Zilpa, a doua născută a lui Laban, spunea că își amintește tot ce i s-a întâmplat vreodată. Pretindea chiar că are amintiri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau supraveghetori și nici măcar scribi. Doar meșteșugari și familiile lor, în drum spre casă. După ce am coborât de pe vas, am urcat un drum pieptiș, nu foarte lung, până la oraș, care se desfăcea la intrarea în vale ca pieptul unei viespi gigantice. Mi-a stat inima. Era cel mai urât loc pe care îl văzusem. În soarele fierbinte de după-amiază, copacii înșiruiți de-a lungul străzilor pustii păreau strâmbi și murdari. Casele se îngrămădeau una în alta, lipite, cu sutele, toate la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
formulă răspândită, mai recent reluată În titlul unei cărți a lui Norman Finkelstein - The Holocaust Industry. Reflections on the Exploitation of Jewish Suffering, Verso, 2000 -, controversatul autor evreu american, profesor la City University of New York, se lansase „industria Holocaustului”, o gigantică operație de comunicare publică, construcție politică și inginerie financiară prin care tragedia milioanelor de victime evreiești ale nazismului și ale aliaților acestuia era tradusă În termenii și În folosul unor proiecte politice contemporane, adesea greu de justificat În fața opiniei publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la noapte, cu drezina... IOANA (Către călător.): Vrei să plecăm? Da? Nu minți? Aseară... tot timpul m-ai mințit... N-am vrut să-ți dau nimic de mâncare... pentru asta... (Undeva se aud aripile unor păsări; pare că o pasăre gigantică trece peste gară.) HAMALUL (Tresărind.): Ce-i asta? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre! IOANA: Un fâlfâit! Ce frumos fâlfâie... Nu-i așa că fâlfâie frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre uriașă... trece o pasăre uriașă peste noi... IOANA: Unde-i? Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
știi când ajungem! Mi-e sete. Mi-e așa de sete... (Zgomotele cresc, devin alarmante, trepidații, vânt, lumini.) HAMALUL: Ce-i asta? Ce se întâmplă! ȘEFUL GĂRII (Excitat.): Se apropie! Vine! Trenul fantastic! Nu v-am spus? E un tren gigantic, un tren unic... IOANA: Mi-e frică...De unde vine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către ȘEFUL GĂRII.): Domnule, ce-i asta? (Un adevărat urlet apropiindu-se, sunetul puternic alroților pe șinele întrerupte.) CASIERUL (Alarmat.): Domnule, dar... trebuia să... Nu? (Prinzându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bilete? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-i asta? De unde? De ce? (Luminile în scenă se sting; gara, peronul și personajele sunt traversate cu violență de luminile unor ferestre care se proiectează de undeva din spațiu; sunetele sunt puternice, fluieratul unei locomotive ireale, gigantice, înfricoșătoare, ritmul puternic al roților ca o armă care trage cu foc; este tot mai clară ideea că trenul fantastic trece ca un fulger fără să oprească; de altfel trenul fantastic nu trece pe șine, el trece prin șine, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]