4,147 matches
-
curioasă să-mi vezi dormitorul? o întrebă Condurache luând-o cu un braț de mijloc, ajungând cu degetele sub sânul fetei, care tresări înfiorată. - Nu, nu, răspunse ea încurcată și totodată jenată de situație, am intrat din greșeală. - Desigur, am glumit. Nu ești singura persoană care pățește așa ceva. Îți place dormitorul meu? - Mda, este frumos, mobilă veche în stil baroc, din nuc, camera este luminoasă și primitoare... - Văd că te pricepi și la artă. Te-ai simți atrasă de un asemenea
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
seama că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Vedem cu ochii noștri și auzim cu urechile noastre atâtea cazuri în care banii nu aduc fericirea. Unii se exprimă cinic: „Banii n-aduc fericirea, ci numărul lor!” Cineva chiar a glumit pe socoteala acestei maxime, dându-și cu părerea: „Cine a spus că banii nu aduc fericirea înseamnă că nu a știut unde să meargă să facă cumpărături!?” Sigur că se poate glosa îndelung pe tema banilor care pot dezvolta pe lângă
BANII ŞI VIAŢA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363226_a_364555]
-
Înșfăcase furtunul, îl derulase în nervi de-a lungul grajdului și rotise robinetul la maxim, împroșcându-l pe îngrijitor cu apa încărcată de mizerie. Nea Ion sărise în spate câțiva pași, surprins de gesturile viguroase ale noului director. Flăcăul nu glumea deloc. Nu glumise nici cu celălalt îngrijitor, pe care-l găsise în spatele grajdului, vrăjind-o pe Lucreția de la Lăptărie. - Pune mâna pe mătură și, până la sfârșitul zilei, să nu mai văd urmă de pânze de păianjen prin grajduri! De mâine
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
derulase în nervi de-a lungul grajdului și rotise robinetul la maxim, împroșcându-l pe îngrijitor cu apa încărcată de mizerie. Nea Ion sărise în spate câțiva pași, surprins de gesturile viguroase ale noului director. Flăcăul nu glumea deloc. Nu glumise nici cu celălalt îngrijitor, pe care-l găsise în spatele grajdului, vrăjind-o pe Lucreția de la Lăptărie. - Pune mâna pe mătură și, până la sfârșitul zilei, să nu mai văd urmă de pânze de păianjen prin grajduri! De mâine, veți răspunde cu
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
prelevarea probelor și efectuarea de analize.Îmi era îngrozitor de frică.Probabil au citit frica din ochii mei deoarece mi s-au adresat prin cuvinte blânde,calde,încurajatoare și au reușit să-mi risipească frica și încordarea.,ba chiar au și glumit creind o atmosferă relaxantă. Aceste doamne asistente minunate (doamnele Violeta,Carmen, Ana și regret că nu cunosc mai multe exemple,dar pot afirma fără exagerare că toate doamnele asistente sunt la fel), dau dovadă de profesionalism,de umanitate și compasiune
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
contempla fantome în oglindă/ Privește-n zbor de pasăre măiastră/ Lasă iubitul tău să te surprindă/ Cu serenadele de la fereastră” (Nu-i prea târziu). De aici rezultă că pentru poet, dragostea e un sentiment sacru și nu-și permite să glumească pe seama ei. Țara e „pământescul rai” populat de iubire, tandrețe, dorințe, fericire, cu totul altceva decât imprecațiile din unele poezii: „De admirat trăirea în iubire/ Prin sufletele care-o definesc/ Odă de slavă întru fericire/ Chemării din destinul omenesc// Dorințele
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Negociam cu ospătărița să ne aducă o sticlă cu vin mai ieftin, de 25 lei, care era un vin de masă - “Corăbioara de Murfatlar”, noi fiind băieți săraci, care nu ne permiteam mai mult. Cu paharele de vin în față, glumind și râzând, așteptam să ne sosească “victimele” care luau acolo masa de seară. Așa am avut ocazia să o cunosc pe Suzana, o unguroaică din Košice, un oraș din Cehoslovacia, cu un an mai mare ca mine, care purta același
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam uzat, s-a cam tocit și se hotărăște să meargă devale, în spatele grădinii noastre
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
cuvinte, Picnic frugal printre morminte, Un fel de-a fi mai nelumesc. Le e de-ajuns că se iubesc, Și nu-și mai dau răgaz s-alinte Lacrimi de dor, doar iau aminte La tot ce-i nou. Ba chiar glumesc Și în derâdere iau toate, Timp, bunăstare, viitor. Răspundere, a fi dator, Nu-s pentru azi ori mâine! Poate, Pentru a fi învingător Este destul să dai din coate. „(bacalaureat ...) [învinșii care dau din coate]” Speranța poetului - (3) „Mai am
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
fiu încântat și să-l felicit pe maestrul care a descris o asemenea iubire... care, asemenea unei vrăji, îi transformă pe amândoi, îi întinerește, le dă speranțe: „Mirel, eroul nostru, era plin de viață, se mișca cu vioiciune, râdea și glumea spre a nu se vedea cel puțin pe dinafară diferența existentă între ei. Mereu cu zâmbetul pe buze, optimist, și în ultimul timp chiar cu câte o glumă, mai picantă în raport cu starea cu care se întorcea Silvia de la serviciu.” Cei
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
și copiii știau că gustul bun al supei nu e dat numai de carnea puțină sau zarzavaturi ci, de dragostea cu care gătea pentru ei mama Ester. Guri multe de hrănit, călcat, curățenie prin casă, poate prea multă. El spunea glumind bineînțeles că face această muncă pentru că nu are ce face prin casă altceva care să nu coste bani. Se plângea că nevasta lui muncește prea mult spre deosebire de multe altele”. Aici se vădește talentul de artist plastic al domnului Aberman, în
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
vizitezi? Asta e o minune, fără urmă de îndoială. -Da mătușă! Nu te bucuri? Cine știe, poate chiar îmi voi căuta un job prin acele părți! Ce zici de asta? - Madonna misericordiosa! Tu mă lași fără cuvinte Sper că nu glumești! Ar fi minunat Desire! Ar însemna că Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile. Tatăl tău ce spune de asta? -Încă nu știe! Mâine se întoarce din vacanță și îi voi da vestea, mătușă. Sunt decisă să vin. Să știi, că niciodată
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
eu sunt ministru?!”. La care Păstorel își cere scuze: „Îmi pare rău, dar glumă asta n-am făcut-o eu!”... Pe vremea aceea, însă, glumele se făceau și de darul gratuit al umorului. Acum, pesemne că nu mai e de glumit când e vorba de banii cu care un subiect de glumă cumpăra o asemenea glumă de la un partid. Din pricina asta, pesemne și expresia sobra, fripta, a domnului Ponta din ultima vreme, de aici și reacțiile tot mai ferme din interiorul
ACEŞTI POLITICIENI CU MANEVRELE LOR DUŞMĂNOASE... de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367776_a_369105]
-
de pușcărie, dar într-un alt fel: În vreme ce bolșevismul îi închidea ca să-i extermine, această postdecembristă „aripă tânără” a lui, îi extermină făcându-i să-și însușească cultura infracționalității care-i conduce spre pușcărie. Iar cu așa ceva nu-i de glumit! Pentru că este vorba de contaminarea și pervertirea intelectualității, care a format întotdeauna latura masivă de „apostoli ai neamului”, ideea de cultură, de învățătură, însemnând și acea dăruire socială spre idealuri tot mai depărtate de jaf și împilare, tot mai contrare
O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (3) RESTURILE DE DEMNITATE ALE CLASEI POLITICE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367806_a_369135]
-
înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne rolul scris de-un Shakespiare misterios, presupus și nesigur, dar fără îndoială, genial. De fapt, la doi pași de aici, sub priviri privilegiate
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne rolul scris de-un Shakespiare misterios, presupus și nesigur, dar fără îndoială, genial. De fapt, la doi pași de aici, sub priviri privilegiate
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
uitam cu drag și cu chemare. Lucru pe care-l simțiseră, pe semne, și ele. Pe la ore fără lume (cum ar fi cele de amiază) se strângeau să ciorovăiască. Uneori mă nimeream printre ele, cu toată timiditatea mea incurabila. Vorbeam, glumeau, mă aflam în treabă, în timp ce unul din părinți făcea ... Citește mai mult Mărunte amintiri. Din Bacăul de-altădată. Din copilăria de-altădată. Din carnetul de vise de-acum. Le notez oarecum printr-o așa zisă „metodă” a dicteului automat. Fără
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
uitam cu drag și cu chemare. Lucru pe care-l simțiseră, pe semne, și ele. Pe la ore fără lume (cum ar fi cele de amiază) se strângeau să ciorovăiască. Uneori mă nimeream printre ele, cu toată timiditatea mea incurabila. Vorbeam, glumeau, mă aflam în treabă, în timp ce unul din părinți făcea ... XXIX. RONI CĂCIULARU - ALBUMUL JUBILIAR AL PICTORIȚEI LIANA SAXONE HORODI - TABLOURI PE UN GRUND DE SUFLET NOBIL, de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 782 din 20 februarie 2013. Pictorița Liana
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
bate pe spate și-mi spune: - Acu c-ai mâțu’ chișcî și io am terminat pi la bucătarii, ai și mai stăm di vorbi așa că oaminii! Se așează pe un scaun care rezistă doar pentru că e chinezesc și ăștia nu glumesc când e vorba de calitate, apoi da o comandă: - Jenicî, ada fă sticlă di cocârț, măi lași și tu matură șeii și hai și vorghim și nu zaci oaminii iștia ci suntiem muți! Numită Jenica, aruncă matură și se mișcă
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
un rățoi cu capul verde (deși mama făcea eforturi disperate să mențină cârdul doar din rațe albe, mari). Era una din bucuriile mele. Eram în stare să negociez două rațe pe un rățoi cu capul verde; se știa că nu glumesc! Gâștele, tot albe, mari. Când era vremea ciupelitului (se luau penele vechi de pe pasăre, de râdeau neamurile din Oltenia că bănățenii, de zgârciți, chinuie păsările vii, să le ia penele), sarcina mea era să le prind. Baba China și mama
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
Dorel Schor - o carte cu rezonanță majoră în literatura umoristică a timpului nostru. Lumea descrisă de Dorel Schor este și semnificativă și supusă corecturilor. Umorul de limbaj și de situații, stilul antrenant și curgător, modul delicat și fin de a glumi și a sublinia tare umane frecvente, iscusința de a spune esențialul prin mici povestiri pline de umor subțire, fac din scrisul lui D.S. un companion plăcut și instructiv, un șuietist mereu bine venit pentru un suflet curat și mai ales
„CHEMAŢI DOCTORUL” DE DOREL SCHOOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367421_a_368750]
-
vrea iertare! Sau să mă și rog pentru el... Să-l bată Dumnezeu! - Marie, nu-ți e rușine să-L mânii pe Domnul? Ai doar atâta minte să nu înțelegi cum stă treaba? - Păi, asta e, tușă Lino! Apoi... mai glumesc și eu. Ce, Dumnezeu nu știe de glumă? - Să nu mai spui asta! Nu e glumă. Învățăturile Domnului nu se iau în râs. Glumele curate aduc bucurie și Domnul se bucură, nu se mânie... Dar... noi nu mai avem treabă
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
până la vârsta de 18 ani nu am făcut altceva decât să învăț cum să urăsc cu adevărat... iar acum sunt un guru la treaba asta, pot purta ură pentru orice... și nu oricum.. acum o fac cu profesionalism.” Poate a glumit, m-am gândit pentru o clipă! Dar dacă a vorbit serios? Într-un ziar citesc titlul: „Vremea răzbunărilor”. Așa să fie oare? Asta ne dorim? Ura fiind un sentiment al vieții neîmplinite, după cum spunea un psiholog, filozof umanist german, născut
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
vecina noastră, deci Aruncam să cadă nucile din nuc Cel pe care l-ai aruncat tu mi-a venit mie În cap, de-atunci cred că nu-mi mai pot potrivi Rimele, prozodia și sunetele ce-mi inundă Toate ungherele, glumesc se înțelege... Am început să țip și toți ne-am speriat Atunci am simțit pentru prima oară Frisonul rece și inconfundabil al morții Parcă toată mintea mi s-a scurs subțiindu-se Și rătăcind în toate arterele și vinele, articulațiile
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]
-
cineva, la o altă înregistrare: “Părinte, cum să scăpăm de satana, de diavol?”. “Ce ne facem fără diavol?”, i-am răspuns eu. Pentru că e lăsat de Dumnezeu să ne mai ispitească. Putea să-L omoare Mântuitorul! N-a venit să glumească, să facă teatru și demonstrații. De ce, dacă i-a luat coarnele și forțele și pretențiile, l-a mai lăsat - cum zic Sfinții Părinți - numai cu vârful cozii? L-a lăsat pentru că este necesar să ne șlefuim cu orice chip în
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]