2,232 matches
-
aude. Vinul o amețise și îi plăcea să asculte clămpănitul țambalului, răsunetul lui trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întîmplă nimic. Vecinii se împrăștiaseră. Alături, vioriștii moțăiau. Rudele socrului strigau ar-monistului: - Ziceți, mă, cu suflet, că vă spargem diblele-n cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe pavajul curții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de tort! Iar își arunca ochii împrejur. . - Ce mai dați? adăuga către cei zgîrciti. - Sănătate, că-i mai bună ca toate! răspundeau unii. Spre răsărit, prin crengile vișinilor, răzbea lumina tulbure a zorilor. Lina se așeză pe un scaun lângă ginere care ieșise între timp și asculta glumele mesenilor. Văzu urmele umede de pahare pe fețele de masă și o învălui tristețea. Totul i se păru murdar, cerul ca o leșie, zidurile casei, lămpile unsuroase care ardeau în pomi. Roșioară îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scoale din osteneală, că era făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și lăutarii le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și a nașei. Nevasta meșterului mergea cu ei, plângând. La poartă îl văzură pe cumătrul Ghiță Bîlcu între doi gealați de birjari, ținut de subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură. Oamenii asudaseră și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț și rîriji: - Se poate? Avea o mână subțire și ageră, cu degete lungi, care tremurau pe coarde. Cu acordeonul cânta Neacșu, cel mai gras, proțăpit într-o cravată albă de ginere, iar ultimul, Mitică Ciolan, dădea pe gură. Caiafe bătrâne, și Dumitru, și Mitică, și Neacșu, că erau toți de pe vremea lui Maciste. Cântaseră pungașilor, lui Gică-Adormitu, lui Mielu-Calapod, cine-i mai ținea minte? Zicea guristul: Inel, inel de aur, Cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încredere în el? - Apăi, locul cu casa e totuna? - Este. - Păi dacă este, ce mai vorbă! Parcă o să stau numai eu în casă? - Doamne ferește, de ce v-ați luat? 91 - Atunci? Socrul nu știa ce să spună. - De, ești omul meu, ginerele meu, însă ar fi bine să fie și Lina în acte... - Ei, actele... Dar ce, fuge cineva? O s-o dea cineva afară pe nevastă-mea din casele noastre? - Nu, sigur că nu, dar știi, e mai bine... - Eu sânt om
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știi, e mai bine... - Eu sânt om serios! retezase Stere aproape supărat. Se opintiseră. Meșterul văzu negru înaintea ochilor. Înțelesese unde bătea negustorul. O luase ușor, să nu-l necăjească: - Măi Sterică... -Da. - Ia pune colea un pahar de vin. Ginerele îi turnase. Lina cu mă-sa tăceau mâlc. Pe urmă, cârciumarul le spuse la toți că de când se află lumea era lucru cunoscut că averea se scrie pe numele bărbatului. Ce să caute muierile în acte? Ele nu se pricepeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
citise din cărțile lui. Au mâncat cu salahorii împreună. Cârciumarul împărțise vin zidarilor, se amețise de bucurie și, când a rămas cu meșterul, s-au luat la ciorovăială. Dogarul era cătrănit. - Ai scos actul? a întrebat cu privirile în ochii ginerelui. - Ce să ne mai încurcăm, întreab-o și pe fata dumitale, așa cum ne-a fost vorba... Lina tăcea chitic. Bătrânul se repezise la ea: - Spune! Tu nu vrei să fii în acte? Ea începuse să plângă speriată. - Spune, spune! o zgâlțâia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
erau vecinii pe aproape, Grigore și Aglaia lui, se omorau. - Hoțule! striga Marin Roșioară. Mi-ai furat zestrea fetii! Las', că te potrivesc eu! Parchetul te mănîncă! Se roșise tot și se repezise cu pumnii încleștați să-l lovească pe ginere. Și lui Stere i se urcase sângele la cap. Aglaia se băgase între ei și le striga în gura mare: - Să vă fie rușine! Ne râde lumea, taman acu! Dogarul a vrut să-și ia fata cu el acasă. Mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
una mai bătrână, care-a văzut la viața ei... Florica începu să plîngă: - O să fie greu! Bătrână luă prosopul și șterse bine trupul mortului. - Haine bune are? -Are. - Scoate-le. Florica le aduse. Voi să-l îmbrace cu cămașa de ginere. - Lasă, ia una mai proastă. Ce-l cere ferchezuit pe lumea ailaltă? - Nu, dar ce-or să zică vecinii? - Mai dă-i dracului! Ascultă-mă pe mine. Ține lucrurile de le ai de la el! Or să-ți prindă bine. - Dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
petrecem, că cine știe... Numai Gheorghe era posomorit. -La luat deoparte pe Paraschiv: - Mă, nu te-a simțit Stăpînul? - Cu ce să mă simtă? - Că te-ai dat la Didina... - Nu-ți fie tîrșală... Cel tânăr era bucuros ca un ginere. Nu se mai uita la ceilalți. Număra zilele, și ele parcă nu mai treceau. -La luat pe codoș și-au mers la Tarapana, să facă rost de bani, că avea de gând să meargă cu daruri la Didina. A trebuit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aveau de lucru. Când își făcuse suma, și-a scos și galbenii ascunși de-i avea de la un omor și i-a pus la bătaie. A cumpărat Didinei rochii scumpe, a tocmit doisprezece lăutari, trăsuri, și-a făcut haine de ginere, pantofi, a îmbrăcat și casa miresei în lucruri noi și în curte a așezat un butoi cu vin, a întins masa și-a trimis vorbă șuților din Grant și din 311 Mandravela, caramangiilor, hoților de lemne de la gara Filaretului, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui Sandu și lui Nicu-Piele: - Mă, hoților, mă! Am venit s-o iau pe Didina și s-o fac mireasa voastră. Vouă v-o dau mai întîi, dacă mă lăsați să-i iau inima-a șuriu prostului ăsta bătrân de ginere... A auzit starostele. S-a ridicat drept în trăsură, galben și furios. Și-a căutat șișul sub hainele lui grozave. Încremeniseră și birjarii și hoții ăilalți. Didina înghețase în brațele nașului, că știa ce-o așteaptă. Paraschiv era cât cerul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Degeaba au așteptat hoții Filaretului la biserică. Nunta n-a mai venit. Nașii s-au întors târziu la casa ibovnicei, să spună lăutarilor să nu mai cânte, că s-a spart petrecerea, și furaseră pungașii mireasa, si-l tăiaseră pe ginere. Într-o trăsură, Praporgicu îl desfăcuse pe staroste la cămașă și-i căuta rana. Bozoncea avea obrazul vânăt. N-a mai trăit decât până la poarta gagicii. A mai apucat să bolborosească: - Să mă duceți cu lăutarii la locul meu, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu-i vreme de plecat. Nu vedeți, se așază a ninsoare... Mitică, nu și nu, că-l așteaptă nevasta, să-i aducă parale de ciuguleală. 334 - Mă, vă mai dăm trei sute de lei dacă ne mai cântați până diseară! zise ginerele. - Nimic! Mergem! Avem și noi treabă, ce credeți dumneavoastră? Ia-ți, Anghele, blestemul și haide! se răstise starostele la buzat, care ar mai fi stat de dragul câștigului. Erau morți de osteneală. Pe la patru au plecat cu o sanie. S-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se omoare niște muieri de-l iubeau. Ce bătaie s-a încins! Dacă nu săream între ele, se omorau. Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la ele, dar ce, mai m-ascultau? Praf mi-au făcut costumul de ginere. Ce vremuri, ce vremuri, nene Mitică, m-asculți? Împrejur nu se auzea decât contrabasul lui Anghel, horcăind ca un muribund, și clinchetul crengilor înghețate, pe care abia le mișca vântul. Ziua aluneca deasupra câmpiei, pe neștiute, scurgmdu-și orele 342 Încete
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pin fereasta colbăită și afumată arzând un muc. El s-apropie și bătu încet. Un bătrân cu barba sură și lungă apăru în prag. Erau Ruben și Levy. - Le-ai adus, zise el încet, și ce face Hagar a mea, ginere? zise el încet, Hagar cea frumoasă! - Hagar? Mă numești ginere și-ntrebi ce face Hagar? întrebă cel tânăr oțărât. - Și de ce nu, ginere? Pentru c-am vândut pe Hagar creștinului? Ți-oi plăti pentru c-am vândut femeia ta - și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apropie și bătu încet. Un bătrân cu barba sură și lungă apăru în prag. Erau Ruben și Levy. - Le-ai adus, zise el încet, și ce face Hagar a mea, ginere? zise el încet, Hagar cea frumoasă! - Hagar? Mă numești ginere și-ntrebi ce face Hagar? întrebă cel tânăr oțărât. - Și de ce nu, ginere? Pentru c-am vândut pe Hagar creștinului? Ți-oi plăti pentru c-am vândut femeia ta - și nu este Hagar a mea în turn? Sărmana Hagar! - Si
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prag. Erau Ruben și Levy. - Le-ai adus, zise el încet, și ce face Hagar a mea, ginere? zise el încet, Hagar cea frumoasă! - Hagar? Mă numești ginere și-ntrebi ce face Hagar? întrebă cel tânăr oțărât. - Și de ce nu, ginere? Pentru c-am vândut pe Hagar creștinului? Ți-oi plăti pentru c-am vândut femeia ta - și nu este Hagar a mea în turn? Sărmana Hagar! - Si de ce nu mi-a trimis-o înapoi creștinul? zise cel tânăr și o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mînecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru. Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla. Bietul Porfirie Rufă afirma adevărul. Este caracteristic pentru gineri că mai toți samănă cu ai regelui Lear. Și Dumnezeu îl știe că el nu era omul care să ceară lucruri mari de la gineri - său. Un loc la masă și unul la sobă și acel cuviincios respect. El își ridicase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla. Bietul Porfirie Rufă afirma adevărul. Este caracteristic pentru gineri că mai toți samănă cu ai regelui Lear. Și Dumnezeu îl știe că el nu era omul care să ceară lucruri mari de la gineri - său. Un loc la masă și unul la sobă și acel cuviincios respect. El își ridicase fesul asudat de pe fruntea asudată și netedă pe cari erau urcate de dinapoia capului vițe de păr alb ca argintul, și-și scoase din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
această lepădare el câștigase ceea ce ei căutau prin ele: fericirea. Mai clar or mai neclar fiecare o simțea aceasta venind în contact cu el. Poate că bietul Rufă, orcît de blând era din firea lui, ar fi-nceput judecată cu ginere - său dacă nu-l sfătuia Iosif la contrar. El îi dovedi clar ca lumina zilei că printr-un proces și-ar amărî și mai mult puținele zile care le mai avea de trăit. - Vei muri cu sufletu-ntunecat de amărăciune
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
conducea două orfelinate, În care se aflau copii orfani reîntorși din xe "Transnistria"Transnistria. Un raport al Securității nota despre rabin: „Sub pretextul că Învață copiii din aceste orfelinate idiș, susnumitul șrabinul xe "Portugal"Portugal!ț Împreună cu fiul și doi gineri ai lui, precum Încă câțiva meamedi preda numai ebraica și ștoată ziua li se vorbește copiilor - L.R.ț de xe "Palestina"Palestina și de sionism”5. La xe "Arad"Arad a fost arestat, În 1953, dr. Nicolae xe "Schönfeld"Schönfeld
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
nu căutăm decât să plăcem, decât să ne facem frumoase, fără a ne ocupa de lucruri serioase. Dar oare ce ne învață din copilărie: Cum să ne împodobim și să ne schimonosim spre a putea tatăl să găsească fetei un ginere mai bogat. Dați-ne educațiune serioasă, faceți să dispară dinaintea noastră ideea că femeia trebuie numai să placă, sădiți prin educație demnitatea personală în femeie, într-un cuvânt: sfârșiți odată tratamentul copilăresc ce ne dați (subl. M.M.) - de a ne
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe a vitejiei și a simplității. Simetria Între tabere este aproape perfectă: lui Toporski, veteranul armiei leșești, Îi corespunde bătrînul CÎrjă, Înconjurat, ca și cel dinainte, de feciori și gineri... Ca să ridice pe unul, poetul nu coboară pe celălalt. Românul elogiază pe leah, leahul numește pe român „leu năpraznic”, „minte Înțeleaptă”... Bătrînii Înțelepți se dau la o parte, și În luptă se avîntă, acum, generațiile tinere... Alecsandri arată o mare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bine, a avut acum trei ore un atac de apoplexie! G. Călinescu Toți cei de față, oameni în vârstă, primiră vestea foarte mișcați. Malign, Ioanide adăugă cu indiferență crudă: - Se zice că dorința lui este să-i urmeze la catedră ginere-său, Rene Popescu. Gonzalv făcu la început o figură uimită, sângele îi explodă în față de o bucurie nestăpânită, apoi, la ipoteza unui contracandidat, deveni alb ca varul și, uitând orice decență, îndrăzni a discuta succesiunea: - Rene Popescu e un candidat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]