1,318 matches
-
când, de fapt, nu aparținea defel literaturii (V2, 109). Alături de aceștia, au fost însă și reprezentanții acelui exil estetic din anii 70-80 (V2, 125), precum și autorii dornici mai ales de a "evada" din soarta de biet scriitor român legat de glie și de o limbă fără circulație (V2, 53). Printre ei, privilegiați au fost puținii artiști meniți aclimatizării reușite în altă țară, cei care au izbândit deplin în readaptarea pe alt meridian, fără a arunca nimic din sacul de daruri... de
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
altminteri, crede cu tenacitate). Gheo e un militant pentru abandonarea drumurilor răzbătute, un scriitor de atitudine pornit către demitizarea lumii în care alege să existe ca intelectual. România de lîngă el e una încă infantilă, care rimează "strămoși" cu "vijoroși", "glie" cu "măreție" și "voievozi" cu "rapsozi", într-o eternă reformă tranzițională, gata să-și apere încă "nevoile și neamul" de dușmani care nu mai vin, nu prea iubitoare de naționalități conlocuitoare și mîndră de propria cultură. Cultură care suferă însă
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
întinsă de autoritățile locale pentru a-i cumpăra cu un preț foarte ieftin pământul pe care-l păstrează la o adică pentru fiul rătăcitor. Numai că aici intervin și diferențele majore. Acest alter ego moromețian nu este indicibil legat de glia strămoșească încât să n-o părăsească în cele din urmă cu o modestă valiză pentru a pleca în... Japonia. Multitudinea de cadre fixe care înregistrează mișcările lui Costache într-un spațiu strâmt sau fixarea sa, în cerdacul casei, într-o
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
cu viața de oraș și cu disciplina școlară, dar n-am uitat prietenii și rudele din sat, pe care le vizitam cu drag în vacanță. Anii treceau, cunoștințele mele se îmbogățeau și mi se dezvolta treptat dragostea de țară, de glia străbună și respectul pentru iluștrii noștri înaintași. Învățam tainele biologiei, formule matematice, istoria și geografia țării. Nemuritoarele versuri ale poeților români și frumoase pagini de proză au făcut să vibreze coardele sufletului meu de adolescent. Și a venit 28 iunie
Curierul „Ginta latină” by Chiril Popescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2245]
-
în judecată, ca și ceilalți gospodari din sat, pentru că pământul nu producea cât li se impunea să dea; regretul pentru ziarul pe care nu-l mai putea tipări și mai presus de toate durerea sufletească, trebuind să se despartă de glia strămoșească, de sursa de existență materială a familiei țăranului, prin predarea forțată a pământului, în 1953, la Stat. Toate acestea au contribuit la șubrezirea sănătății lui. Se stingea încet, ca o flacă- ră, arzând și luminând. A trecut la cele
Agenda2005-43-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284340_a_285669]
-
sau mai puțini ani, după obtuzități politice sau interpretative. Avem istorii ale literaturii, avem și ceea ce se cheamă - noțional - o istorie a literaturii în care argumentul de non sequitur se anulează. Avem, în continuare, un public cititor deloc legat de glia informației beletristice de ordin general. Și atunci? Încerc să avansez, prin câteva ipoteze, un raționament minimal: independent de structura spațiului cultural românesc, între elita științifică și nivelul de înțelegere public, domeniul filozofiei nu și-a construit un strat intermediar de
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
naturii lexicale, ceea ce convoacă un contrast al imposturii făcute și totodată demascate. Cum ar spune Friedrich Vischer: "aceeași ființă, omul, al cărui cap ajunge sus, până în afara spiritului, stă, în același timp, cu ambele picioare pe pământ, profund atașat de glia mumă. Comicul este: omul luat prin surprindere". Simfonia I-a, de exemplu, este o satiră la adresa războiului, dar ca orice satiră, dincolo de sarcasmul imanent, ca și acul, înțeapă nu ca să împungă, ci ca să coasă. Ca oriunde se ivește, umorul este
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
în trecutul și prezentul lor". Pentru Pompiliu Constantinescu, "Talentul d-lui Pillat se hrănește organic din brazda națională; ca esență, se reduce însă la interiorizarea elegiacă a elementelor descriptive; ca atitudine, la pietatea revărsată peste cultul familiei și solidaritatea cu glia strămoșească". Ov.S. Crohmălniceanu îl situează pe Pillat în capul listei la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat, un pact ideologic, nu și un racord cu pămîntul ca entitate imaginativă, ca principiu imaginant și structurant al viziunii. Pămîntul său e mai curînd dogmatic decît spontan, cultivat printr-un demers strîns al ideologiei și rareori
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
rândul său, cizmarul Gică Dei, ăl bătrân din familia ramificată sub ochii noștri, îi ține practic pe toți: mamă și soție, copii și nepoți. Romanul este în bună măsură static, fiindcă această lume proletară e legată și fixată de noua glie, a Statului. Casele vor fi demolate și înlocuite de blocuri, curțile vor dispărea, păsările, purceii, mieii vor lua conturul fluid al viselor de oameni cu foamea-n gât, pierzând tot mai mult timp la cozi tot mai dese. Imobilismul mediului
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
am mers pe urmele acestui rebel, în Africa, înspre Tanger, acolo unde imaginația vechimii pîrguise merele de aur, fermecate, culese de Herakles, acolo unde mitologia localiza de asemeni lupta eroului cu Anteu, care-și refăcea mereu vlaga în contact cu glia maternă. Sertorius ar fi pus să i se dezgroape osemintele, o statură înfricoșătoare, spun legendele, de vreo 30 de metri! Imensitatea care-l incită, însă, pe Gorduz e mai degrabă de ordinul himericului astuțios, rostogolind timpul dincolo de istorie, cu indiferența
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
tulpină,/ Și trimite fruct prin țară/ Zei iar apei să răsară./ Lasă, Doamne, să se vadă/ Ochiui tînăr de cascadă/ Să mă spele, să mă-mpartă/ Lacrimă de dor ce iartă/ Și mă vor dalbă chilie - /Anii lui purtați de glie./ Lasă, Doamne, să m-afume/ Curcubeu uitat de lume - / Lasă, Doamne, să mă-nspume/ Ochiul Tău de prunc prin lume” (Sub lumină se coace iertarea). Nu lipsește coarda meditativă, cu sunet intelectualizat, aforistic: „Cuvîntul care m-a născut/ Nu mă va
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
Ca ultima ei bătaie” (Jertfelnicie vegetală). Pe alocuri, tăietura blagiană a textului probează un aer al locului (Lancrămul se află la o aruncătură de băț de Alba Iulia, în care domiciliază poetul în discuție): „Doamne, nu dormi niciodată,/ nici sub glie, nici sub cer/ nici pe limba-ncrucișată/ în altarul de mister./ Stai în sînge dalbă pată/ bei doar anii mei ce pier/ pe-un surîs cald de mușcată - / nici tu, brazdă, nici tu, cer” (Rudenii vegetale de veghe). Dar Ion Mărgineanu-Li
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
pentru privirile noastre/ la fel ca bălegarul vechi și huma, pentru rîme.(...) Aici, unde foșnește, în fiecare dintre noi,/ un copac prăbușit și unde abia după moartea mea/ va fi întins, peste tot, un pămînt nou: peste nisipuri/ și peste glia săracă a dealurilor,/ peste gunoaiele puturoase de la marginea orașelor/ și peste infernalele părți ale îmbătrînitului trup femeiesc al țărînii./ Aici, unde nici măcar pielea de pe noi nu este a noastră/ și unde singura ușă/ dintre cerc și pătrat rămîne, în continuare
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
trecute fără veste. 35 Șopti un vânticel spre lotus o-ntrebare: „Care ți-e taina, floare?” „Taina sunt chiar eu”, mărturisi cel întrebat. „De mi-o răpești, dispar și sunt uitat.” 36 Libertatea locuiește-n furtună; Robia, în trunchiul de glie legat. Vântul le-aduce-mpreună La bal de copac, în ram clătinat. 98 Iubirea mea plutește în derivă Dusă de vânt departe. Cămin nu-i pentru ea Cuibul din care a zburat Vechea iubire-n moarte. 99 Flacăra durerii face pod de
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
mai numeroase sînt însă expresiile sinonime dintre care cele mai frecvente sînt a lăsa și a părăsi viața. Urmează (boala) în pămînt m-o băgat, (moartea) m-o pus aici la hodină, m-a pus în mormînt, am venit sub glie, (feciorii) s-o dus în lut, mi-a ieșit moartea în față, (moartea) m-a scos din lume-afară etc., fără a trece cu vederea peste o serie de formulări poetice: Săraca a mea viață/ Cum s-a topit ca o
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
a sărutat ca pe o ibovnică... Scena m-a uimit și mi s-a întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit, ci numai ca o simplă observație. Nici măcar n-am fost curios să aflu pentru ce a sărutat omul glia. M-a observat pe urmă și el, căci, prefăcîndu-se că e grăbit, a luat-o repede spre sat. Cu toate că nu-i văzusem fața și deci nu-l recunoscusem, aș fi putut afla cine a fost și ce l-a îndemnat
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
viața. Dar ce înseamnă o viață de om într-o vârstă de milenii, care, în ciuda tuturor vicisitudinilor naturii și istoriei, mai ales ale istoriei, s-a continuat îndărătnică și proaspătă, puternică și curată ca frunza pe arbori, ca iarba în glie, ca doina pe fluier. în chiar intersecția aceasta unde mă aflu este sădit un monument; un amplu și „diversificat” monument, menit să marcheze jertfele ostașilor români căzuți pe aceste locuri, în primul război mondial, tocmai pentru a reuni aceste locuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lor.” Gestul lui Alec, venit în continuarea gestului Laurei, vorbește despre șansa de a învinge trecutul și de a aparține prezentului prin puterea dragostei și a valorilor morale. Alec acționează instinctiv, iar gestul său denotă fidelitate față de soție și față de glie. Prin acest gest, incertitudinile și îndoielile celor doi se risipesc, iar actul erotic în sine este spiri tualizat. După o viață în care relația lor decurge bine, Laura și Alec ajung într-un moment de cumpănă. După 1989, societatea se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
astea ca pe un banal leșin. în care muzica unui lift ne tot urcă în sicriu. eram atît de aproape de inima savanei. de larma pașilor neumblați. de a lor fascinatio nugacitatis. de pocnetul scurt al mîinilor căzute pe piept. textul gliei ticăitul acestor pulsuri ce bat înafară. foșnetul prezenței din spatele lucrurilor. praful aducerii aminte îmbracă totul în stranii aparențe. undeva, aproape de text, realitatea își tot exersează aparențele. apoi întră dezinhibată în poem. își face semnul crucii cu saliva personajelor, își tatuează
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
clipă ar fi putut apărea. în conturul acelei gure de aer. simple goluri într-un veșnic delir. eu - cu nepuțința împărțită în nopți și zile. tu - cu neputința de a tăcea mai mult. ticăitul peste care mai răzbește doar textul gliei. (cînd scriu iarba se lățește pînă iese dintre rînduri. printre cuvintele depusă ofrandă în pămînt. peste textul semnat cu apocrife umbre).
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
nevoie. mai punem tricoloare prin balcoane și murmuram lozinci patriotarde mergând spre purgator - batalioane de oameni - stârvuri vii - și totul arde! când am chemat poeții să salveze numele Țării - erau beți prin crame. prostia noastră, mințile obeze au vrut destinul gliei să-l destrame. o grea molima dăinuie prin Țară. se duc cocorii - cum se duc mereu. visăm la o mai verde primăvară; binecuvânta Doamne neamul meu!... DOINA TRISTĂ un vulcan de tevatură unde lumea se înjură și vrăjiți de falși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
GLIA STRĂMOȘEASCĂ Și-n boarea dimineții e-un alint De-o mână strămoșească, din uitare Pe frunte dat, drept binecuvântare, La hotărârea noastră fără clint... Ca stânca stăm aici cu-mpotrivire, Granit îmbălsămat de-atâți străbuni De două mii de ani rotind
GLIA STR?MO?EASC? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83801_a_85126]
-
de o conformație spirituală profund umanistă, caritabilă, pacifistă și religioasă, iubitor de neam și dreptate, scrie o poezie situată ideatic în spațiul acestor sentimente ce-l caracterizează: sacrul ceremonios, misticul, protestul, eposul unui popor cu o istorie dramatică: „Suspină scumpa glie românească/ Și asta nu de azi, de ieri - de ani,/ De când rămas-a fără de țărani/ Și n-are biata cine s-o muncească... Ar fi doar o succintă ilustrare sau o mică introducere într-o carte „cronică” a noilor realități
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Noaptea îngerii goi zgribulind se culcă în fîn: vai mie, vai ție, păianjeni mulți au umplut apa vie, odată vor putrezi și îngerii sub glie, țărâna va seca poveștile din trupul trist. [1926] * PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptarul C. Brîncusi În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]