1,781 matches
-
sacoșă de plastic fardurile și piatra roz-pătată, cu dungi albe, pe care i-o dăruisem (și la care, după toate aparențele, nici măcar nu se uitase). N-a scos o vorbă, dar m-a urmărit în timp ce-i puneam piatra în sacoșă. Gilbert a strigat de jos că mașina-i gata. În timp ce Hartley se afla la baie, am coborât, ducându-i sacoșa, și am așteptat-o în hol. Se hotărâse ca ceea ce Peregrine numea „delegația“ să fie transportată în automobilul alb, Alfa Romeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley se afla la baie, am coborât, ducându-i sacoșa, și am așteptat-o în hol. Se hotărâse ca ceea ce Peregrine numea „delegația“ să fie transportată în automobilul alb, Alfa Romeu, care-i aparținea. James, Perry și Titus erau afară. Gilbert ieși din bucătărie și mi se adresă: — Charles, un lucru ciudat, pe care nu ți l-am spus aseară. — Ce? — Când am dus ieri scrisoarea la el acasă mi s-a părut că aud înăuntru o voce de femeie. — Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să venim abia azi-dimineață. Poate că și-o fi adunat camarazii să sară pe noi. Și eu avusesem aceeași idee. — N-are camarazi. Oare pe cei de la cursul de lemnărie? Hartley începu să coboare încet scările. L-am împins pe Gilbert, care a ieșit afară. Ea cobora cu pași rari, ținându-se de balustradă, de parcă întâmpina dificultăți la mers. Purta fularul pe cap, așa cum dorisem eu, și fața îi era adumbrită. Mi-ar fi plăcut să-și fi pus un văl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a tras și mai mult fularul pe frunte, ca să-și voaleze chipul. Cei trei din față nu și-au întors nici un moment capetele. Peregrine, care conducea, a întrebat: — Drept înainte și pe urmă la dreapta? — O iei prin sat, răspunse Gilbert. Las’ că te ghidez eu. Hartley tăcea îngrămădită lângă mine. Era țeapănă, țeapănă. Și Titus stătea la fel de țeapăn, cu ochii ațintiți drept în față, fără să vadă nimic, cu gura trandafirie ușor deschisă. Îi auzeam respirația agitată. Toată lumea își pironise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
direct pe sticlă. Sticla sfârâi, plesni, devenind albă, opacă, sub rozeta crăpăturilor. Bolovanul ricoșă pe radiator, stâlcind caroseria, și apoi se prăvăli pe drum. Peregrine scoase un urlet de furie. Titus sărise afară din mașină și eu l-am urmat. Gilbert rămăsese locului, neclintit. James trecu la volan, și cu mâna înfășurată într-o batistă izbi sticla parbrizului, făcând o gaură. Apoi ieși și el. — Acolo! Acolo! striga Peregrine, arătând în sus. O piatră trecu razant pe lângă capul meu. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un șoc de scârbă, am revenit la acuta conștiință a prezenței lui Hartley care, pe întreg parcursul episodului, nu se clintise și părea nici să nu fi observat ce se întâmplase. Pe urmă mi-am amintit de ce-mi spusese Gilbert în legătură cu un glas de femeie pe care-l auzise cu o seară înainte în bungalov. Oare Rosina își pusese într-adevăr în aplicare planul ei obscen de a-l „consola“ pe Ben, și asta să fi fost cauza pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o. Și-a dezbrăcat halatul albastru și fularul și și-a dat drumul să lunece ușor din mașină. I-am deschis poarta și am urmat-o pe alee. James venea în urma mea, apoi Titus, cu o figură speriată, după el Gilbert, la fel de speriat, și pe urmă Peregrine, rumegându-și propria furie. Hartley a sunat la ușă. Abia de-a răsunat clinchetul dulce că s-a și pornit o rafală de lătrături sălbatice, urmate de un glas furios care înjura câinele. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a închis ușa după ea. (În dormitorul mare, nu în cămăruța unde avusesem convorbirea cu Ben.) Câinele, ditamai javră, continua să latre, ca un acompaniament la cele ce se petreceau în hol. Ben se retrăsese spre ușa camerei de zi, Gilbert se sprijinea de ușa din față, acum închisă, Peregrine examina furios portretul cavalerului în armură, James se uita plin de interes la Ben, iar Ben și Titus se zgâiau unul la celălalt. Ben sparse tăcerea; — Ei bine, Titus! — Hello! — Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că putem pleca. James se întoarse spre mine, aproape afabil, asemenea președintelui unui juriu, care-l întreabă tacit pe un distins vorbitor dacă mai are ceva de adăugat. Nu i-am răspuns privirii, dar m-am întors, gata de plecare. Gilbert deschise ușa, Peregrine ieși primul, apoi Gilbert, apoi Titus, apoi eu, apoi James. Ușa se închise fără zgomot în urma noastră. Înainte de a ajunse la mașină, mi-am dat seama că țineam încă în mână sacoșa de plastic cu fardurile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine, aproape afabil, asemenea președintelui unui juriu, care-l întreabă tacit pe un distins vorbitor dacă mai are ceva de adăugat. Nu i-am răspuns privirii, dar m-am întors, gata de plecare. Gilbert deschise ușa, Peregrine ieși primul, apoi Gilbert, apoi Titus, apoi eu, apoi James. Ușa se închise fără zgomot în urma noastră. Înainte de a ajunse la mașină, mi-am dat seama că țineam încă în mână sacoșa de plastic cu fardurile lui Hartley și cu piatra pe care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ferească. Am să te ucid! Ușa se trânti cu o violență care făcu soneria să vibreze. Câinele urla cât îl ținea gura. M-am întors pe alee și am traversat la mașină, unde cuvintele lui Ben nu putuseră fi auzite. Gilbert și Titus se așezaseră în spate. Bancheta era acoperită toată cu cioburi albe, opace, ca niște perle uriașe. — Ce-i chestia asta? am întrebat. — S-a spart parbrizul, nu-ți mai aduci aminte? spuse James. Acum, să mergem acasă, Peregrine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
te întorci acolo? i-am strigat și l-am apucat de cămașă. — Nu! Se strecură afară, și spuse, întorcând capul: dacă vrei să știi, mă duc să vărs. Se îndreptă în direcția golfului. Peregrine o porni din nou, cu febrilitate. Gilbert îl întrebă pe James: — Ce-a fost chestia aia din Ardeni, de care ai vorbit? James arată înviorat și aproape mulțumit. Întâlnirea cu Ben părea să-i fi redat buna dispoziție. Răspunse: — A fost o treabă curioasă. Individul acesta, Fitch
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întâmpinat în poartă. A fost o ispravă de curaj și de inițiativă personală. După aceea s-a făcut mult tărăboi în legătură cu „inutilă vărsare de sânge“, dar curând povestea s-a dezumflat. A primit o Medalie Militară. — Erai de față? întrebă Gilbert. — Nu, eu mă aflam în altă parte, dar batalionul meu a eliberat lagărul și mi s-a povestit totul. Îmi aduc aminte că am făcut și o fotografie a individului, nu s-a schimbat. Și mi-am reamintit numele, toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe Peregrine până la garaj, și după aceea îl aduc înapoi cu mașina mea. Te văd la prânz. Presupun că va exista un prânz. A existat un prânz, deși atmosfera nu prea a fost cordială. Am mâncat macrouri proaspete, procurate de Gilbert nu știu de pe unde. Descoperise și niște frunze de chimen sălbatic. Firește, Gilbert a gătit. Dar nimeni n-a mâncat prea mult, cu excepția lui Titus. M-am simțit foarte ușurat când l-am văzut întorcându-se, asemenea unui cățel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Te văd la prânz. Presupun că va exista un prânz. A existat un prânz, deși atmosfera nu prea a fost cordială. Am mâncat macrouri proaspete, procurate de Gilbert nu știu de pe unde. Descoperise și niște frunze de chimen sălbatic. Firește, Gilbert a gătit. Dar nimeni n-a mâncat prea mult, cu excepția lui Titus. M-am simțit foarte ușurat când l-am văzut întorcându-se, asemenea unui cățel care vrea să arate că știe unde e casa lui. Da, o să-l ajut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fusesem forțat să o las să se întoarcă, ba chiar să o duc eu însumi înapoi în iadul ei matrimonial. Da, fusesem forțat să o fac, în bună măsură de către James, dar nu numai de James, ci și de Gilbert, de Peregrine și chiar de Titus. Dacă aș fi fost lăsat de capul meu, mi-aș fi păstrat încrederea și poate că aș fi izbândit, aș fi reținut-o. Toți acești spectatori mă demoralizaseră. Peregrine își recăpătase, sau simula că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lăsat de capul meu, mi-aș fi păstrat încrederea și poate că aș fi izbândit, aș fi reținut-o. Toți acești spectatori mă demoralizaseră. Peregrine își recăpătase, sau simula că își recăpătase obișnuita-i agresivă nepăsare. Stătea la taclale cu Gilbert. Acesta radia de tainica satisfacție a omului care a scăpat nevătămat dintr-o fascinantă aventură, și care de-abia așteaptă să trăncănească despre ea, într-un alt context. James părea ușor distrat, poate că melancolic. Titus părea rușinat și plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se întâmple cât mai curând, întrucât spectacolul luase sfârșit. Asentiment general că a doua zi urma să fie ziua plecării. Până atunci avea să fie reparată și mașina lui Perry. James trebuia să-l conducă în mașina lui până la garaj. Gilbert acceptă cam în silă să plece și el, deși se bucura de perspectiva de a umple Londra cu noutăți despre mine. Și după aceea, voi rămâne singur cu Titus. După-masă, la sugestia inteligentă a lui Gilbert, am întocmit o lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mașina lui până la garaj. Gilbert acceptă cam în silă să plece și el, deși se bucura de perspectiva de a umple Londra cu noutăți despre mine. Și după aceea, voi rămâne singur cu Titus. După-masă, la sugestia inteligentă a lui Gilbert, am întocmit o lungă listă de cumpărături, astfel încât să-mi pot face o provizie de alimente și de băuturi cât mai aveam o mașină la dispoziție. După aceea, Gilbert a plecat din nou în sat. Titus s-a dus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
voi rămâne singur cu Titus. După-masă, la sugestia inteligentă a lui Gilbert, am întocmit o lungă listă de cumpărături, astfel încât să-mi pot face o provizie de alimente și de băuturi cât mai aveam o mașină la dispoziție. După aceea, Gilbert a plecat din nou în sat. Titus s-a dus să plonjeze de pe „munte“. Peregrine, cu pielea de culoarea racului și uns cu soluție împotriva arsurilor, zăcea pe iarbă, lângă turn. James s-a așezat pe podea în camera-bibliotecă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plonjeze de pe „munte“. Peregrine, cu pielea de culoarea racului și uns cu soluție împotriva arsurilor, zăcea pe iarbă, lângă turn. James s-a așezat pe podea în camera-bibliotecă și a început să-mi răsfoiască volumele, citind ici-colo câte un pasaj. Gilbert s-a întors cu mașina încărcată și cu noutatea că Freddie Arkwright venise să-și petreacă vacanța la ferma Amorne. Peregrine s-a înapoiat, împleticindu-se, cu o durere de cap înnebunitoare, și s-a dus să se întindă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Valurile potolite își sporiră vigoarea, crescând în înălțime și în forță. Le auzeam urlând în cazan. Jos, spre orizont, se închegase o fâșie lungă de nori pufoși, dar soarele cobora glorios, pe o întindere de lumină festiv albastră, fără nor. Gilbert și Titus se așezaseră acum în umbra aruncată de turn pe iarbă. Îi auzeam cântând Eravamo trecidi. În mod deliberat, impusesem din nou o stare de interimat minții mele înnebunite, profund îndurerate. Era, într-adevăr, limpede că tot ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din zi sau din noapte. Și, mi-am mai spus, cu o ultimă răsucire de gând, că, dacă nu va veni, o să fac ce i-am spus lui James, o să iau întreaga acțiune de la capăt. Se apropia înserarea. Titus și Gilbert au intrat să prepare ceaiul, după aceea s-au dus cu mașina lui Gilbert la „Leul Negru“. Peregrine a ieșit ca să-și mai înece migrena în whisky, după care s-a retras din nou. James hoinărea în căutare de pietre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de gând, că, dacă nu va veni, o să fac ce i-am spus lui James, o să iau întreaga acțiune de la capăt. Se apropia înserarea. Titus și Gilbert au intrat să prepare ceaiul, după aceea s-au dus cu mașina lui Gilbert la „Leul Negru“. Peregrine a ieșit ca să-și mai înece migrena în whisky, după care s-a retras din nou. James hoinărea în căutare de pietre pentru a-și termina desenul mandala, sau ce-o mai fi fost. Depănându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tăiat! — Nu face nimic. — Ai pierdut un pantof. — E în baltă. Poți să mi-l dai, doar dacă n-ai de gând să faci o colecție de pantofi ai mei. Oh, Charles... nu ești supărat că am venit? — Știi că Gilbert e aici? — Da, mi-a scris, nu s-a putut stăpâni să nu se laude că e musafirul tău. — El ți-a cerut să vii? — Nu, nu, cred că voia să te aibă numai pentru el. Dar am simțit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]