9,375 matches
-
dintre toți membrii generației lui. Malraux astăzi este un Ťmonumentť, dar mă tem că din el va rămîne foarte puțin, în timp ce Drieu și alții, abia acum, al 30 de ani de la moartea lor, încep să fie descoperiți și apreciați. ŤGlorie, glorie, parșivă muiereť...!" Scrierea autobiografică a lui Marin Preda l-a decepționat pe diarist "prin nesinceritatea, falsitatea și infatuarea autorului. Spune numai ceea ce-i convine lui și așa cum îi place să se înfățișeze.(...) Numai Dimitrie Stelaru, înr-o carte de Ťamintiriť (toate
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
al lui Michael Bay semănînd, mutatis mutandis, cu recitativul heroico-liric al lui Sergiu Nicolaescu la noi. În drumul spre uitare, afirmă Milan Kundera în romanul său Insuportabila ușurătate a ființei, totul se va transforma în Kitsch. Cu alte cuvinte, după glorie, popcornul.
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
imaginează să aibă rolul Fundației Regale din perioada interbelică, Editura FNSA preia sarcinile fostei Edituri Minerva de valorificare a moștenirii literare. Din păcate, editura nu are forța administrativă și profesională a Editurii Minerva (înființată în 1969), din perioada ei de glorie și maximă eficiență, când director era Aurel Martin, iar redactor-șef Teodor Vârgolici. Redacția pentru clasici avea buni profesioniști: Elisabeta Brâncuș, Aurelia Rusu, Margareta Feraru, Daciana Vlădoiu, Constantin Mohanu, Ioan Șerb și alții. Z. Ornea (director în 1992-1998, după Dumitru
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
asemenea ahtiat, rețeta succesului e pe cît de facilă pe atît de sigură: faima se căpătă scriind despre oameni cu faimă. Cine ar fi pînă într-atît de prost încît să scrie un roman despre niște ciurucuri umane cărora le lipsește gloria? Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, și atunci, acolo unde dai peste oameni al căror nume băltește de celebritate, unda ei molipsitoare nu poate să nu se rostogolească și peste tine. Așa că le romanțezi biografia și le dezvălui secretele
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
fi dus de nas, apoi ascultăm o sonată foarte lentă. Micul cioclu declară după aceea că, dacă dorim, ne putem apropia de sicriu ca să ne arătăm atașamentul față de cel dispărut. Mă înclin în fața coșciugului gândindu-mă că fac gestul întru gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe rotile în încăperea de-alături, de unde va fi, fără îndoială, expediat fără întârziere în flăcări. Își împinge mașinăria încet, recules, iar noi privim acest lucru într-o liniște împietrită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
volume de proză, independente unul față de celălalt, ambele de incontestabilă modernitate: Copistul și Iubirea în sine. Microromanul Copistul (Il copista, Sellerio editore, Palermo, 2000) îl are ca protagonist pe F. Petrarca, imaginat într-una din zilele anului 1368, în plină glorie, chinuit însă, în ciuda unor zvîcniri senzuale, de jenanta degradare fizică și, mai ales, de amărăciunea că soarta îl lipsise pe nedrept de ființele cele mai apropriate. Cu excepția mai tînărului prieten, Boccaccio, nimeni nu intuiește că renumele obținut prin trudă și
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
de umoare neagră (subiacente versurilor și subiect de meditație în proză) se potentează, în roman, după pierderea fiului și a nepotului, datorită frustrării obsesive de a nu avea un urmaș de sînge, care, în migră-rile-i onirice, trebuia să-i egaleze gloria. Pe de altă parte, el refuză cu cerbicie să se mai angajeze în plan afectiv, atunci cînd Giovanni, tînărul lui colaborator - copistul din titlu - convins, nu în absența unor indicii, că îi este fiu natural, îi cere să-l recunoască
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
artistică. Unul dintre cei care fac procese de intenție publicului că nu e în stare să-i priceapă creația. Poate că în arta de la noi a apărut o nouă specie, aceea a idealiștilor care cu banii europeni de azi așteaptă gloria autohtonă de mîine. însă pînă la banii europeni, care să zicem că n-au miros, artistul român recurge în continuare la finanțarea românească. Iar aici se întîlnește cu obstacolele noastre locale, mai rele decît marșandizarea capitalistă. Culmea e că cei
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
își oferă textul oricui ar fi dispus să-l semneze în locul său. Toate acestea, din pricina cumplitelor și inumanelor edicte antisemite ale regimului Antonescu. Să recunoaștem, transformarea e cel puțin zguduitoare. Ceea ce urmează nu se va abate de la traseu: manuscrisul și gloria vor fi preluate de un amic, Victor Mincu. Tragic, dar adevăratului autor nu-i va rămâne nici măcar șansa de a asista la premiera propriei piese. El e alungat din antreu, din tramvai, din piesă și din realitate. Acest Mihail Sebastian
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
poziții. Un individ precum Nicolae Badea e suficient de puternic astăzi nu doar pentru a obține înmormântarea socrului cu onoruri militare (incredibil, dar adevărat!), dar constituie și un model de succes social, demn de urmat de oricine visează la căile gloriei. În mod obișnuit, complicitățile indestructibile dintre cei vinovați de nenorocirea țării sunt bine ascunse. Chiar dacă generația a doua, a beizadelelor, își mai dă în petic pe la câte o televiziune de apartament, bătrânii crocodili comuniști n-au renunțat la ideea revanșei
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
sub penițe. Primul dintre ele, chiar cenaclul care l-a lansat: Printre boemi, scriitori și artiști de ieri. Figuri de la "Sburătorul" și alte cercuri literare. Descriind salonul casei Lovinescu, lui Simion Stolnicu îi reușește o convingătoare imagine a vînătorii (de glorie, de viață - amfitrionul însuși vrea amănunte, amănunte, amănunte..., de cozerii), în care hăituiții și hăitașii se amestecă indistinct. În încordarea de anticameră a unei terre promise unde curg litere, existența pe multe etaje, de la universitari cu morgă la debutanți de la
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
nu și mai ales dacă mi-ar fi fost necesară". După 1960, cînd pentru prima oară pictorul ajunge la Paris și găsește o atmosferă publică dominată de Sartre, Maurice Thorez și de arta abstractă într-unul din momentele ei de glorie, el răspunde, într-un anumit fel, adică tot printr-o întrebare retorică, însă în mod tranșant: ,,A fost momentul să mă întreb din nou dacă întîrzierea călătoriei mele de tinerețe nu a fost o împrejurare favorabilă a destinului care m-
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
viața mea." (Liviu Mircea); "Eu, țară, pe-al tău cer de peruzea,/ Aș vreau să fiu și să rămân o stea,/ Să pot, din depărtate galaxii,/ Cu raza mea, mereu să te mângâi./.../ Și-n cartea ta, de ani și glorii grea,/ O clipă de istorie m-aș vrea,/ Prin vreme să străbat nemuritor,/ Că n-am rămas acestui timp dator./ Mă vreau și-o picătură de rubin,/ Pe care s-o ridic și s-o închin,/ Pătruns de cel mai
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
că atunci cînd admirăm sîntem egali cu obiectul sau fenomenul admirat. Surprinzătoarea și, uneori, exasperanta sa carieră componistică adăpostește toate ingredientele unei mentalități specifice frondelor mijlocului de secol 20 și al dezideratului lor manifest: succesul, chiar și cu prețul scandalului; gloria, chiar și prin anihilarea oricărei tradiții. S-a născut în 1928 la Altenberg și a învățat încă de tînăr să vireze întotdeauna la momentul oportun, în așa fel încît să poată accesa o direcție mereu nouă, insolită, alta decît cea
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
utopiile au un sfîrșit. Unele și-l găsesc prin simpla lor împlinire, micșorată mult față de ele, altele prin risipirea "partizanilor". Însă istoria, mare consumatoare de eșecuri, le face unora dintre iluzii favoarea de a le fixa într-un moment de glorie. Cum revistele literare sînt, și ele, niște utopii, în fond, ale convivialității și-ale renunțării la orgolii, situarea lor în istorie se supune acelorași legi ale (ne)șansei. Cea literară, cînd vrea să le facă un bine - mitizarea fără fisuri
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
o galerie de potrete, atît ale unei părți a responsabililor regimului dictatorial, cît și ale acestor rezistenți autentici, avînd drept armă un microfon. Acești "riders on the storm", - melodia anilor nebuni în care Doors și Beatles își trăiau din plin gloria, devine un refren al filmului - aveau să afle curînd că "There is a killer on the road". Documentarul a păstrat nota de echilibru, prezentînd atît opiniile ofițerului american responsabil cu paza și securitatea postului, Richard Cummings, dar și explicațiile privitoare
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
Busuioceanu, cu Statul învestit în funcția intelectualității. Nu slăvindu-te pe tine... De răul lui Napoleon, intelectualitatea pactizează cu mulțimea, dobîndind, pentru prima data, statutul, la care va reveni ades, de girant cu carte al celor "mulți și nelăudați". Însă gloria revoluției s-a teșit, cu anii, romantismul e depășit, de nu cumva ridicol, iar intelectualitatea rămîne, vremuri după vremuri, să-și coacă în umbră mult-plănuita contra-revoluție, "a spiritului împotriva banului." Nici o șansă... O piață a produselor intelectuale - scrieri, în particular
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
O piatră lunecînd pornește strigătele/ pietrelor și ierbilor lovite,/ orice mișcare e durere și agresiune./ Șunt prea încete glasurile celelalte?/ Cine-ar putea-o spune cu adeverire?/ Poate că șunt la fel de slabe sau puternice/ că glasul unui om în fața mării./ Glorie ție, în vacarmul de eternitate,/ auz, părinte al oamenilor, amin!" (Auz). însă, de regulă, Ilie Constantin cultiva o tonalitate sobra, circumspecta, umbră parcă a triumfalei rostiri clasice. Un dramatism existențial își face loc, compensator, umanizant: "E o amînare mahorîtă,/ o
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Liviu Rebreanu de Tiberiu Rebreanu, manuscris niciodată editat în forma lui originară. O altă versiune a aceleiași biografii, probabil mult revizuită pe vremea când Tiberiu Rebreanu colabora la "Flacăra" lui Adrian Păunescu, a apărut abia în 1995, sub titlul Calvarul gloriei, la Editura Corgal Press din Bacău. Nu-i vorbă că și Fanny a contribuit cu fanteziile ei la răspândirea ceții peste anumite detalii neconvenabile, presărând, în confesiunile din volumul Cu soțul meu (1963), multe inadvertențe. Puia Florica Rebreanu a intervenit
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
mai curată în acel rîu ce-ntre petre se repede c-un suspin" (Răsăritul de Lefca). în schimb, la moartea Biancăi, sufletul acesteia s-a înălțat la cer, unde va lumina tot sub formă de stea: "Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie, Aleu, s-a înturnat iar la-obîrșia-i necurmată. Dar în miezul a durerei ce-mi rămîne-n suflet vie, Cea scînteie care-aprins-ai nu s-a stinge niciodată Și-a trăi cu
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
carnea masivă a pereților, eliberate de greutatea acoperișelor, scuturate de încărcătura podoabelor, rămase numai schelet alb și esențial de coloane înălțate spre cer, templele antice au ajuns pînă la noi mai frumoase, sînt convinsă, decît au fost vreodată în apoteoza gloriei lor religioase". Explicabil, restaurarea a ceea ce s-a pierdut i se înfățișează poetei drept o operație decepționantă. E o pierdere a poeziei unei existențe mistuite în favoarea unei funcționalități ce n-ar putea fi decît prozaică: "De fiecare dată reconstituirea înfățișării
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
construcția. Sigur, am fost atacat, de parcă eu aș fi înființat atât Partidul Comunist Român, cât și Securitatea, dar am continuat să-mi văd de treabă. Vreo trei decenii mersesem mereu împotriva curentului și eram de-acum obișnuit. Un confrate cu glorie multă, dar cu imaginație ceva mai puțină, comparase Institutul Cultural Român cu Canalul Dunăre - Marea Neagră și Casa Poporului, cu ceea ce credea, adică, a fi monstruozitățile țării noastre. Acum, când Institutul aparține în exclusivitate sponsorilor gloriei prezidențiale - din rândul cărora și
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
acum obișnuit. Un confrate cu glorie multă, dar cu imaginație ceva mai puțină, comparase Institutul Cultural Român cu Canalul Dunăre - Marea Neagră și Casa Poporului, cu ceea ce credea, adică, a fi monstruozitățile țării noastre. Acum, când Institutul aparține în exclusivitate sponsorilor gloriei prezidențiale - din rândul cărora și autorul acelor texte cu onoare face parte - totul este OK. În ceea ce mă privește, am pierdut mult timp să pun pe picioare Fundația Culturală Română și apoi Institutul, dar nu regret, am cunoscut multe personalități
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
veston, ceasuri ale morților, ceasuri ale iubirii. Ceasuri din pași, din bătrîneți amînate și din obsesiva privire peste zare. Spre iarnă. Ceasurile servesc împăraților de mucava, avuților care închid în lada lor cu bani reflexe funebre - oare nu se-arată gloria Milionarului la o reuniune ce seamănă bine a parastas, Soldaților pe care lumea i-a pomenit așa și nu i-a fost, firește, comod să-și mai schimbe părerea - dovadă de cum trăiesc prejudecățile mai mult decît obiectele lor. Oameni văzuți
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
cu minunatul artist care este soprana Leontina Văduva. Și-a construit rolul cu o emoționantă intensitate a trăirii, cu clarviziune. Frazarea muzicală este suplă, dispune de culori timbrale expresive, în mod special în registul mediu al vocii. Anume însemne ale gloriei de odinioară stăruie în continuare. Este - ceea ce se numește - un artist de mare clasă, un artist care dispune de o impresionantă experiență scenică muzicală. A avut parteneri de inegală evoluție. Mă refer la basul bulgar Julian Konstantinov, în rolul Mefisto
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]