KorAP: Find »[drukola/base=glomerular & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...86 >

2,144 matches

Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

afectării permeabilității selective la nivelul peretelui capilarelor glomerulare, rezultând filtrarea proteinelor în urina primară în cantități anormale. Aceste cantități depășesc capacitatea de reabsorbție tubulară, astfel că se va constata excreția urinară crescută de proteine în urină. Permeabilitatea selectivă a barierei glomerulare poate fi afectată în special în componenta sa electrică (pierderea sarcinilor electrice negative, care resping moleculele de albumină din sânge, de asemenea încărcate negativ), cum se constată în nefropatia cu leziuni minime. Dacă există o afectare structurală importantă a barierei

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
poate fi afectată în special în componenta sa electrică (pierderea sarcinilor electrice negative, care resping moleculele de albumină din sânge, de asemenea încărcate negativ), cum se constată în nefropatia cu leziuni minime. Dacă există o afectare structurală importantă a barierei glomerulare, atunci aceasta își pierde selectivitatea de mărime, explicând astfel prezența în urină a proteinelor cu greutate moleculară mare, rezultând o PU neselectivă, întâlnită în majoritatea glomerulopatiilor cronice. • PU tubulară rezultă din resorbția inadecvată la nivel tubular a proteinelor excretate în

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
defecte tubulare proximale ereditare (de ex. în sindromul Fanconi) sau câștigate. Detectarea proteinelor tubulare necesită, pe lângă electroforeza urinară, și alte tehnici - imunofixarea, imunelectroforeza. • PU de supraîncărcare („prin prea-plin”, overflow) se datorează filtrării unor proteine cu G.M. mică într-un pat glomerular inițial normal, asociat cu o reabsorbție și degradare tubulară incomplete. Această filtrare anormală se constată datorită prezenței în sânge a unor cantități mari de proteine anormale, ale căror dimensiuni, formă și sarcină electrică permit trecerea barierei glomerulare. Din această categorie

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
într-un pat glomerular inițial normal, asociat cu o reabsorbție și degradare tubulară incomplete. Această filtrare anormală se constată datorită prezenței în sânge a unor cantități mari de proteine anormale, ale căror dimensiuni, formă și sarcină electrică permit trecerea barierei glomerulare. Din această categorie fac parte imunoglobulinele monoclonale (lanțurile ușoare), mioglobina și hemoglobina liberă. Cantitatea de proteine de supraîncărcare variază de la urme până la proteinurie de rang nefrotic. • PU „tisulară” rezultă din procese inflamatorii sau neoplazice la nivelul tractului urinar. Acest tip

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
diagnosticul adecvat al bolilor renale, dar și pentru urmărirea eficienței diverselor terapii în glomerulopatiile cronice, respectiv formularea unui prognostic renal (vezi capitolul „Glomerulopatiile”). Determinarea calitativă a PU se realizează cu ajutorul electroforezei proteinelor urinare. Această investigație permite decelarea tipului de proteinurie: glomerulară (conținând predominant albumină), tubulară, mixtă (glomerulară și tubulară) și monoclonală (prezența unor proteine anormale structural). PU „pur” glomerulară este prezentă în glomerulonefrite (mai ales în stadiile incipiente), cea mixtă în glomerulopatiile avansate (când există o importantă afectare tubulo-interstițială avansată), în timp ce

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
și pentru urmărirea eficienței diverselor terapii în glomerulopatiile cronice, respectiv formularea unui prognostic renal (vezi capitolul „Glomerulopatiile”). Determinarea calitativă a PU se realizează cu ajutorul electroforezei proteinelor urinare. Această investigație permite decelarea tipului de proteinurie: glomerulară (conținând predominant albumină), tubulară, mixtă (glomerulară și tubulară) și monoclonală (prezența unor proteine anormale structural). PU „pur” glomerulară este prezentă în glomerulonefrite (mai ales în stadiile incipiente), cea mixtă în glomerulopatiile avansate (când există o importantă afectare tubulo-interstițială avansată), în timp ce PU tubulară se constată în afecțiunile

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
prognostic renal (vezi capitolul „Glomerulopatiile”). Determinarea calitativă a PU se realizează cu ajutorul electroforezei proteinelor urinare. Această investigație permite decelarea tipului de proteinurie: glomerulară (conținând predominant albumină), tubulară, mixtă (glomerulară și tubulară) și monoclonală (prezența unor proteine anormale structural). PU „pur” glomerulară este prezentă în glomerulonefrite (mai ales în stadiile incipiente), cea mixtă în glomerulopatiile avansate (când există o importantă afectare tubulo-interstițială avansată), în timp ce PU tubulară se constată în afecțiunile tubulo-interstițiale acute și cronice. Prezența unui peak monoclonal la electroforeza proteinelor urinare

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
se constată în afecțiunile tubulo-interstițiale acute și cronice. Prezența unui peak monoclonal la electroforeza proteinelor urinare semnifică excreția unor proteine anormale, sugerând diagnosticul de gamapatie monoclonală (mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström, boala lanțurilor ușoare). Electroforeza proteinelor urinare distinge și între PU glomerulară selectivă (conținând aproape în exclusivitate albumină, pe lângă alte câteva proteine cu greutate moleculară mică în cantități reduse, ca în cazul nefropatiei cu leziuni minime) și PU glomerulară neselectivă (în care, pe lângă albumină, se găsesc cantități importante de globuline și alte

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
multiplu, macroglobulinemie Waldenström, boala lanțurilor ușoare). Electroforeza proteinelor urinare distinge și între PU glomerulară selectivă (conținând aproape în exclusivitate albumină, pe lângă alte câteva proteine cu greutate moleculară mică în cantități reduse, ca în cazul nefropatiei cu leziuni minime) și PU glomerulară neselectivă (în care, pe lângă albumină, se găsesc cantități importante de globuline și alte proteine cu greutate moleculară mare (majoritatea glomerulopatiilor cronice). Microalbuminuria (MA) reprezintă un caz special de excreție anormală de proteine în urină. MA semnalizează prezența unei disfuncții endoteliale

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
a sedimentului urinar furnizează informații: • calitative - confirmă prezența hematiilor; • cantitative (normal sunt prezente 1-2 hematii/HPF); • de detaliu - dismorfismul hematiilor, prezența cilindrilor hematici; evaluarea corectă a morfologiei hematiilor se realizează folosind microscopia cu contrast de fază. Dismorfismul hematiilor din hematuriile glomerulare se datorează expunerii eritrocitelor la modificări de osmolalitate și pH la trecerea prin segmentele tubului nefronului. Determinarea cantitativă a proteinuriei în urina hematurică este foarte utilă, magnitudinea proteinuriei sugerând sediul hematuriei (o proteinurie >2 g/24 ore este foarte probabil

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
expunerii eritrocitelor la modificări de osmolalitate și pH la trecerea prin segmentele tubului nefronului. Determinarea cantitativă a proteinuriei în urina hematurică este foarte utilă, magnitudinea proteinuriei sugerând sediul hematuriei (o proteinurie >2 g/24 ore este foarte probabil de origine glomerulară). E. Clasificarea hematuriilor O clasificare simplă distinge între hematuriile de origine glomerulară, de origine extraglomerulară (de cauză nefrologică sau urologică) și hematuriile determinate de tulburări de hemostază. Hematuriile glomerulare sunt prezente în cvasi-totalitatea glomerulopatiilor (cu excepția nefropatiei cu leziuni minime), precum și

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
tubului nefronului. Determinarea cantitativă a proteinuriei în urina hematurică este foarte utilă, magnitudinea proteinuriei sugerând sediul hematuriei (o proteinurie >2 g/24 ore este foarte probabil de origine glomerulară). E. Clasificarea hematuriilor O clasificare simplă distinge între hematuriile de origine glomerulară, de origine extraglomerulară (de cauză nefrologică sau urologică) și hematuriile determinate de tulburări de hemostază. Hematuriile glomerulare sunt prezente în cvasi-totalitatea glomerulopatiilor (cu excepția nefropatiei cu leziuni minime), precum și în sindromul Alport. Hematuria extraglomerulară de cauză nefrologică poate fi cauzată de

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
o proteinurie >2 g/24 ore este foarte probabil de origine glomerulară). E. Clasificarea hematuriilor O clasificare simplă distinge între hematuriile de origine glomerulară, de origine extraglomerulară (de cauză nefrologică sau urologică) și hematuriile determinate de tulburări de hemostază. Hematuriile glomerulare sunt prezente în cvasi-totalitatea glomerulopatiilor (cu excepția nefropatiei cu leziuni minime), precum și în sindromul Alport. Hematuria extraglomerulară de cauză nefrologică poate fi cauzată de cistita infecțioasă, boala polichistică renală, nefritele interstițiale acute, necroza papilară, boli vasculare (tromboembolismul arterei renale, tromboza venei

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
ci doar factor favorizant pentru o sângerare la un nivel la care se află o leziune preexistentă. Cele mai frecvente cauze de hematurie sunt inflamația/infecția vezicii urinare și a prostatei; cauze relativ frecvente de hematurie sunt reprezentate de nefropatiile glomerulare, litiaza renală și cancerul urotelial. Pentru a direcționa eficient evaluarea diagnostică a hematuriei trebuie precizate: • tipul hematuriei (macrosau microscopică); nu există însă o relație proporțională între gradul hemoragiei și severitatea afecțiunii cauzale. Hematuriile de origine glomerulară sunt de regulă microscopice

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
sunt reprezentate de nefropatiile glomerulare, litiaza renală și cancerul urotelial. Pentru a direcționa eficient evaluarea diagnostică a hematuriei trebuie precizate: • tipul hematuriei (macrosau microscopică); nu există însă o relație proporțională între gradul hemoragiei și severitatea afecțiunii cauzale. Hematuriile de origine glomerulară sunt de regulă microscopice (cu excepția nefropatiei cu IgA, în care sunt posibile episoade de HM); • asocierea simptomatologiei algice; hematuria nu este de obicei dureroasă, cu excepția cazurilor în care este asociată cu inflamație (infecție urinară joasă sau înaltă) sau obstrucție (cistită

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
familial, dar fără antecedente familiale de insuficiență renală). Hematuria microscopică tranzitorie este frecvent întâlnită la adult (40 % dintre bărbații tineri prezintă cel puțin un episod, iar 13 % dintre femeile la menopauză prezintă Hm tranzitorie în absența unei cauze decelabile); • tipul glomerular sau extraglomerular al hematuriei (vezi mai jos). Diagnosticul diferențial dintre hematuria glomerulară și hematuria extraglomerulară este esențial în cadrul algoritmului de diagnostic. Elemente foarte sugestive pentru hematuria glomerulară sunt: - absența simptomatologiei algice; - absența cheagurilor și a hematuriei macroscopice; - prezența a >30

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
frecvent întâlnită la adult (40 % dintre bărbații tineri prezintă cel puțin un episod, iar 13 % dintre femeile la menopauză prezintă Hm tranzitorie în absența unei cauze decelabile); • tipul glomerular sau extraglomerular al hematuriei (vezi mai jos). Diagnosticul diferențial dintre hematuria glomerulară și hematuria extraglomerulară este esențial în cadrul algoritmului de diagnostic. Elemente foarte sugestive pentru hematuria glomerulară sunt: - absența simptomatologiei algice; - absența cheagurilor și a hematuriei macroscopice; - prezența a >30 % hematii dismorfe (eritrocite inegale, cu contur modificat, protruzii veziculare și pierderi segmentare

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
dintre femeile la menopauză prezintă Hm tranzitorie în absența unei cauze decelabile); • tipul glomerular sau extraglomerular al hematuriei (vezi mai jos). Diagnosticul diferențial dintre hematuria glomerulară și hematuria extraglomerulară este esențial în cadrul algoritmului de diagnostic. Elemente foarte sugestive pentru hematuria glomerulară sunt: - absența simptomatologiei algice; - absența cheagurilor și a hematuriei macroscopice; - prezența a >30 % hematii dismorfe (eritrocite inegale, cu contur modificat, protruzii veziculare și pierderi segmentare de membrană) și a cilindrilor hematici; modificările morfologice ale hematiei survin în urma traumatismului mecanic și

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
algice; - absența cheagurilor și a hematuriei macroscopice; - prezența a >30 % hematii dismorfe (eritrocite inegale, cu contur modificat, protruzii veziculare și pierderi segmentare de membrană) și a cilindrilor hematici; modificările morfologice ale hematiei survin în urma traumatismului mecanic și osmotic din capilarele glomerulare și din diferitele segmente ale nefronului. Evaluarea corectă a morfologiei globulelor roșii se realizează în microscopia cu contrast de fază. Aprecierea morfologiei eritrocitelor din urină este extrem de dependentă însă de experiența operatorului; - proteinurie >1g/24h, dar mai ales >2g/24h

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
corectă a morfologiei globulelor roșii se realizează în microscopia cu contrast de fază. Aprecierea morfologiei eritrocitelor din urină este extrem de dependentă însă de experiența operatorului; - proteinurie >1g/24h, dar mai ales >2g/24h. Pacientul la care există argumente pentru originea glomerulară a hematuriei trebuie adresat nefrologului pentru puncție-biopsie renală și alte investigații complexe, în special imunologice (vezi tabelul 1.). Dacă este exclusă cauza glomerulară a hematuriei și nu sunt elemente clinice și paraclinice pentru o cauză urologică, nefrologul investighează o cauză

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
experiența operatorului; - proteinurie >1g/24h, dar mai ales >2g/24h. Pacientul la care există argumente pentru originea glomerulară a hematuriei trebuie adresat nefrologului pentru puncție-biopsie renală și alte investigații complexe, în special imunologice (vezi tabelul 1.). Dacă este exclusă cauza glomerulară a hematuriei și nu sunt elemente clinice și paraclinice pentru o cauză urologică, nefrologul investighează o cauză parenchimatoasă non-glomerulară pentru pierderile urinare de sânge. Funcție de datele clinice și paraclinice existente la un moment dat, explorarea imagistică a pacientului cu hematurie

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
prin RMN este indicat în special în cazul evaluării patologiei vasculare a rinichilor. Cistoscopia este necesară pentru evaluarea oricărei hematurii macroscopice (dacă nu există infecție vezicală) și a oricărei hematurii microscopice persistente (în absența cauzelor evidente de hematurie cu origine glomerulară sau în tractul urinar superior). Cistoscopia poate stabili eventualul caracter unilateral al sângerării (cu origine în ureterul stâng sau drept). Sursa unilaterală a sângerării sugerează existența unei tumori uroteliale, cancerului renal, malformațiilor arteriovenoase, unei fistule arteriovenoase sau a varicelor venoase

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
sugerează existența unei tumori uroteliale, cancerului renal, malformațiilor arteriovenoase, unei fistule arteriovenoase sau a varicelor venoase. Citologia urinară este utilă în special pentru urmărirea pacienților cu risc de tumori uroteliale. Tabelul 1. Investigații necesare la pacientul cu hematurie de origine glomerulară Cauza suspectată Investigații utile Vasculita sistemică ANCA, crioglobuline, proteina C reactivă, anticorpi antimembrană bazală glomerulară (anti-MBG), hemoculturi Lupus eritematos sistemic Anticorpi anti-ADN dublu catenar, anticorpi antinucleari totali, C3, C4 Boala Goodpasture Anti-MBG, ANCA, crioglobuline Glomerulonefrita rapid progresiva („crescentică”) ANCA, anti-MBG

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
venoase. Citologia urinară este utilă în special pentru urmărirea pacienților cu risc de tumori uroteliale. Tabelul 1. Investigații necesare la pacientul cu hematurie de origine glomerulară Cauza suspectată Investigații utile Vasculita sistemică ANCA, crioglobuline, proteina C reactivă, anticorpi antimembrană bazală glomerulară (anti-MBG), hemoculturi Lupus eritematos sistemic Anticorpi anti-ADN dublu catenar, anticorpi antinucleari totali, C3, C4 Boala Goodpasture Anti-MBG, ANCA, crioglobuline Glomerulonefrita rapid progresiva („crescentică”) ANCA, anti-MBG, C3, C4, crioglobuline Glomerulonefrita acută post-streptococică ASLO, anticorpi anti-ADNaza B, C3, C4 Purpura Henoch-Schoenlein IgA

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
C3, C4, crioglobuline, anticorpi anti-HCV, AgHBs, factorul C3 nefritigen Sindromul Alport Audiograma, examen oftalmologic Glomerulopatie fibrilară Electroforeza serică și urinară, C3, C4 Nefrita interstițială acută Colorație Hansel pentru evidențierea eosinofilelor, proteina C reactivă ANCA - anticorpi anticitoplasma netrofilelor; MBG - membrana bazală glomerulară 3.5. Investigații biochimice la pacientul renal Ionograma serică este esențială în cadrul evaluării majorității pacienților cu boli renale, în special la subiecții cu disfuncție renală (acută sau cronică), dar și la cei la care se suspicionează HTA secundară. Mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]