2,506 matches
-
este reprezentată În iconografia ortodoxă, conform indicațiilor lui Dionisie din Furna, astfel: „Iadul, ca o peșteră Întunecoasă sub dealuri; Îngeri purtând veșminte luminoase Îi leagă cu lanțuri pe Belzebut, domnul Întunericului, și pe demoni, pe unii bătându-i, pe alții gonindu-i cu sulițe; câțiva oameni, În pielea goală și legați cu lanțuri, uitându-se În sus; multe lacăte și Încuietori sparte și porțile iadului dezrădăcinate; Cristos, având Împrejur nemărginită lumină și mulți Îngeri, calcă peste ele, cu dreapta ținându-l
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
amândoi, ce, să fiu eu mai proastă...beam când eram supărată, să uit...lucram prin piețe... De data aceasta, când se ajungea la conflict, inculpata adopta față de concubin o atitudine proprie tatălui vitreg, un comportament învățat, acela de a-și goni concubinul din casă. Freud este de părere că personalitatea individului se structurează în copilărie și este marcată îndeosebi de procesul de identificare, de amintirea tatălui asociată ideii de bine și rău, ca și de regulile de morală proprii grupului familial
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a format nu i-a permis inculpatei structurarea unei identități proprii, a unei personalități distincte. Se pare că inculpata se caracterizează prin tulburări de personalitate de tip instabil, impulsiv, cu mult înainte de această perioadă a vieții ei : „Mai mult, îl goneam din casă atunci când o lua cu băutura...”. Spusele și comportamentul inculpatei din această perioadă relevă o scădere a toleranței la frustrare, o accentuare a depresiei, un nivel ridicat al resentimentelor, negativism, un nivel ridicat de instabilitate, o ostilitate verbală, agresivitate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu avea copii, nu a fost măritată niciodată, nu am avut cu aceasta relații intime, să ne spunem secrete...”. Concubinul lipsește o noapte de acasă: „Nu era nici o problemă, lipsea des, eram obișnuită, aproape nu mă mai interesa... mai îl goneam și eu...”. Acesta este văzut într-o dimineață de fata inculpatei în momentul în care părăsea apartamentul victimei. Fetița îi relatează mamei cele văzute: „Mami, știi unde a fost V.?... a fost la tanti O...”. În acel moment inculpata se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
senzitiv, poetul încearcă să capteze un limbaj la fel de sugestiv ca și percepția concretă, vehicul pentru înțelegerea inițiatică a sensurilor lumii. Pelerin modern, el este un homo viator prin clipa prezentă spre un tărâm al transcendenței imaginare: „Ca o sălbăticiune rănită gonesc/ prin ierburile înalte. Sângele meu regal// aruncă rubine prin florile albastre/ și gonesc, gonesc hipnotizat de o stea/ încă nevăzută de nimeni”. Poezia lui C. are însă și o altă față, în care predomină ludicul, tonul șăgalnic, jucăuș, histrionic. Viața
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
vehicul pentru înțelegerea inițiatică a sensurilor lumii. Pelerin modern, el este un homo viator prin clipa prezentă spre un tărâm al transcendenței imaginare: „Ca o sălbăticiune rănită gonesc/ prin ierburile înalte. Sângele meu regal// aruncă rubine prin florile albastre/ și gonesc, gonesc hipnotizat de o stea/ încă nevăzută de nimeni”. Poezia lui C. are însă și o altă față, în care predomină ludicul, tonul șăgalnic, jucăuș, histrionic. Viața e văzută ca o mare comedie (Revelație) în care „actorii schimbă măști și
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
pentru înțelegerea inițiatică a sensurilor lumii. Pelerin modern, el este un homo viator prin clipa prezentă spre un tărâm al transcendenței imaginare: „Ca o sălbăticiune rănită gonesc/ prin ierburile înalte. Sângele meu regal// aruncă rubine prin florile albastre/ și gonesc, gonesc hipnotizat de o stea/ încă nevăzută de nimeni”. Poezia lui C. are însă și o altă față, în care predomină ludicul, tonul șăgalnic, jucăuș, histrionic. Viața e văzută ca o mare comedie (Revelație) în care „actorii schimbă măști și schimbă
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
a repezit la tine un ...cățeluș... Piki: Era un dulău fioros, prost crescut.... Miki: Mincinosule!... Piki: Dar tu, te-am văzut, te-ai învârtit în jurul unui motan negru, arătos, dar care nu ți-a dat nicio atenție. Chiar te-a gonit. Miki: Mincinosule! (se repede la Piki) Coco: Mincinoși....Mincinoși... Miki: Auzi, Piki ce spune moțatu'? Pe el!... (încep să-l fugărească prin casă; coco zboară sus, jos, jucându-se cu cei doi. Dar în clipa când îl „blocaseră” jos, într-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
bine că, la bătrânețe, asemenea întâlniri nu pot fi decât triste. CASA în urmă cu optzeci sau poate nouăzeci de ani, pe șesul dintre gârle se aflau ogoarele satului de pe coastă și lunca, o luncă deasă în care odinioară se goneau bourii. Șesul era străbătut doar de un drum de țară rămuros care trecea printre bălți cu rogoz și mladă și printre grâie și porumburi fără sfârșit. Pe vremea aceea s-a așezat în țarină un holtei mărunt, spânatic, durându-și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de glasuri sub fereastră. Apăruse la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
șerpuitoare și a coșurilor de fum. ― Bine, e de-ajuns, spuse ea, Împingându-mă spre ușă. ― Stai! i-am spus. Ador uzinele. Sunt din Detroit. Asta e un fel de Ansel Adams pentru mine. ― Acum ai văzut-o, spuse ea, gonindu-mă afară, Încântată, stânjenită, zâmbind, Încăpățânată. ― Am un Bernd and Hilla Becher În sufragerie, m-am lăudat eu. ― Ai un Bernd and Hilla Becher? Încetă să mă mai Împingă. ― E o fabrică veche de ciment. ― Bine, fie, spuse Julie, Înduplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cadru doi câini care țopăie. Rufus și Willis, boxerii noștri. Rufus Îmi miroase scutecul și, cu o sincronizare perfectă și comică, se așază pe mine. Mai târziu va mușca pe cineva și ambii câini vor fi dați. Apare mama, gonindu-l pe Rufus... și iată-mă din nou pe mine. Mă ridic și o iau copăcel spre cameră, zâmbind, Încercând să mă țin pe picioare... Știu bine filmarea asta. „Paștele ’62“ este filmul de familie pe care doctorul Luce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cred că acum o să mă culc. Singura persoană care n-a spus nimic a fost Lefty, pentru că, În toată harababura, nu-și găsea tăblița. Pe jumătate Îmbrăcat, cu pantofii dar fără ciorapi, cu pantaloni, dar fără chiloți, Milton Stephanides a gonit În zorii zilei pe străzi cu Delta lui 88. Tot drumul până la Woodward nimic nu părea nelalocul lui. Străzile erau goale. Toată lumea dormea Încă. Totuși, când a cotit-o pe West Grand Boulevard, a văzut o coloană de fum Înălțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională, cu Milton pe urma lui, clipind din faruri ca să anunțe lumea să se dea la o parte. Podul se arcuia deasupra râului Într-o parabolă plină de grație, cu luminițe roșii pe cablurile de oțel. Cauciucurile Cadillacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se prefăcu în noapte și vagoanele fură cufundate în întuneric. Trenul fugea pe șinele metalice de aproape o zi întreagă. Și-a găsit somnul la pieptul meu, într-unul din compartimentele din ultimele vagoane, unde nu mai era nimeni. Convoiul gonea de-a lungul liniei sale și în spatele său, eu mă uitam la ea cum își găsește liniștea și pacea alături de mine. Este grozav sentimentul ăsta... A doua zi, târziu în amiază, am putut auzi clinchetele a altor ecluze de vid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tentației de a vorbi. Nici ea n-ar ști ce să spună. Pământul este atât de complex, încât imaginația omului nu-l poate cuprinde decât fracționat. Simte răsuflarea fetelor lângă ea. Gata? Și-au terminat toate treburile? Dar nu le gonește. Murmură către Domitia: — Surorile Vestei s-au măritat și au avut copii, ea însă n-a vrut să rabde bărbat alături. I se pare că aude un „de ce?“ timid și se grăbește să încheie: — Nu e așadar de mirare că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
repede de frecați două bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară! Preotesele se bulucesc spre ușă, ca un cârd gălăgios. În urma lor, Vestala Mamă închide și răsucește cheia în broască. Le aude pe fete frecând de zor, unul de altul, două bucăți de lemn
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gheață. Nu mai are de ce să se teamă. Nenorocirea s-a produs deja. — Unde e? repetă. În grădină, hohotește regele. În grădină?! Ce caută acolo? Copil neascultător. Nu respectă niciodată ce i se spune. Ba vina e a ei. A gonit-o! De ce a surghiunit-o? Nu era amărâta destul de pedepsită și așa? Sughite a plâns. Trebuia s-o țină lângă ea. Își dă seama că tremură. Nu s-a eliberat de panică. Din contră, aceasta a prins-o și mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este însă neprețuită, continuă cu voce calină. Gallus simte cum vehemența i se înmoaie. Până la urmă, ar pu tea fi o investiție bună. Și apoi, mai știi de unde sare iepurele? Totul e să insiste. Se preface însă nemulțumit și-i gonește cu mâna. — Bine, bine, mă mai gândesc. — O sută șaptezeci și cinci, stăpâne, mai lasă negustorul din preț cu voce plângăcioasă. Asinius Gallus nu lasă să i se citească mulțumirea pe față. Le întoarce spatele și mormăie plictisit: Poate o sută cincizeci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
slăbiciunea militară s-a arătat din plin. Nici urmă de rezerve umane pentru a forma noi legiuni. Au recurs la veterani și sclavi eliberați. L-a bătut și pe el gândul să se înroleze, dar Vittelius i-a interzis. Germanul gonește în urma sa. Când îl ajunge, ascultă pentru o clipă ecoul întârziat - propagat din tunel în tunel - al propriilor pași, după care spune cu convingere: — La Splonum, o așezare fortificată prin însăși natura locului, nu puteam trece de zidurile cetății. Celălalt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de albaștri. ― Nici a ta pe tine, îmi zice el. Simt o căldură familiară ridicându-mi-se pe față: e roșeața pe care Jemima Jones a urât-o atât de mult, aceeași pe care se presupune că JJ ar fi gonit-o pentru totdeauna. Da, roșesc, și tot nu-îmi pot lua ochii de la el, nu-mi vine să cred ce noroc am. Brad râde și-și dă părul din ochi - părul lui blond cu șuvițe decolorate de soare - și dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Râmnicu de Sus, Pantelimon, Caciamac, Cuciukioi, Cogealac, și alte 2-3 cătune au trecut ca prin urechile acului"2024. Pentru a ilustra cele afirmate anterior, în cuprinsul articolului se arăta că "o colonie întreagă (...) de români (...) stabiliți la Inan-Ceșmea au fost goniți cu forța publică în județul Constanța, cătunul Traian, și înlocuiți cu o strânsură de familii bulgare"2025. Acest fapt releva, în opinia jurnaliștilor constănțeni, că nu a existat o acțiune coordonată de către statul român având ca scop dislocarea comunităților bulgare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
simte dureri Și multe dureri-s, puține plăceri. {EminescuOpI 39} A fi? Nebunie și tristă și goală; Urechea te minte și ochiul te-nșală; Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decât un vis sarbăd, mai bine nimic. Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pîn-dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gîndirea-mi în ce să o stîng: Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu. {EminescuOpI 40} A fi? Nebunie și tristă și goală; Urechea te minte și ochiul te-nșală; Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decât un vis sarbăd, mai bine nimic. Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pîn-dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gîndirea-mi în ce să o stîng: Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept... Așa fel zi și noapte de veacuri el stă orb, Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate, El numără în gîndu-i zile nenumărate, Și fîlfîe deasupra-i, gonindu-se în roate Cu-aripele-ostenite un alb ș-un negru corb. Arald atunci coboară de pe-al lui cal. Cu o mână El scutură din visu-i moșneagu-ncremenit: O mag, de zile vecinic, la tine am venit, Dă-mi înapoi pe-aceea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]