1,798 matches
-
frunzele se-nfiorau, / Și tremurau în vântul serii / Ca niște fluturi chinuiți, / Ca niște fluturi rătăciți / Din țările durerii. Ți-aduci aminte iar de seara / Și-amurgu-acela violet, / Când toamna și-acorda încet, / Pe frunza-galbenă, chitara?” (Intimă). Senzualismul e discret și gingaș, mai mult visat (Visez o iubire), discreția sufletească însoțește chiar și despărțirea (Frumoasa mea), dar destăinuirea sentimentelor e câteodată prea francă: „Am spus la o alta întâi / Cuvinte, de patimă pline... Când știu c-am mințit-o pe ea / La
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
ediție. Dacă în 1959 Uniunea Scriitorilor a propus ca opera argheziană să fie editată într-o serie de opt volume, P. a alcătuit un sumar pentru treizeci și patru, amplificat apoi până la șaizeci de volume. Timp de treisprezece ani a făcut „corvoadă” gingașă pe lângă „penița” lui Tudor Arghezi, a scotocit periodicele și ziarele la care acesta a colaborat, a citit poetului tot ce a găsit, a făcut în întregime operațiunile cerute de o astfel de întreprindere și cu o devoțiune exemplară a pregătit
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
obârșiilor” în „țară aurita, cuminte, plină de candoare”, care îi va fi imprimat cel dintâi vis - un „cânt să fie, de pastori”, și ale cărei palate, biserici, morminte au „zămislit neștiutoru-mi suflet”. În țara are un public fidel, „mii de gingașe lectrițe române” (Paul Zarifopol), iar critică o indică drept reper pentru fizionomii literare autohtone că Hortensia Papadat-Bengescu sau Lucian Blaga. Considerată mesager al spiritului românesc, un titlu de glorie este triada feminină în care, alături de verișoarele ei, Elenă Văcărescu și
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Dracului”, încercând să înșele vigilența cenzurii, care suspendase „Nichipercea”. A folosit pseudonimele Iago, Ioana lui Vișan Văduvă, Netto, Nicor, Odobașa, Orășenescu, N. T. Cetățenescu, G. Palicariopol ș.a. În 1854 satiricul aprig de mai târziu aduna într-un volum cu titlu gingaș, Floricele de primăvară, versuri naive, în care poza meditativă sau suspinătoare nu prinde contur, dispoziția fiind una evident senină, nonșalantă. Alte poezii (unele de inspirație patriotică), fabule, epigrame îi apar în „România”, „Revista contimporană”, „Dâmbovița”, „Resboiul” ș.a. În stihuri searbede
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
spaimă, de pe urma căruia nu se mai liniștește niciodată. În altă povestire, același personaj traversează ceasuri de fericire. Tot ce vede și aude, tot ce se petrece cu el nu e menționat decât pentru a lumina, „în văpaia lunii”, stări sufletești gingașe, stârnite insului, președinte de colectivă, de o fată ce pare a-i zâmbi dintr-o stea, fata fiind colegă la crescătoria de păsări a soției pierdute. Într-o seamă de povestiri, întocmai ca în cele sadoveniene de tinerețe, sunt evocate
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
în universul sufletesc sau confesiuni sentimentale ponderate. Partea ultimă a cărții este rezervată unor „interpretări” ale poeziei indienilor nord-americani, de fapt o traducere-adaptare a câtorva pagini utile pentru cunoașterea acestei zone literare. Tot sub formă de cicluri este structurat și Gingașul Ariel (1968), închinat „memoriei lui Tudor Vianu”. Compozițiile reunite aici dau o imagine asupra disponibilităților poetice ale lui P. și oferă poeme de notabilă calitate atât din punctul de vedere al descifrării filosofice a pretextelor (dragoste, alternative existențiale), cât și
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
Ion Roată, București, 1948; Moș Simion dă binețe tractoarelor, București, 1948; Bate vânt de primăvară, București, 1949; Ca să trăiască pădurea, București, 1949; Ciotul, București, 1950; Umanitas, pref. Paul Georgescu, București, 1962; Iubirea iubirilor, București, 1964; Dincolo de mine însumi, București, 1967; Gingașul Ariel, București, 1968; Ultima Thule, București, 1970. Traduceri: D’Ennery, Cele două orfeline, București, 1943; Lytton Strachey, Elisabeth și Essex, București, 1943; Maurice Bedel, Logodnică norvegiană, București, 1943; Florence Barclay, Poveste de dragoste, București, 1945; Charlotte Brontë, Mascarada, București, 1945
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
Fapta”, 1945, 329, 333; Al. Cerna-Rădulescu, „Regele pomanagiilor”, dramatizare după Israel Zangwill, „Tribuna românească”, 1947, 67; Oscar Lemnaru, Drama scriitorului George Demetru Pan, „Dreptatea nouă”, 1947, 858; Perpessicius, Alte mențiuni, II, 315-322; D. Micu, „Umanitas”, CNT, 1963, 27; D. Micu, „Gingașul Ariel”, RL, 1969, 2; H. Zalis, „Gingașul Ariel”, VR, 1969, 7; Aurel Sasu, „Ultima Thule”, TR, 1970, 30; Ilie Constantin, „Ultima Thule”, RL, 1970, 32; Popa, Dicț. lit. (1977), 187-188; Al. Raicu, George Demetru Pan, RL, 1972, 44; Lit. rom
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
pomanagiilor”, dramatizare după Israel Zangwill, „Tribuna românească”, 1947, 67; Oscar Lemnaru, Drama scriitorului George Demetru Pan, „Dreptatea nouă”, 1947, 858; Perpessicius, Alte mențiuni, II, 315-322; D. Micu, „Umanitas”, CNT, 1963, 27; D. Micu, „Gingașul Ariel”, RL, 1969, 2; H. Zalis, „Gingașul Ariel”, VR, 1969, 7; Aurel Sasu, „Ultima Thule”, TR, 1970, 30; Ilie Constantin, „Ultima Thule”, RL, 1970, 32; Popa, Dicț. lit. (1977), 187-188; Al. Raicu, George Demetru Pan, RL, 1972, 44; Lit. rom. cont., I, 187-189; Dicț. scriit. rom., II
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
o caracterizează este bunul-simț, ca și, în comentariul politic, scrupulul moralității, semn de oarecare donquijotism, în pofida unui spirit de observație care ratează rareori. Cronicile literare sunt scrise prietenos, cu o mână de poet gata să-și înflorească textul cu metafore gingașe. Era elev în penultima clasă de liceu când, în 1920, i se tipărea o cărticică de schițe și nuvele, Din taina sufletului. Ca autor de proză, M. se comportă contradictoriu. Ademenit, la început, de zonele stranii, de fantasmele spăimoase ale
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
soi de astupuș gigantic. Veți vedea însă curînd că ea conține, într-o parte a ei, cel mai prețios ulei; pînă una, alta, e cazul să aflați în ce constă substanța cu care e îmbibată această masă aparent atît de gingașă. într-un capitol anterior am descris felul cum grăsimea învelește trupul balenei, întocmai cum coaja învelește miezul unei portocale. Același lucru se petrece și cu capul, numai că în jurul lui acest înveliș - fără a fi atît de gros - are o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răgazul să-și execute din mers ca să zic așa, îndemînatica operație. Dacă Tashtego ar fi pierit în adîncurile acelui cap, ar fi avut o moarte foarte aleasă, căci s-ar fi sufocat în miezul alb și parfumat al celui mai gingaș spermanțet; ar fi fost vîrît în sicriu și înmormîntat în sfînta sfintelor, în tainița cea mai secretă a balenei. Cu o asemenea moarte nu s-ar putea asemui decît încîntătorul sfîrșit al unui apicultor din Ohio care, căutînd miere în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să-și fi revenit încă din poziția aceea incomodă ocupată pînă mai adineaori în placenta maternă, placentă în care fătul de balenă zace de la coadă la cap, îndoit ca un arc tătăresc, gata de saltul final. Aripile-i laterale, foarte gingașe, precum și ramificațiile cozii, încă mai păstrau aspectul mototolit și zbîrcit, pe care-l au urechile unui prunc proaspăt sosit pe lumea asta. Ă Sania sau la! strigă Queequeg, privind peste copastie. Puiul e prins, e prins! Cine agățat pe el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răsuceau în spirale! Așezat acolo, în tihnă, cu picioarele încrucișate pe punte, după munca istovitoare de la cabestan, sub cerul senin și albastru - în vreme ce corabia luneca lin, cu pînzele leneșe - îmi scăldam mîinile în materia moale și unsuroasă a acestor globule gingașe, mătăsoase, coagulate abia de-o oră; ele mi se spărgeau între degete, deșertîndu-și întreaga sevă, întocmai cum strugurii copți își lasă mustul; adulmecînd acea aromă neprihănită, ce-mi amintea de parfumul violetelor primăvara, vă mărturisesc că mă simțeam ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se ocupă? Ă Pe semne că făurește cătărămi, domnule căpitan. Ă în regulă. Văd că lucrați în tovărășie. Dumnealui vine cu capitalul de mușchi. Dar ce vîlvătaie roșie a aprins acolo! Ă Da, domnule căpitan, pentru o piesă atît de gingașă, trebuie să încingă fierul pînă la alb. Ă Hm! Desigur. Socot că e cît se poate de grăitor faptul că bătrînul grec, Prometeu, care se zice că i-a făcut pe oameni, a fost fierar și i-a însuflețit cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi găsit răgazul să răsfoiți romanul ei Secerișul care a luat premiul Stalin. Sunteți prea ocupați „să dansați ultimul dans macabru deasupra craterului fumegând” așa cum vă Învață unul din maeștrii voștri, scriitorul H. Miller. (Ă). E cazul să vă spun: „Gingașii mei domni, vă mulțumesc”. Vă mulțumesc că mi-ați oferit voi singuri așa de grațios cheia cu care multe taine se pot descuia. Să luăm aminte, oameni ai artei. Să ne folosim de această cheie prețioasă pe care Însuși dușmanul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sorți de izbândă în fața americanului de rând care lucra pământul, își administra băcănia ori construia mașini în fabricile domnului Ford. Raymond Chandler insinuează, totuși, că una dintre țintele scriitorului trebuie să rămână transmiterea lucrurilor „delicate” (în engleză, cuvântul înseamnă și „gingaș”, dar acoperă și semnificația lui „sofisticat”). Or, acest aspect intră în directă coliziune cu orizontul fatalmente limitat al destinatarilor de primă instanță ai literaturii polițiste. E posibil ca o minoritate să fi căutat și satisfacții estetice în povestea elucidării unui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de nimic. El este, adesea, de tip clasic, stăpân absolut pe întâmplări și personaje, pe care, într-un anume sens, le vrea exemplare. S-au remarcat deseori „duioșia” naratorială, tendința vizibilă către selectarea unor aspecte considerate, în câmpul obișnuințelor cotidiene, „gingașe”. La consolidarea acestei reputații, pe baza căreia B.-V. și-a căpătat un renume deosebit în manualele școlare, a contribuit substanțial, între altele, înfățișarea unor aspecte miniaturale sau tratate în tehnica miniaturizării. Atitudinea fundamentală este antifilistinismul (Mișu Gerescu visează că
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
tineretului și studenților pentru pace (...). Trebuie însă să semnalăm chiar de la început un pericol care se leagă tocmai de acest aspect personal. Uneori, tânărul poet caută să compenseze lipsa de căldură naturală a versului prin această exaltare a lucrurilor «mici», gingașe, discrete - «pufoase» am zice folosind un termen preferat de Florin Mugur - procedee cu care speră să întrețină în mod artificial o temperatură caldă. Este un pericol împotriva căruia Florin Mugur trebuie să lupte pentru a evita în viitor agravarea sa
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
suflet o chemare, O sete poate, un cuvânt, Să dărui patriei oricând Și cea din urmă răsuflare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Eu însă știu, gingașă floare, Că nu-i nimic pe lume sfânt Și nu-i vr-un dor înalt, vr-un gând Să nu-l iubești cu-nflăcărare. De asta, vezi, adesea cânt Așa, de fericit ce sunt. De va fi De va fi să fim
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pergament și pe hârtie în vremea urmașilor lui Alexandru cel Bun și a domniei lui Ștefan cel Mare, au fost considerate de N. Iorga ca fiind cele mai frumoase pe care le-a produs arta bizantină. „Frontispicii de o artă gingașă le împodobesc” - spune istoricul - „și întâlnim chiar și portretele de Domni, icoane de sfinți de o tehnică fină. Va fi un progres necunoscut în acest domeniu până în veacul al XVII-lea”. Arta cărților occidentale va avea și ea un cuvânt
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Două vieți” de Gordon, „Evenimentul”, 1902, 2; Mihail Dragomirescu, „Petale” de G. V. Botez-Gordon, „Falanga”, 1910, 2; N. Iorga, Un volum de versuri din Iași, NRL, 1910, 10; E. Herovanu, Orașul amintirilor, București, 1936, 225-232, 261-262; Liliana D. Popovici, Un gingaș poet ieșean, „Opinia”, 1938, 9448, 9450; Sadoveanu, Opere, XVI, 505-519; Mănucă, Analogii, 245-250. D.M.
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
a Astrei, B. vede în săteancă și orășeancă o chezășie a renașterii morale. A colaborat la „Tribuna”, „Universul literar”, „Vatra”, „Dreptatea”, „Epoca”, „Familia”, „Gazeta femeii” ș.a. Ca scriitoare, profilul acestei feministe cu suflet caritabil rămâne indistinct. A debutat, sub pseudonimul gingaș Sulfina, în „Meseriașul român”, cu traduceri din literatura germană și franceză. Scrierile literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
vrea să se întindă și să moară. Un alt registru este oarecum mai limpede, mai puțin încrâncenat - deși multe dintre poeme păstrează o tonalitate tristă -, inspirat, cu predilecție, de motive ce amintesc de lumea basmelor (Hrisovul Domniței) ori evocând lumea gingașă a naturii (Patru cântece) sau, timid, sentimentul erotic (Îndoitul chip, Două madrigale, Strofe sentimentale etc.). De multe ori, folosește versul „prozaic”, plin de neologisme, dar și de instrumentarul clasic al poeziei. Dincolo de inflexiunile ce amintesc de Ion Minulescu, Adrian Maniu
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
aș avea și eu o floare Mândră, dulce, răpitoare Ca și florile din Maiu, Fiice dulce a unui plaiu, Plaiu râzând cu iarbă, verde, Ce se leagănă, se pierde, Undoind încetișor, Soptind șoapte de amor; De-aș avea o floricică Gingașă și tinerică, Ca și floarea crinului, Alb ca neaua sânului, Amalgam de-o roz-albie Si de una purpurie, Cântând vesel și ușor Soptind șoapte de amor; De-as avea o porumbiță Cu chip alb de copiliță, Copiliță blîndișoară Ca o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]